WWF: Legea privind intervenția de urgență în cazul atacurilor urșilor nu rezolvă problemele

Legea privind intervenţia de urgenţă în cazul atacurilor urşilor nu rezolvă problemele, atenţionează ONG-urile de mediu din România, care solicită, în acest sens, ca proiectul de act normativ să nu fie aprobat „până nu are loc un dialog incluziv, onest şi real cu toate părţile interesate”, se arată într-un comunicat al World Wide Fund România, transmis joi AGERPRES.

„Proiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei privind intervenţia de urgenţă în cazul atacurilor urşilor nu trebuie votat, până ce forma finală nu include soluţii reale şi integrate. Sunt necesare îmbunătăţiri substanţiale în urma unui dialog dialog incluziv, onest şi real, în vederea găsirii celor mai potrivite şi eficiente soluţii, pe termen scurt şi lung, pentru îmbunătăţirea coexistenţei între oameni şi urşi (…) în forma actuală, OUG 81/2021 nu garantează că numărul şi magnitudinea conflictelor cu urşii vor scădea. Uciderea exemplarelor problemă de urs prin împuşcare poate fi o soluţie eficientă pe termen scurt, la nivel local, dar trebuie obligatoriu completată şi cu acţiuni eficiente care să prevină urşii să se obişnuiască cu oamenii. Ordonanţa de Urgenţă 81/2021 adoptată pe data de 21 iulie 2021 de către Guvernul României pentru intervenţia de urgenţă în cazul atacurilor urşilor ridică multe semne de întrebare şi probleme legate atât de fundamentarea ei, cât mai ales de lanţul decizional şi de riscurile pe care le pot ridica intervenţiile în intravilan pentru populaţia locală. Fundamentarea OUG nu se bazează pe date şi statistici robuste şi nu include punctul de vedere al experţilor în conservarea speciei”, susţin reprezentanţii WWF România, ACDB, MILVUS, FCC, Federaţia Natura 2000, alături de alte organizaţii de mediu.

Conform activiştilor de mediu, decizia intervenţiei de urgenţă trebuia pusă în sarcina unui reprezentant al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor în teritoriu, precum Garda Forestieră sau Garda Naţională de Mediu, nu a primarului sau viceprimarului, cum este prevăzut în textul Ordonanţei.

„Având în vedere că ursul este o specie strict protejată, este nevoie de obiectivitate maximă în luarea deciziei de intervenţie, dar şi de cunoştinţe temeinice legate de comportamentul urşilor. În toate ţările care se confruntă cu probleme similare, de la Slovacia şi până la Canada, aceste decizii sunt luate de persoane cu competenţă în domeniu. Propunerea de împuşcare a animalului sălbatic în intravilan poate fi periculoasă pentru localnici şi nu se practică în nicio altă ţară. Soluţia agreată peste tot în lume presupune tranchilizarea în localitate şi eutanasierea ursului în afara localităţii. Intervenţia graduală poate fi o idee pozitivă, însă protocolul de intervenţie aprobat prin OUG nu este explicat suficient şi lasă loc interpretărilor. Mai mult, în elaborarea OUG-ului nu a fost utilizat nici protocolul pentru prevenirea şi soluţionarea conflictelor cu urşii [1], elaborat de UE în 2015. Toate ţările care se confruntă cu astfel de interacţiuni om-urs deţin un protocol detaliat, care să ajute la evaluarea obiectivă a situaţiei şi respectiv luarea celei mai bune decizii, atât pentru comunităţile umane cât şi pentru urşi”, precizează sursa citată.

Organizaţiile de mediu consideră că propunerea autorităţilor de extindere a intervenţiilor şi în extravilan odată cu această propunere de lege este ilegală, pentru că nu se regăseşte în forma aprobată de Senat şi ar însemna o nerespectare a principiului constituţional al bicameralismului. „În plus, deturnează însăşi principiul intervenţiei în situaţii de urgenţă pe care a fost construită OUG 81/2021 şi ar avea numeroase efecte negative asupra populaţiei de urs brun, facilitând împuşcarea unor exemplare trofeu care să nu fie problematice pentru comunităţile locale sau turişti. Lipsa marcării şi, în general, a monitorizării exemplarelor problematice de urs poate duce la diverse abuzuri aşa cum a şi fost demonstrat (cazul ursului Arthur), ceea ce ar adânci şi mai mult problemele legate de gestionarea populaţiei de urşi în acest moment”, subliniază WWF.

În viziunea ONG-urilor, pentru ca ursul să nu asocieze localităţile cu sursa de hrană este nevoie să fie implementate de autorităţi, pe termen lung, o serie de măsuri precum: amplasarea de pubele anti-urs şi îmbunătăţirea gestionării deşeurilor; implicarea activă a localnicilor în limitarea hrănirii urşilor; utilizarea de sisteme şi măsuri de prevenire a atacurilor urşilor asupra animalelor domestice, cum ar fi garduri electrice şi câini specializaţi de pază; îmbunătăţirea sistemului de compensare a pagubelor provocate de urs; reducerea fragmentării habitatelor naturale, limitarea colectării fructelor de pădure în arealul de distribuţie a speciei etc.

De asemenea, trebuie interzisă hrănirea complementară în fondurile cinegetice pe o rază de cel puţin 10 km faţă de localităţi, în zonele în care ursul este permanent prezent.

În prezent, proiectul de OUG este aprobat de Senatul României şi se află în dezbatere la Camera Deputaţilor.

Înfiinţată în anul 1961, WWF este una dintre cele mai importante organizaţii internaţionale care derulează proiecte pentru conservarea naturii, în 100 de ţări.

sursa: Agerpres.ro, sursa foto: Pixabay