G4Media.ro

Whataboutismul, metoda de argumentație a celor care nu au argumente

Sursa Foto: Arhiva Personală

Whataboutismul, metoda de argumentație a celor care nu au argumente

Era comunicațiilor instantanee prin internet permite oricui, persoană publică sau necunoscut (inclusiv sub acoperirea anonimatului), să exprime imediat o opinie în orice domeniu, fie că este avizat, fie că nu are nici cel mai vag habar despre chestiunea în cauză.

M-am obișnuit cu comentarii, de ordinul sutelor, la articolele pe care le public, mai ales la cele care au ca tematică Holocaustul.

Majoritatea – și asta nu ar trebui să surprindă – sunt negative, uneori de-a dreptul antisemite sau chiar negaționiste, care intră pe teritoriul penalului.

Foarte frecvent replica este de tipul: dar despre comuniști și crimele lor de ce nu vorbiți? – cu varianta mai radicală – dar despre crimele comise de evrei împotriva românilor de ce nu spuneți nimic? Uneori replică se extinde și la Israel: dar evreii (numiți uneori jidani) ce fac cu palestinienii?

Acest tip de contra-argumentație, dacă poate fi numit așa, se întâlnește nu doar la naționaliști și la oamenii de dreapta, ci și la nostalgicii regimului comunist: recent am scris un articol despre masacrul de la Vadu Roșca, o comună din Vrancea unde în 1957 regimul comunist a reprimat în sânge o revoltă țărănească împotriva colectivizării, nouă săteni fiind uciși de trupele trimise acolo de conducerea partidului comunist și unde a fost prezent și un anume Nicolae Ceaușescu. Replica: dar liberalii ce au făcut în 1907? Și țărăniștii ce au făcut în 1929?

Alteori, când scriu despre crimele regimului comunist, replica vine: dar ce, acum sub capitalism e mai bine?

Metoda whataboutism-ului, care vine de la “what about – dar despre?” a fost pusă la punct de propaganda sovietică, care în timpul Războiului Rece replica la criticile americane cu privire la nerespectarea drepturilor omului în URSS cu întrebări ca: “Dar voi de ce nu vorbiți despre rasismul din Statele Unite?”

În ultima vreme whataboutism-ul a fost folosit din plin de fostul președinte SUA, Donald Trump, mai ales când era criticat pentru faptul că nu se disociază clar de extremiștii de dreapta, naționaliștii albi, rasiștii sau conspiraționiștii din mișcarea QAnon, răspundea cu regularitate: “De ce nu vorbiți despre Antifa? De ce nu pomeniți nimic de violențe provocate de Black Lives Matter? Dar pe Democrați de ce nu-i criticați? De minciunile din presa liberală de ce nu pomeniți?”

Whataboutism-ul actualizat se întâlnește și pe plan internațional, de pildă la China, care atunci când este criticată de SUA pentru modul în care-i tratează pe uiguri, contra-atacă cu acuzația de genocid împotriva băștinașilor de către coloniștii și albii americani în ultimele patru secole.

În esență, whataboutismul este o diversiune, o încercare de deturnare a discuției de către un interlocutor care nu are argumente.

Adeseori le spun celor care mă întreabă: dar despre X de ce nu scrieți? – un articol are un anumit subiect și nu poate să repete de fiecare dată istoria omenirii. Și uneori se ajunge la absurdități: nu-l poți scuza pe Antonescu de uciderea unei bune părți a evreilor din România, pe care-i acuza în bloc de comunism între 1941 – 1944, pentru că a știut că după 1944 Stalin va introduce cu forța comunismul, iar în demonologia apologeților lui Antonescu și a fasciștilor în general, la loc de frunte figurează Ana Pauker (în subtext, evreii).

Acești oameni nu-și dau seama că opusul fascismului nu este comunismul, iar al comunismului nu este fascismul, ci democrația. Din păcate, într-o lume în care știrile false, teoria conspirației, trolling-ul și manipularea au devenit o practică curentă, whataboutism-ul a devenit o metodă privilegiată de participare la o discuție, metoda de argumentație a celor lipsiți de argumente.

Notă: Petru Clej este jurnalist Radio France Internationale stabilit la Londra. A fost editor BBC iar în prezent ține cursul gratuit de jurnalism radio și online organizat în colaborare cu G4Media.ro

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

34 comentarii

  1. Cred ca nu i-a spus nimeni, inca, ca ar putea sa faca ceva util pentru noi toti

    • În toată viața lui nu a făcut nimic util.

    • „Era comunicațiilor instantanee prin internet permite oricui, persoană publică sau necunoscut (inclusiv sub acoperirea anonimatului), să exprime imediat o opinie în orice domeniu, fie că este avizat, fie că nu are nici cel mai vag habar despre chestiunea în cauză.”

      Termenul de „avizat” trebuie definit dacă vrem să vorbim de o „logică” „avizată” şi „documentată” a evenimentului enunțat. Deci, cine asigură autenticitatea autorului „avizat” ? În general „majoritatea” comentatorilor nu reprezintă „majoritatea cititorilor ; sunt doar niste cuiburi ale unor frăţii împărţite în clanuri, locuri defulatorii pentru o „majoritate” de narcisici răniţi.
      Pe de altă parte, aberaţiile retorice ale unora si logica nesigură ale altora nu reprezintă o piedică a prezentării unor evidenţe istorice, prezentate documentat sau propuse spre dezbatere. Atâta doar, că „anumite” subiecte nu apar decât rar (sau deloc) în dezbaterea publică. Ignorate, uitate sau de-a dreptul cenzurate acele subiecte pot fi de actualitate sau fapte istorice deformate si interzise în sfera publică.
      De exemplu, progromurile anti-evreieşti efectuate de guverne sau formatiuni politice succesive româneşti, sunt reale şi documentate.
      Atunci DE CE „majoritatea” românilor (comentatori sau nu) nu vor să accepte acest adevăr ?
      DE CE aceste acte odioase ar trebui să ne împiedice să discutăm despre situaţia sociala a unui popor palestinian aflat, prizonier, între un stat israelian ce-i contestă existenţa ca popor si forţele politice proprii, palestiniene, care, în pur stil politic, profită de conflictul respectiv pentru a-şi impune puterea autocratică, asuprind în acest fel un popor condamnat la stagnare, la sărăcie sau la nedezvoltare etatică.
      DE CE comentarii moderate şi/sau documentate sunt „moderate” de formațiuni obscure de indivizi plătiţi să cenzureze ? Sunt ei supusi unui control argumentat? Sunt ei cei mai în măsură să asigure acest proces nelegal de restricție a libertății de exprimare ? Hater-ul odios al negaționismului poate fi declarat egalul unui comentator cu o opinie diferită de cea oficial acceptată ? Sunt ei capabili să diferențieze impudentul de trollul înregimentat ?
      Mă îndoiesc.
      Iar dacă fenomenul comentatorului negativist există, poate autorul să ne spună DE CE există acest fenomen ? Şi poate el, autorul, să ne facă o radiografie a evenimentelor sociale care au făcut posibilă apariţia acestor indivizi rău intenționați?
      Căci este usor (prea uşor), ziarist fiind şi apărat de „moderatori” obscuri, să scrii despre ceea ce doreşti fără să asumi lumea reală a adeversitătii din ce în ce mai pregnanate pe acest Mapamond egocentric.
      DE CE un jurnalist care a constatat un fenomen flagrant (si pe care îl înfierează) preferă doar să constate făcând doar o recenzie în locul unei disecţii a adevărului bolii publice a „comentatorilor” vizaţi ?
      Nu face oare el, autorul, altceva decât să imite trollul, aucuzând fără să justifice un fenomen îngrijorător al societăţii noastre ?
      PS : Romgleza propusă nu rezolvă nici fenomenul trollistic si nici lipsa profunzimii analizei propusă de jurnalistului agresat. Existenţa adversitătii „majoritătii” (nedocumentate) a cititorilor trebuie analizată şi explicată, dacă tot faci apologia anonimului scăpat de sub control. Deci, despre ce control vorbim ? DE CE este propusă ipoteza „majorităţii” când nu este evocat ratingul articolelor în cauză, pentru a putea face o evaluare corectă a afirmaţiei respective?

  2. Site-ul asta este plin de whataboutism!

    • Secțiunea de comentarii a acestui site e plină de whataboutism iar articolul în cauză îi face pe cei vizați să se simtă cu musca pe căciulă.

  3. Foarte bun articolul.
    Cei mai mulți dintre cei care postează folosesc whataboutism-ul.

  4. Foarte tare articolul!!🤣🤣. Generalitati, apoi brusc o dam pe antisemitism! Brusc, negationistii sunt si antisemiti si rasisti, toti care isi pun intrebari sau au o parere contrara sistemului sunt habarnisti sau semidocti! Tineti o tot asa!!!

  5. Ps. Problema majora este ca viata reala intra in contradictie cu „parerile avizate”, si unde mai pui ca si mai marii specialisti nu prea se pun de accord!

    • Pana la pareri avizate discutam mereu doar despre ce decid altii ca avem voie sa discutam.
      Toti ne plangem, de ex. de calitatea proasta aaa… a orice dar nimeni nu discuta despre cine verifica calitatea si mai ales cum o verifica

  6. Whataboutismul, apărarea ipocritilor când le este evidențiata ipocrizia.

    • IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie.

      sursa: DEX ’09 (2009)

  7. Adica exista pro sti desi cenzorul interzice asta? Ce descoperire!

  8. Inteligentul asta are impresia ca comunica de fiecare data cu aceleasi persoane. De aici mirarea lui ca i se cer lucruri contradictorii. Si nu intelege cum de interlocutorii lui au conceptii contrare si incompatibile. O multime de creiere netede ajung jurnalisti iar apoi ne miram ca presa e cum e.

  9. Whataboutismul este folosit si de cretin ortodocsi sa duca vorba spre avorturi, cand sunt intrebati de bebelusii omorati de popi prin taina botezului.

  10. Eu l-as incadra in aceeasi categorie cu fascismul, adica „regim totalitar”. Am trait tot 18 ani in „iepoca de aur” si inca mai tin minte cum era. In niciun caz bun.
    Cred ca autorul a vrut sa puna in antiteza totalitarismul cu democratia, cu o comparatie de tipul „opusul iubbirii nu este ura, ci indiferenta”. Imi dau si eu cu parerea, ca tot se practica 🙂

  11. Citesc G4 de la înființare, dar un articol atât de slab nu am văzut. Generalități fără cap și coadă. Chiar, what about this article?

    • Ce avem noi aici…..delictul de opinie sub un alt nume. Ce repede a catalogat individul asta……

      Sper ca e singur la familie

    • o fi donat autorul ceva si a fost publicat
      daca donam si noi masiv oare face si G4 o investigatie jurnalistica pentru noi?

    • Metoda whataboutism-ului, care vine de la “what about – dar despre?” a fost pusă la punct de propaganda sovietică – doar ca ea exista de vreo doua milenii bune, la fel de bine pusa la punct si este sofismul de tipul red herring aplicat la un tu quoque

      Domnul Clej, cine ziceti ca a inventat apa calda? 🙂

    • Tema e de actualitate.
      E complicat pentru ca acum se merge pe autoritarianism(dictatura) de centru, si pe o varianta ”etica” a neomarxismului. Nu o sa explic acum unde s-a gresit aici si in UE. Dar o contareactie politica de extrema dreapta si religioasa radicala este o posibilitate reala. Urmatoarea iteratie a neomarxismului va acomoda problemele politice si culturale create de acest val. Dar vor esua sa ne elibereze, pana cand munca umana este mai ieftina decat munca robotilor.
      Hai ca va las. Mai povestim alta data. F.uck Hitler&Stalin si pe toti care gandesc ca ei. Weeked placut va urez.

    • Exact, aceeași senzație am avut-o și eu citind acest articol. O mare varză.

  12. Comunisnmul este o forma de autoritarianism de stanga. Problema cu fascistii si comunistii este ca sunt extremisti pe control absolut asupra populatiei. Clasa sau rasa sunt doar niste pretexte. Ex. cum noi tinem porcii pt. Ignat(poate chiar mai rau, ca porcii primesc zilnic de mancare de cateva ori) asa trateaza reprezentantii acestor dogme de extremism politic oamenii. Este aceasi functie numita
    total_control(you) = sclavagism; fiecare cu alta spoiala.
    You poate fi de orice religie sau rasa.
    Pe de alta parte you just f.ucking watched este si ea valabila. Da, si sa nu faci nimic este o crima. Fie ca e vorba de un batran ars de viu in spital sau miloane de oaneni ucisi de nazisti. Asta e natura omulul. Nu va mai amagiti ca suntem atat de buni la suflet cum ne place sa credem. Be aware of that.

  13. Exact ce a spus autorul (si altii): comunismul si fascismul nu sunt opusi unul altuia, ci cele doua fete ale aceeasi monede = dictatura.

    Opusul dictaturii este democratia. ce este atat de greu de inteles?

    Daca inca te mai intrebi priveste simbolurile, organizarea/organizatiile celor dua sisteme –> sunt identice. Comunismul si fascismul au in comun partidul unic, seful unic suprem, sistem represiv care serveste partidul si conducatorul suprem. Imaginile de propaganda sunt copiate unul dupa celalalt – vezi organizatia pionierilor care nu era decat copia fidela a organizatie Hiter’s Youth (Tineretul lui Hitler).

    Ce difera este partea de sus a ideologiei: unul zicea ca esti bun daca ai gene bune (ariane) altul zicea ca esti bun daca ai origini bune (ne-burgheze). Chestia e ca in comunism (dupa 1950, cel dinainte in URSS era crunt), mai scapai, o dadeai un pic cotita ca esti proletar, mai dadeai din avere (daca aveai), etc. La fascisti era mai rau – genele nu ti le puteai schimba.

    In rest, dictatura a fost identica.

  14. Când majoritatea covârșitoare a canalelor media sunt doar variațiuni monotonale pe două trei teze propagandistice, o narativă unică, „whataboutismul” este o reîntoarcere la fapte, la logică, la sănătatea mentală. Când, de pildă, CEDO, care se întemeiază pe pretenția de universalitate a drepturilor omului, acuză Rusia în legătură cu Navalnyi, dar nu și Marea Britanie în legătură cu Assange, prin asta suprimă universalitatea, și își distruge însăși baza funcționării sale. Când USA distruge Siria și susține masacrarea populației de zece ani deja, pt încălcarea drepturilor omului de către regimul Assad, dar nu se sinchisește de Arabia Saudită sau de – ho ho ho! – Israel, își distruge însăși legitimitatea principiilor și acțiunilor sale. Deci what about? este o întrebare absolut rezonabilă, și o critică necruțătoare a stupiditații și cinismului sângeros al Occidentului contemporan.
    Încetați să delegitimați orice discurs care contrazice și demască tezele propagandei!

  15. Acu’ sincer, are dreptate omu’.
    Un articol nu poate fi o carte sau un compendiu de istorie, care sa cuprinda tot, fie si macar in rezumat.
    Daca articolul are un subiect, normal ar fi sa se cometeze pe acea tema. Daca se aduc altele in discutie… iese cam ce spune el.

  16. Watsapp.ismul ,fackoff.ismul,complot.ismul,novax.ismul ?jurnal.ismul ,diletant.ismul,servil.ismul ,corporat.ismul ,elit.ismul!

  17. whataboutism ar trebui să fie sinonim cu fanatismul pluserist

    • bine ca stai tu linistit la locul tau, cum a recomandat tatuca
      „democracy is not a free ride”

  18. A facut ce era de facut in fata cotropitorilor.

    Pe vremea aia nu ne securizase granitele EADS in halul in care vedem acum.

    Cu ceva timp inainte, Tepes ar fi tras invadatoriii in teapa.

    Fiecare epoca cu moravurile si metodele ei. Important e sa pazesti tara de cotropitori in mod eficient. Daca nu, nu mai ai tara.

  19. @ sim12345
    Ideea e sa educam populatia cu privire la aceste mere otravite ale politicii. Daca inteleg ce sunt, nu vor mai avea chef nici de nazi nici de stazi. Este o otrava a mintii, un pacat al gandirii. Nu prea ai cum sa legiferezi pe cineva care a fost lamirit, si crede ca raul este bine si invers. Normal, ca pe aia extremisti si idiotii utili sunt/vor fi interzisi si monitorizati. La noi sper sa nu prea prinda astea de afara. La noi prinde nationalismul gen Vadim/OTV/AUR. Aia e cheita! Dupa ce aia fac o bresa, intra dom’ tovaras secretar de partid sau herr Oberst Bandit Legionar.

  20. Fain articol pe rfi.

    • Sensul critic este unul din principiile de baza ale unei informari corecte.Cum impartialitatea este virtute care a disparut din cauza jurnalismului asevit diferitelor cercuri de interese ,fiecare e liber sa interpreteze dupa coeficientul intelectiv.Informatia daca ar veni pe un singur canal ar fi totalitarism, asa ca ipotezele si opiniile diverse sant intotdeauna bine venite .Prea putin trebuie sa ne intereseze de cei cu opinii si convingeri diverse,fiecare cu adevarul sau de aceia exista democratie si toateparerile si minoritatile sant respectate.

  21. Curios, eu îl înțeleg și nu cred că sunt singurul. Apoi, cine citește articolul, nu doar primul paragraf, poate vedea că nu critică , ci expune foarte clar o metodă de diversiune a celor lipsiți de argumente.
    Sper să mai publice astfel de articole, chiar dacă unii apelează la o diversiune și mai urâtă, atacul la persoană.