Virgil Popescu, fostul ministru al Energiei agresat în Parlament de liderul AUR: Simioane, unde ți-a pierit curajul? După ani în care ai trăit din scandal, ai instigat la ură și ai atacat instituțiile statului, descoperi acum că ura se întoarce

Virgil Popescu, fostul ministru al Energiei agresat în Parlament de liderul AUR, extremistul George Simion, afirmă, sâmbătă, într-o postare pe Facebook, că, după ani în care a trăit din scandal, a instigat la ură și a atacat instituțiile statului, acesta descoperă acum că ura se întoarce.

„Când erai „bun”, Simioane? Când loveai și amenințai, iar susținătorii tăi trimiteau mesaje de moarte familiei mele? Sau acum, când vrei să te ascunzi în spatele SPP-ului și joci rolul victimei? Ai cultivat tensiunea, ai provocat frica și acum te sufoci în fumul scandalului tău.

Este o lecție simplă: dacă intri în furtuna pe care ai creat-o, nu te mai poți plânge că te udă ploaia.

România nu are nevoie de politicieni care transformă agresivitatea în spectacol și apoi cer protecție de la statul pe care l-au insultat. Are nevoie de oameni care știu ce înseamnă respectul, legea și decența publică. Curajul nu se cere cu escortă.

Dar poate că adevărul e altul: nu te mai ascultă nimeni, Simioane – și, precum Dragnea altădată, ai ajuns să-ți inventezi asasini ca să mai simți că exiști”, afirmă Virgil Popescu.

Reacția lui Virgil Popescu vine după ce sâmbătă, la Alba Iulia, George Simion a susținut un discurs la organizația județeană AUR, în care a făcut referire la activistul conservator american Charlie Kirk, care a fost asasinat recent și a spus că după moartea lui Kirk a primit peste 90 de amenințări și că, deși a făcut plângere la Poliție, nu s-a cercetat nimic.

De-a lungul timpului, formațiunea extremistă AUR a continuat să se manifeste violent, să instige și să propage mesaje de ură. Reamintim că recursul la violență a adus condamnarea repetată a AUR de către alte partide politice și de organisme ale societății civile.

În februarie 2022, George Simion l-a îmbrâncit în Parlament pe ministrul Energiei, Virgil Popescu, căruia i-a strigat în mod repetat ”Ești un hoț!” după ce a pus ambele mâini pe el. Virgil Popescu vorbea de la prezidiul Camerei Deputaților la moțiunea simplă împotriva sa, moment în care Simion a venit peste el la microfon, a pus ambele mâini pe el și a urlat în repetate rânduri ”Ești un hoț!”, ținându-l de gât. ”Este pentru prima oară în istoria parlamentarismului când un ministru este agresat fizic”, a spus președintele de ședință, Daniel Suciu, care a închis ședința.

Postarea integrală a lui Virgil Popescu:

Simioane, unde ți-a pierit curajul?

😤Când m-ai agresat în Parlament și ai intrat cu forța în Ministerul Energiei, nu ți-a fost teamă.
Când ai ajuns la Severin și ai urlat că vii peste mine acasă, erai mare viteaz.

Când veneam de la nunta fiicei mele și mi-ai făcut scandal în aeroportul din Viena, nu ți-a fost jenă. Țipai, împingeai și pozai în „vocea poporului”.

‼️Astăzi, ceri protecția statului, invoci „amenințări cu moartea” și te plângi că ești discriminat.

Situația ta e un paradox perfect: agresorul strigă „agresorii”. După ani în care ai trăit din scandal, ai instigat la ură și ai atacat instituțiile statului, descoperi acum că ura se întoarce.

Ceea ce ți se întâmplă e o consecință directă a propriei tale politici – o profeție autoîmplinită.

❓Când erai „bun”, Simioane?

Când loveai și amenințai, iar susținătorii tăi trimiteau mesaje de moarte familiei mele?

Sau acum, când vrei să te ascunzi în spatele SPP-ului și joci rolul victimei?

Ai cultivat tensiunea, ai provocat frica și acum te sufoci în fumul scandalului tău.

Este o lecție simplă: dacă intri în furtuna pe care ai creat-o, nu te mai poți plânge că te udă ploaia.

România nu are nevoie de politicieni care transformă agresivitatea în spectacol și apoi cer protecție de la statul pe care l-au insultat.

Are nevoie de oameni care știu ce înseamnă respectul, legea și decența publică.

Curajul nu se cere cu escortă.

Dar poate că adevărul e altul: nu te mai ascultă nimeni, Simioane – și, precum Dragnea altădată, ai ajuns să-ți inventezi asasini ca să mai simți că exiști.