VIDEO Am fost la un stand-up românesc în Italia: ”Un barbone mi chiede due euro perché non mangia da due giorni…” / Fără Călin Georgescu și politică, dar cu avioane low-cost și copii lăsați acasă

Sunt seri în Sibiu, de exemplu, când auzi mai multe limbi străine vorbite pe stradă decât în Tradate, un mic orășel de lângă Milano, într-o duminică ploioasă de noiembrie.

Aici se vorbește doar română. Cauți un loc de parcare și oprești mașina la marginea unei străzi, să arunci un ochi pe harta telefonului. Lângă tine, oprește altcineva. Deschide geamul și te întreabă direct în română, deși ai numere italiene la mașină: ”Frățioare, unde e Cinema Teatro Nuovo?”

Sunt aici, în Tradate, pentru a urmări live pentru prima oară în viața mea un stand-up. S-a nimerit să fie în Italia, iar cei care au urcat pe scenă erau absolut toți români. Și, culmea, nu toți au vorbit în românește.

Nordul Italiei, cel puțin, e destul de sărăcăcios în evenimentele pentru românii de aici. Pe lângă acest tip de spectacole și exceptând lansările de carte și reuniunile bisericești, se mai întâmplă rar doar câte un concert.

”Sunt evenimente destul de rare, depinde și cine le organizează și mai ales unde. Nu de puține ori au fost săli, ferească-Dumnezeu. Noi nu suntem foarte uniți„, îmi spune un român care stă aici de mai bine de 15 ani. Următorul mare eveniment românesc se consumă în 28 noiembrie. Tot la Milano ajung Surorile Osoianu și Lupii lui Calancea. Bine, organizatorii au scris pe Facebook greșit, Ososianu…

Tot pe Facebook apare și anunțul care-i introduce în comunitatea românească din nordul Italiei pe Costel, Vio Dragu şi  Gabriel Dumitru.

Pe Costel trebuie să-l știți din filmele lui Mircea Bravo. De Vio Dragu și Gabriel Dumitru nu am auzit.

Sala unui cinema destul de prăfuită, de genul celor din timpul comunismului nostru, e pe jumătate plină de români. Oamenii care-ți verifică biletul sunt români. Cei care te îndrumă spre locul de pe bilet sunt tot români.

Începe, iar pe scenă apare, evident, un român. Își cere scuze și cere voie ca scurtul său număr de comedie să fie în limba italiană.

”Vă jur, am încercat, am repetat în română, dar nu iese bine. Limba italiană e mai muzicală, așa, frazele mele sună mai bine… Vă rog să mă scuzați, dacă nu vreți, asta e, mă retrag și îi chem pe colegii mei, spune el. Iar sala îi dă o șansă.

”Un barbone mi chiede due euro perché non mangia da due giorni…”, începe el. Vorbește despre faptul că de când e în Italia s-a îngrășat de la atâta pizza și paste, iar când un cerșetor (barbone) îi cere doi euro pentru că nu a mâncat de două zile, i-a răspuns ”bate cinci, ești tare. Și eu încerc să slăbesc și nu reușesc deloc. Arăți bine, ești fit. Și eu aș vrea”, spune el într-o italiană cu puternic accent românesc.

E vorba de ridicarea stimei de sine, explică el.

Sunt de fapt o parte din glumele pe care le-a spus la ”Italienii au talent”  pe care Tiberiu Stavar, căci despre el e vorba, le-a spus acum 2 ani. A ajuns cu numărul său direct în finala concursului, fiind deosebit de apreciat atunci.

A continuat apoi cu glume despre avioanele low-cost, extrem de folosite de românii de aici. ”Cuiva i s-a făcut rău, iar pilotul a solicitat ajutorul unui doctor – e vreun doctor printre călători? Cum să fie doctor într-un WizzAir?”, întreabă comediantul în italiană, spre amuzamentul total al sălii. ”Ești nebun? La 17 euro biletul să fie un doctor? Să stea cu genunchii la gură?”, continuă el.

Urmează apoi Costel, Vio Dragu şi  Gabriel Dumitru, dar în ordine inversă. Înțeleg că cei mai celebri comedianți intră ultimii, iar cei mai novici au rolul de a ”încălzi sala”.

Se vorbește mult despre sex, relații, neveste, gay, bani și vieți personale. Observ că este total evitată politica. O singură dată s-a pronunțat Nicușor Dan și Călin Georgescu, însă nu în același context.

Despre Georgescu s-a amintit atunci când s-a râs de „ultrașii” limbii române, cei care-i corectează pe alții atunci când nu știu să folosească ”pe care”, de exemplu. ”Ăștia care recitesc Istoria Literaturii Române a lui Puiu Călinescu. George Călinescu sau Călin Georgescu, cum l-o chema…”, e amintit politicianul. În rest, fără politică. Mă gândesc că poate fi periculos în diaspora, chiar și pentru un comediant.

Costel ”s-a riscat” și a încercat, cu succes, câteva glume care pentru unii de aici pot provoca amintiri dureroase. Era vorba de ”parentingul” modern, iar în acest context a vorbit despre tatăl care-și părăsește familia.

Ca să nu-i dai ”damage total” copilului, te joci cu el de-a v-ați ascunselea, explică el. ”Îl pui să numere până la 20 și tu fugi în Italia. După 15 ani, când te întorci, îl iei tare: Băi, băiatule, de ce nu m-ai căutat, tu nu știi să te joci?”, a zis Costel în ropot de aplauze.

O glumă bună, chiar dacă în România erau la începutul anului peste 50 de mii de copii ai căror părinți erau plecați din țară.

De fapt, pentru mulți din sală o oră cu acești comedianți a fost ca o ședință de terapie în grup. Nu am fost nici la psiholog până acum, însă m-aș aștepta să fie la fel. Au reușit să facă haz de unele din problemele cu care se confruntă aici zilnic.

După spectacol, afară, simți din nou ploaia mocănească și te izbește direct în plex românismul. Doi ”de-ai noștri” și-au parcat Mercedesurile de câteva zeci de mii de euro direct în mijlocul părculețului din fața sălii de cinema. O zonă pietonală.

”Oare cine-s ăștia?”, întreabă cei din jur. ”Stați mă jos, că n-aveți bani de așa ceva”, reacționează cineva. După stand-up, urmează, evident, sit-down.

E momentul în care înțeleg avertismentul organizatorilor transmis pe toate canalele posibile. Inclusiv în sală, înaintea spectacolului.

”Atenție! Atât filmatul în timpul spectacolului, cât și un comportament necivilizat sau neadecvat, nu sunt tolerate la acest eveniment! Organizatorul își rezervă dreptul de a exclude din incinta evenimentului participanții care nu respectă aceste reguli”.