Victor Giosan, expert în politici publice, numit consilier al premierului Ilie Bolojan. El militează pentru investiții mai mari în cercetare și educație și susține că România e codașă la nivelul impozitelor pe consum și pe capital și sub media UE la impozitele pe muncă

Victor Giosan, expert în politici publice, a fost numit luni consilier de stat în cancelaria premierului Ilie Bolojan, potrivit unei decizii apărute în Monitorul Oficiale. Giosan, care tocmai și-a încheiat mandatul de înalt consilier UE în Republica Moldova, a fost consilier al fostului premier Dacian Cioloș în 2016. Într-o postare pe facebook din 24 iulie a postat răspunsul dat unui ziarist la întrebarea ”dacă ați fi consilierul premierului Ilie Bolojan, la ce măsuri l-ați sfătui să renunțe și ce măsuri i-ați sugera?”.

Giosan a spus în răspunsul la întrebare că România are nevoie de investiții mai mari în cercetare, educație și sănătate.

El a deschis și discuția despre taxe și impozite, arătând că ”România e codașă la nivelul impozitelor pe consum și pe capital și sub media UE la impozitele pe muncă”.

• Postarea integrală a lui Victor Giosan:

Interviu scris dat publicatiei Criterii a dl Gheorghe Smeoreanu – foarte cunoscut in Vâlcea si Argeș.
Aici raspunsul la prima intrebare:
Cea mai directă și simplă întrebare. Dacă ați fi consilierul premierului Ilie Bolojan, la ce măsuri l-ați sfătui să renunțe și ce măsuri i-ați sugera ?
Eu pornesc de la niște premise clare pentru care există o grămadă de dovezi:
1.România este de mai mulți ani considerată – după toate standardele – o țară dezvoltată. Deci NU mai este o țară săracă;
2.Saltul de dezvoltare obținut după 2000 se datorează esențialmente economiei de piață libere și integrării în structurile economice și de securitate occidentale: UE și NATO;
3.România a ajuns la finalul perioadei de creștere extensiv-stimulatorie: forță de muncă ieftină și calificată suficientă, stimulente fiscale, inegalități reale sau percepute mari. De acum încolo pentru a obține o creștere economică semnificativă și durabilă și a ne consolida poziția de stat dezvoltat, acestea trebuie susținute de elemente structurale precum: cercetare-dezvoltare tehnologică de calitate, educație care să ofere și stabilitate sistemului democratic și competențe superioare necesare pe piața muncii azi, sistem de sănătate performant, infrastructură fizică, siguranță și securitate publică. Toate acestea pot fi oferite într-o măsură echitabilă/inclusivă în special de sectorul public;
4.Dimensiunea sectorului public este determinată de mărimea populației, de mărimea avuției naționale (PIB) și de standardele clubului în care suntem membri: Uniunea Europeană. Cele trei elemente enumerate mai sus cresc presiunea pentru cheltuieli publice, mai ales într-o țară și economie deschise, unde cetățenii se pot deplasa, stabili și face comparații cu alte țări din UE. Cu alte cuvinte pentru o țară dezvoltată este esențial să identifice resursele necesare pentru a finanța corespunzător (în media clubului UE) elementele structurale menționate la pct. c) – și evident să se asigure că modul de organizare, funcționare și administrare a acestor resurse pentru a furniza serviciile respective, este eficient;
5.România anului 2025 este codașă în rândurile țărilor UE în ceea ce privește finanțarea – ca pondere în PIB – aproape a tuturor elementelor structurale menționate la pct. c): cercetare-dezvoltare tehnologică, educație, sănătate. La asta se poate adăuga și asistența socială (fără pensii). De asemenea România este codașă și la nivelul impozitelor pe consum și capital și ceva sub medie la impozitele pe muncă[1];
6.Disciplina bugetară (deficit sub 3%, de preferat între 1%-2%) este o condiție absolut necesară, dar nu și suficientă pentru a avea o creștere economică susținută și durabilă în condițiile de la pct. c) și d).
Pornind de la aceste 6 premise cred că reformele actuale ar trebui să aibă 3 obiective esențiale (care să fie văzute și drept criterii de analiză și prioritizare):
1. Crestere economică durabilă în condiții de echilibru bugetar (deficit între 1%-2%);
2. Servicii publice de calitate, demne de un stat dezvoltat membru al unui club de țări foarte bogate – Uniunea Europeană);
3. Reducerea inegalităților reale sau mai ales percepute – ceea ce se numește dezvoltare inclusivă. Mai ales egalitatea reală a oportunităților și percepția publică asupra acesteia sunt esențiale.
Există și o dilemă – o dezbatere agitată – în societatea românească actuală: cum să facem aceste reforme ale sectorului public? Sunt creionate 2 soluții:
A. Mai întâi eliminăm toate ineficiențele, pierderile, furturile (reforme structurale) și până atunci limităm cât mai mult finanțarea sectorului public ca să forțăm aceste reforme. Abia apoi putem lua în considerare creșterea finanțării;
B. Facem reformele structurale în paralel cu îmbunătățirea finanțării pentru domeniile esențiale ale sectorului public amintite mai sus ca determinanți esențiali ai unei creșteri durabile sau care pot determina scăderea inegalităților percepute și îmbunătățirea egalității de șanse/oportunități.
Ca să răspund la întrebare, dacă aș fi consilier al primului ministru aș susține cele 6 premise și cele 3 obiective esențiale – și criterii de analiză a politicilor concrete – pe baza răspunsului B)la dilema menționată: reforme structurale fără sufocarea sectorului public, ci cu îmbunătățirea treptată a finanțării. Evident acest lucru NU presupune acele corecții și reforme care se referă la privilegii sau ineficiente flagrante/sinecuri din sectorul publice, inclusiv cel al companiilor de stat. Aceste ajustări trebuie făcute din motive de echitate, tocmai ca să reducem percepția de inegalitate și de nedreptate larg răspândită în societate. În ultimă instanță însă obiectivele reformelor structurale rămân cele 3 menționate mai sus.
În această matrice aș analiza și propune reforme semnificative la nivelul administrației centrale și locale, finanțării administrației locale și a investițiilor. Acestea s-ar referi la (numai câteva exemple):
1.Comasări de agenții și autorități publice centrale cu mandate suprapuse sau neclare;
2.Reforme radicale pe linia funcției publice în ceea ce privește recrutarea, evaluarea, promovarea pe bază de merit: concurs național de intrare, criterii clare de evaluare și promovare, sistem de rotire în funcții de conducere superioară, etc – inclusiv elemente de măsurare a performanței în salarizare. Esențială este aici ruperea cordonului ombilical între politic și administrativ. Asta este valabil și la companiile de stat;
3.Schimbarea radicală a modului de legiferare actual care utilizează excesiv excepțiile și derogările de la regulă;
4.Autolimitarea radicală în folosirea ordonanțelor de urgență – cel puțin pe termen mediu;
5.Introducerea bugetării pe bază de performanță;
6.Reforma sistemului de management al investițiilor publice în raport de posibilitățile reale de finanțare și creșterea calității documentațiilor acestora;
7.Reforma administrativ teritorială – comasarea primăriilor. Este f dificilă și politică;
8.Reforma finanțării administrației locale – creșterea veniturilor proprii, reforma impozitului pe proprietate (astăzi este regresiv – adică pentru proprietățile scumpe se plătește mai puțin decât pentru cele ieftine), legarea transferurilor de la stat de efortul fiscal local;
9.Programul Anghel Saligny trebuie restructurat radical: standarde de calitate similare celor de la fondurile UE. Criterii de eligibilitate clare numai pentru zone mai puțin dezvoltate sau pentru domenii foarte importante și ne-acoperite de fondurile UE. Co-finanțări semnificative;
10.Rezolvarea problemei zonelor metropolitane din jurul orașelor de peste 150,000 locuitori. Reforma impozitului pe proprietate poate ajuta semnificativ această reformă;
11.Lege specială pentru București și zona sa metropolitană – Bucureștiul este astăzi orașul cu 7 primari.

CV-ul oficial al lui Victor Giosan:

Deținând studii de licență și master în macroeconomie, Departamentul de Planificare și Cibernetică Economică – Academia de Studii Economice din București, obținute în anul 1986, Victor Giosan are peste 21 de ani de experiență în calitate de manager de top și expert internațional în administrația publică centrală și locală din România. A fost consilier municipal (1992-2000 și 2004) și viceprimar (1996-2000) în administrația locală din România. La nivel central, Victor Giosan a fost secretar de stat în Secretariatul General al Guvernului României (2005-2009), coordonând sistemul de elaborare a politicilor și planificarea strategică și consilierul de stat al Primului Pinistru (2016), responsabil de reforma administrației publice. În calitate de consultant internațional, a activat în România (1998-2017) în diferite domenii: sistemul fiscal interguvernamental, dezvoltarea capacității instituționale a administrației publice locale, managementul serviciului municipal; revizuiri funcționale ale instituțiilor centrale, planificare strategică; managementul investițiilor publice – consultant rezident pe termen lung al Băncii Mondiale în Ministerul Finanțelor Publice. În afara României, a activat în Albania (2002), Serbia (2003-2011), Bosnia Herțegovina (2004), Kosovo (2006-2007 și 2009), Tadjikistan (2012), Moldova (2010-2015 și 2017) în domenii precum strategia de descentralizare, descentralizarea fiscală și proiectarea transferului interguvernamental, descentralizarea serviciilor sociale, revizuirea funcțională ale CoG, planificarea strategică în proiectele finanțate de DfID, USAID, Comisia Europeană, UNDP / UNICEF, Consiliul Europei, Banca Mondială.