Unde a dispărut „geniul” lui Putin? – Analiză Corriere Della Sera

Analiză Corriere Della Sera (Italia) via Rador: Poate pentru că liderii democrați le expun toate defectele, uneori monstruoase, tindem în mod reflexiv să supraestimăm dictatorii. Putin a fost adesea descris ca un geniu. Poate că merită să i se recunoască o anumită abilitate tactică, este adevărat.

Chiar și recent, părea un maestru al vicleniei. La Summitul de la Anchorage, a fost primit pe covor roșu, s-a bucurat de respectul lui Trump și legitimitatea unui tratament care a readus Rusia la statutul formal de superputere, aproape la egalitate cu America. În schimb, nu a cedat nimic, așa cum s-a dovedit de-a lungul săptămânilor. În loc de un armistițiu, atacurile rusești s-au intensificat, iar numărul civililor morți a crescut.

Succesul tactic al lui Putin a fost de scurtă durată. Acum, Administrația Trump impune sancțiuni dure și chiar depășește cu mult ceea ce a făcut administrația Biden în ceea ce privește livrările de arme către Ucraina.

Putin poate fi un tactician strălucit, dar ca strateg? Aici rezum seria dezastrelor pe care le-a provocat sieși sau țării sale: de la economie la geopolitică și securitate militară, lista este lungă.

Războiul. În dimineața zilei de 24 februarie 2022 (invazia Ucrainei), Rusia se confrunta cu un NATO latent, insuficient dotat, cu personal militar insuficient și arsenale pe jumătate goale. El a descris-o ca fiind „agresivă”, dar, în realitate, NATO în 2022 era o alianță latentă.

Ce s-a întâmplat de atunci? NATO a dobândit doi membri noi semnificativi, Suedia și Finlanda. Trump a obținut angajamente de creștere a cheltuielilor până la 3,5% și, posibil, până la 5% din PIB. Germania a anunțat planuri de reînarmare, care, în realitate, vor fi lente și dificile, dar care constituie cea mai gravă amenințare la adresa securității Rusiei din întreaga istorie a secolului al XX-lea.

Ucraina a mobilizat 800.000 de soldați care astăzi sunt practic „apărarea europeană a tuturor lucrurilor”: luptă pentru a opri avansarea rusească și, timp de patru ani, au reușit să nu cedeze în fața unei armate mult mai mari. Între timp, Ucraina însăși a dezvoltat o industrie a dronelor, a doua după cea a Israelului.

Economia. Până pe 22 februarie 2022, Putin trăia de pe urma intuiției strălucite a predecesorilor săi sovietici: dependența Europei de energia rusească era o poliță de asigurare de viață pentru regimul său. Europenii erau clienți bogați, generoși și nu foarte perspicace.

În plus, livrările de gaze rusești au creat o atmosferă de rusofilie implicită în multe cercuri economice și forțe politice europene, făcând flancul european al NATO slab și supus.

Toate acestea s-au evaporat încetul cu încetul. Deși cu extremă reticență, UE rupe aproape toate legăturile energetice cu Moscova. Decide chiar să confiște activele rusești din băncile sale.

După ce a pierdut Europa, Putin a trebuit să se arunce în brațele Chinei și Indiei, care sunt cei mai mari cumpărători ai combustibililor săi fosili. O afacere proastă. China colonizează economia rusă, afișând o atitudine intimidantă la care Europa Occidentală nu a visat niciodată.

Și apoi China se pregătește pentru un viitor post-carbon; se află în avangarda energiei nucleare, solare și eoliene. Prin urmare, va avea mai puțină nevoie de livrările rusești, pentru care Beijingul plătește deja cât mai puțin posibil.

India este, de asemenea, o țară cu venituri mici, negociind reduceri uriașe care îi obligă pe ruși să-i vândă energie la preț redus. Iar taxa de 50% impusă de Trump asupra Indiei, tocmai pentru a o pedepsi pentru achiziționarea de petrol rusesc, cauzează unele probleme și pe acest front.

Geopolitica. Complet absorbit de frontul ucrainean, Putin nu a putut împiedica căderea regimului Assad din Siria, care îi era vasal. Când Trump a bombardat Iranul, Rusia nu a ridicat un deget pentru a-și apăra un alt aliat.

În Orientul Mijlociu, influența și reputația sa sunt la un nivel minim istoric.

În Asia Centrală, capacitatea sa de a interveni în fostele republici sovietice slăbește, amenințată de interferențele americane sau chineze.

Alianța cu China este o fundație solidă, este prețioasă, dar exista deja înainte de 22 februarie 2022. Xi Jinping îi poate rămâne veșnic recunoscător pentru că i-a distras pe americani de la Orientul Îndepărtat și a menținut atenția și resursele Occidentului concentrate asupra Ucrainei.

Totuși, China însăși are propriile probleme economice, suferind de protecționismul Americii și chiar al Europei (Bruxelles se pregătește încetul cu încetul să evite să fie inundat cu mărfuri chinezești „deturnate” către el prin închiderea punctelor de vânzare din SUA). Mai devreme sau mai târziu, dacă Xi va căuta un compromis cu Washingtonul și Bruxelles-ul, o parte din sprijinul său pentru Putin ar putea deveni negociabil.

Nu este vorba de a trece de la o extremă la alta, descriindu-l pe Putin ca fiind „izolat” sau la final: în trecut, orice exces de euforie în acest sens s-a dovedit a fi greșit.

Ultima sa greșeală a fost poate tocmai acolo unde credeam că este cel mai priceput: în analiza psihologică și manipularea președintelui american.

Putin i-a înșelat pe mulți în trecut: Bush a spus că i-a citit ochii și „a văzut un suflet”, iar apoi, în 2008, a lăsat să treacă agresiunea împotriva Georgiei; Obama nu a înțeles pericolul reprezentat de Rusia (pe care a definit-o drept o „putere regională”), iar reacția sa la anexarea Crimeii în 2014 a fost extrem de slabă; Biden a transmis semnale ambigue și contradictorii despre nivelul de sprijin american pentru Ucraina; Trump însuși s-a lăsat păcălit la cel puțin două summituri, la Helsinki și Anchorage.

La al treilea, însă… Anularea sau amânarea Summitului de la Budapesta pare să provină din cel puțin doi factori. Primul este influența secretarului de stat Marco Rubio și a clanului său anti-Putin (care are sprijin în Pentagon). Al doilea este orgoliul rănit, vanitatea ofensată și susceptibilitatea lui Trump: după ce a auzit că Putin îl batjocorește, a făcut ceea ce face cel mai bine: o schimbare de situație. Ca și în cazul NATO.

Lipsa unor idei clare sau a unei doctrine geopolitice are un avantaj: Trump poate retrage totul și începe în direcția opusă.

Putin avea la Casa Albă, dacă nu un prieten, cel puțin pe cineva care nu i se opunea a priori și care dorea să exploreze calea reconcilierii, a marelui pact, a dezghețului. Judecând după ce se întâmplă la Washington în aceste zile, președintele rus irosește și această oportunitate. Bilanțul general pentru „geniul Moscovei” continuă să se înrăutățească.

Articol: Federico Rampini / Traducerea Rador: Oana Avram