Un lider nativ american care s-a înrolat în Armata Uniunii a fost admis postum în baroul din New York după 176 de ani

Ely S. Parker, un Tonawanda Seneca din vestul New Yorkului, nu a acceptat niciodată un refuz, scrie canalul de știri CNN.

La începutul Războiului Civil, oferta lui Parker de a se înrola a fost respinsă categoric de un alt newyorkez, secretarul de stat William H. Seward, care, potrivit istoricilor, i-a spus liderului Seneca că războiul care diviza America „era o chestiune între albii și una în care indienii nu erau chemați să acționeze”.

„Du-te acasă, cultivă-ți ferma, iar noi ne vom rezolva problemele între noi, fără ajutorul indienilor”, i-a spus Seward lui Parker, care a solicitat fără succes Congresului să îi acorde cetățenia americană pentru a se putea înrola. Nativii americani nu au devenit cetățeni până în 1924.

Dar Parker avea relații: era prieten apropiat cu viitorul comandant al Armatei Uniunii, Ulysses S. Grant, care a intervenit în cele din urmă și i-a aprobat numirea în funcția de căpitan. El avea să devină unul dintre principalii colaboratori ai celui mai respectat general al Armatei Uniunii.

Vineri, 14 noiembrie, într-o sală de judecată ceremonială din centrul orașului Buffalo, susținătorii și descendenții direcți ai lui Parker s-au adunat pentru a sărbători rezistența sa, iar Divizia de Apel a Curții Supreme din New York, Departamentul al IV-lea, l-a admis postum în barou – la 176 de ani după ce i-a fost refuzată admiterea deoarece nativii americani nu erau considerați cetățeni americani.

„Admiterea postumă în barou este potrivită și meritată pentru un om care și-a trăit viața cu integritate”, a declarat C. Joseph Genetin-Pilawa, profesor asociat de istorie la Universitatea George Mason, care a scris extensiv despre Parker. „El nu a renunțat. A continuat să lupte pentru ceea ce credea.”

Parker este primul nativ american admis postum în barou în istoria SUA, potrivit experților juridici. Cererea de admitere a fost făcută în numele stră-stră-strănepoatei sale, Melissa Parker Leonard, al cărei tată, Alvin, juca adesea rolul de șef în reconstituiri istorice. Efortul datează din 2020, când fostul judecător de apel din Texas, John Browning, profesor de drept la Universitatea Faulkner, l-a abordat pentru prima dată pe Alvin Parker, care a murit în 2022.

„În ciuda tuturor obstacolelor și adversităților, poporul Seneca încă locuiește în vestul statului New York”, a declarat pentru CNN Parker Leonard, un educator în vârstă de 42 de ani și vicepreședinte al Muzeului de Istorie din Buffalo.

„Este o recunoaștere nu numai pentru Ely, ci pentru oricine a contribuit la menținerea noastră aici… Cred cu adevărat că rudele mele de atunci, acum 200 de ani, încercau cu disperare să-și păstreze pământul, pentru că se gândeau la noi și la generațiile viitoare.”

„Greutatea comunității sale era pe umerii lui”

Vineri, 14 noiembrie, la Erie County Court Building, ceremonia de admitere în barou a început cu recitarea discursului de Ziua Recunoștinței – o invocație în cadrul comunităților indigene Haudenosaunee care mulțumește pământului și abundenței sale.

„Da, a sosit ziua”, a spus judecătorul Gerald Whalen, președintele diviziei de apel, numind acest moment „ultimii pași pe drumul lung către corectarea unei nedreptăți istorice”.

„În ciuda excluderii sale, Ely Parker și-a servit comunitatea, națiunea și această țară într-un mod care va servi drept inspirație pentru generațiile viitoare”, a spus Whalen.

Parker s-a născut în 1828 în rezervația Tonawanda Seneca din New York. Numele său la naștere era Ha-sa-no-an-da, care înseamnă „Numele Conducător”, potrivit cererii de admitere în barou și altor informații biografice. În timpul anilor săi de formare, în 1838, pământul ancestral al tribului Seneca a fost luat prin intermediul unui tratat pe care istoricii l-au numit fraudulos.

A studiat la o școală misionară baptistă, unde a adoptat numele unui pastor numit „Ely”. Cererea menționează că Parker excela în dezbateri și oratorie în școlile pentru albi. A învățat să se apere în mai multe moduri.

„De una sau două ori am fost abuzat grav”, a scris el odată într-o scrisoare către un prieten, potrivit Societății Istorice a Instanțelor din New York. „Dar am ripostat cu o ferocitate sălbatică. Las publicul să decidă dacă am câștigat avantajul asupra adversarului meu. Pentru că, să nu uităm, aceste certuri erau publice. Era o situație neplăcută, dar nu se putea face nimic.”

Era doar un adolescent, se arată în petiție, când Parker a început să-și folosească cunoștințele de limba engleză pentru a servi ca „traducător, scrib și interpret” în timpul întâlnirilor de la Washington între oficialii guvernamentali și liderii Tonawanda Seneca.

„A scris scrisori acasă și este clar că acest lucru a fost foarte epuizant din punct de vedere emoțional”, a declarat Genetin-Pilawa pentru CNN. „A fost foarte greu pentru el. Cred că a simțit o presiune foarte mare din partea comunității sale, ca și cum greutatea comunității sale era pe umerii lui.”

Parker a început studiile de drept la vârsta de 18 ani, la o firmă de avocatură din Ellicottville, un sat situat la sud de Buffalo. Potrivit petiției, la acea vreme nu existau cerințe oficiale de licențiere, iar majoritatea avocaților se formau „citind legea”, pregătind argumente și participând la procese. Petiția menționează că Parker era „bine educat”.

„Cele mai bune realizări ale sale au schimbat cursul istoriei noastre”

Parker s-a orientat în schimb către studiul ingineriei civile, ceea ce l-a condus la colaborarea la proiecte precum Canalul Erie și construirea unei vame și a unui oficiu poștal în Illinois, unde s-a împrietenit cu Grant, potrivit istoricilor.

Dar a continuat să-și folosească pregătirea juridică pentru a servi poporul Seneca, angajându-se împreună cu un alt avocat într-o luptă de 20 de ani pentru a câștiga terenurile ancestrale ale tribului Tonawanda Seneca, se arată în petiție. Efortul a asigurat două „victorii rare pentru drepturile nativilor americani în Înalta Curte”.

În timpul ceremoniei de admitere în barou de vineri, un vorbitor a deplâns faptul că Parker este amintit în mare parte pentru rolul său de asistent principal al lui Grant în timpul și după Războiul Civil. El a făcut parte din cercul restrâns al lui Grant și a fost prezent la capitularea lui Robert E. Lee la Appomattox. I se atribuie redactarea articolelor de capitulare.

„După ziua de azi, moștenirea lui Ely nu va mai apărea ca o simplă notă de subsol în povestea lui Ulysses S. Grant”, a declarat Lee Redeye, avocat seneca și consilier adjunct al Națiunii Seneca a Indienilor, care, împreună cu Browning, a depus petiția pentru admiterea lui Parker. „De acum înainte, viața lui Ely va fi apreciată pentru meritele sale, un exemplu pentru toți nativii care aspiră să facă lucruri mărețe.”

El a adăugat: „Aș vrea să pot declara că bătăliile pe care Ely le-a dus în timpul vieții sale sunt relicve ale trecutului, dar chiar și acum, în această așa-zisă eră modernă, popoarele indigene se confruntă cu un atac neîncetat din partea forțelor externe hotărâte să ne șteargă modul de viață.”

Când Grant a fost ales președinte, Parker a devenit primul nativ american numit în funcția de comisar pentru afaceri indiene, potrivit petiției. Mai târziu în viață, a avut probleme financiare și a lucrat ca funcționar la Departamentul de Poliție al orașului New York până la moartea sa, în 1895.

Admiterea postumă a lui Ely Parker este a opta din istoria juridică a Statelor Unite, potrivit lui Browning. Cazurile anterioare au implicat aspiranți la avocatură de origine asiatică și afro-americană din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, cărora li s-a refuzat admiterea din cauza culorii pielii.

„Acest moment este profund personal pentru familia noastră. Îi permite lui Ely să se odihnească în convingerea că a făcut tot ce a putut și că eforturile sale au schimbat cursul istoriei noastre”, a spus Parker Leonard.