G4Media.ro

The Financial Times: Un fatalism periculos în privința unui război SUA-China /…

sursa foto: CGTN/ facebook

The Financial Times: Un fatalism periculos în privința unui război SUA-China / Ideea unui conflict armat în chestiunea Taiwanului începe să prindă la Beijing și Washington

Atunci când o dispută internațională creează probleme vreme de decenii, ea poate părea o afecțiune cronică ce nu va deveni niciodată terminală. SUA și China se înfruntă pe tema Taiwanului încă din anii ’50. Am scris un articol de prima pagină pentru The Economist despre criza Strâmtorii Taiwanului din 1995, scrie The Financial Times, citată de Rador.

Astfel că e tentant să consideri exercițiile militare amenințătoare întreprinse de China lângă coasta Taiwanului drept un simplu capitol nou dintr-o veche epopee.

Dar de data aceasta se simte altfel. Până acum un război SUA-China pentru Taiwan părea o posibilitate reală – dar nimic mai mult de atât. Acum tot mai mulți experți cred că un război nu e doar posibil, ci și probabil.

  • James Crabtree, director pentru Asia la International Institute of Strategic Studies, a afirmat: „Pe traiectoria noastră actuală, un fel sau altul de confruntare militară între SUA și China în decursul deceniului următor pare acum mai degrabă probabilă decât improbabilă”.

Demnitarii occidentali sunt mult prea precauți pentru a declara așa ceva public – dar în privat mulți dintre ei împărtășesc pesimismul lui Crabtree. Modul în care se gândește în SUA poate fi dedus dintr-o declarație din 2021 a amiralului Phil Davidson, fostul șef al comandamentului american din Indo-Pacific, care a afirmat la o audiere în Congres că a constatat un risc „evident” de invazie chineză în Taiwan în decursul „următorilor șase ani”.

Retorica Beijingului e cu siguranță naționalistă și belicoasă. Qin Gang, ambasadorul chinez în SUA, a replicat la controversata vizită în Taiwan a lui Nancy Pelosi postând pe Twitter un clip video în stil Top Gun cu exerciții ale armatei chineze – cu tot cu tiruri de rachete, explozii, sirene și trupe scandând. Mesajul a fost limpede și deloc subtil.

Teama că războiul e iminent e alimentată de preschimbările din China, SUA și chiar din Taiwan.

De la preluarea puterii de către Xi Jinping în 2012, politica externă a Beijingului a devenit vizibil mai agresivă. China și-a construit baze militare în toată Marea Chinei de Sud, iar de o vreme soldații chinezi omoară soldați indieni în ciocniri din munții Himalaia. Consolidarea neîncetată a armatei a făcut ca China să ajungă acum să dețină mai multe nave decât SUA.

Spre deosebire de predecesorii săi, care păreau să aștepte o „reunificare” cu Taiwanul într-un viitor incert, Xi a calificat chestiunea drept o misiune istorică care „nu poate fi pasată de la o generație la alta”. Așteptările populației chineze au fost incitate într-atât încât unii naționaliști chinezi par a fi dezamăgiți că armata lor nu a doborât avionul lui Pelosi.

Atitudinile s-au schimbat și în SUA. Cam singurul lucru cu privire la care pare să mai existe un consens transpartinic la Washington e faptul că China constituie un adversar tot mai periculos, care trebuie înfruntat. Taxele vamale impuse de Trump asupra mărfurilor chinezești au fost menținute și de administrația Biden. Ambele administrații, Trump și Biden, au extins relațiile cu Taiwanul.

Biden a afirmat deja de trei ori că SUA vor intra în luptă pentru a apăra Taiwanul dacă va fi invadat de China – o ruptură de politica oficială americană a „ambiguității strategice”. Insistențele subordonaților săi cum că el s-ar fi exprimat greșit devin cu fiecare nouă ocazie și mai puțin convingătoare.

Afirmațiile repetate ale lui Biden cum că SUA ar intra în război pentru Taiwan sunt într-un contrast izbitor cu declarația lui limpede, de dinainte ca Rusia să invadeze Ucraina, cum că America nu se va implica direct în acțiuni militare. Faptul reflectă o credință larg răspândită la Washington cum că, din motive strategice și ideologice, soarta Taiwanul va defini balanța puterii în acest secol.

Oricum, tensiunile nu ar fi dat în clocot dacă nu ar fi avut loc schimbări chiar și în Taiwan. Insula a ales-o în 2016, și din nou în 2020, pe președinta Tsai Ing-wen, șefa Partidului Progresist Democrat, considerat în mod tradițional drept „pro-independență”. Chiar dacă Tsai a evitat orice măsuri formale în direcția independenței, este evident că generația tânără de taiwanezi își vede tot mai mult viitorul ca fiind separat de cel al Chinei continentale.

Formula „o țară, două sisteme” proclamată de Beijing referitor la Hong Kong a fost vehiculată de el și ca model pentru Taiwan. Însă represiunea Beijingului din Hong Kong face ca soarta acestui teritoriu să aducă mai degrabă a avertisment înfiorător decât a model de urmat.

Taiwanezii sunt conștienți că vorbele mieroase ale lui Xi despre o „reunificare pașnică” sunt de fapt termeni cifrați pentru anexare și încorporare într-o dictatură. Ei nu vor accepta așa ceva – și nici n-ar trebui s-o facă. Ceea ce înseamnă că, dacă Xi e sincer atunci când insistă că problema Taiwanului trebuie soluționată satisfăcător pentru Beijing de către actuala generație, utilizarea forței e unica lui opțiune.

Iar uzul de forță din partea Beijingului ar fi o tragedie nu doar pentru Taiwan, ci chiar și pentru China continentală. Ar duce la pierderi umane masive de ambele părți, la alienarea definitivă a taiwanezilor de chinezii de pe continent și la o ruptură în economia globală care ar periclita deceniile de creștere economică a Chinei. Mai presus de toate, ar presupune riscul unui război direct cu SUA și al unui al treilea război mondial.

Dar faptul că invazia Taiwanului ar fi nesăbuită și imorală nu înseamnă că ea nici nu se va întâmpla vreodată. După cum o demonstrează atacul Rusiei împotriva Ucrainei, combinația dintre naționalism, autoritarism și resentimente față de puterea americană poate avea efecte puternice și periculoase.

În condițiile în care contemplează un conflict pentru Taiwan, Beijing și Washington se simt obligate să adopte o linie dură prin vorbe și fapte. Fiecare tabără speră că cealaltă joacă la cacealma. Să sperăm că ambele au dreptate.

Sursa: The Financial Times/ Rador/  Articol de Gideon Rachman/ Traducere: Andrei Suba

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

13 comentarii

  1. Cu Rusia i a gasit pe ucraineni. Cu China i a gasit pe taiwanezi. Asta inseamna sa fii mafiot.
    Care mai doreste, care mai pofteste?

    • Ce face Rusia în Ucraina și ce se gândește China să facă în Taiwan este terorism de stat.
      Nu poți spune că cine se opune terorismului este mafiot.
      Mă rog, poți spune orice nu te poate contrazice decât bunul simt.

  2. Americanii mai bine ar spune-o pe sleau ca actuala conducere a Chinei este cel mai mare pericol pentru pacea mondiala. Ce face Putin e ridicol ( asta n-are nici macar niste arme mai de Doamne ajuta) in comparatie cu ce dezastru poate sa provoace XI. Nu discut aici de dimensiunea armatei ca poate nu conteaza asa mult cand e vorba de o insula dar totusi dpdv militar, China poate sa produca un numar imens de arme cu capacitate de distrugere masiva.

    • Asa si, daca produc ce? Cu cat pornesc mai repede un razboi cu atat se termina mai repede cu dictatorii.

    • @0I0 cu pretul vietilor noastre. Se pare ca toata lumea a uitat deja ce au insemnat razboaiele mondiale si ajungem usor la vorba lui Einsten despre al 4-lea razboi mondial…

  3. Sa stiti ca dupa conflictul asta, America n-o sa mai aiba probleme. Trebuie cumintiti definitiv.

  4. Copii, v-ati uitat prea mult la hentaiuri. Veti vedea ca cu unchiul Sam nu se pune nimeni. + de asta, America trebuie doar sa bombardeze strategic anumite puncte si ii lasa sa moara de foame. Daca le-au taiat arabii teava, s-a terminat. Voi chiar habar n-aveti pe ce lume traiti.

  5. Da, adio iPhone 14 si ultimul LG. Si asa, prea mult plastic pe Terra.

  6. Trebuie pregătite sancțiunile pentru China.

    • Sanctiunile deja au inceput, capitalul fuge singur din China de frica lui Xi si a vremurilor nasoale, productia se muta in tari mai prietenoase si mai tinere (china e demografic un moshneag).
      Singurii care nu s-au prins de miscare sunt europenii.

  7. Trebuie spuse doua lucruri foarte importante, pe care nimeni, indiferent cu ce parte tine, indiferent cat de troll platit este, nu le poate contesta:
    1. Toate partile implicate stiu extrem de clar consecintele declansarii unui conflict deschis: un numar incalculabil de oameni morti, distrugeri la o scara greu de imaginat, si poate impingerea intregii omeniri intr-o iarna nucleara cu consecinte devastatoare.
    2. Un conflict deschis nu va fi declansat de Taiwan, nici de SUA, si nici de aliatii lor. Daca va incepe, primul foc va fi tras de China, cu asumarea si acceptarea consecintelor de mai sus. Indiferent cate asa-zise provocari gen vizite de stat, declaratii sau ajutoare militare vor fi din partea americanilor si aliatilor lor, este clar pentru oricine ca primul foc, prima racheta, primul proiectil care va declansa toata nebunia va veni din partea Chinei.

  8. Doamne, ce mulți specialiști militari comentează aici. Cred că nu ar trebui să ne mai facem vreo grijă, vindem specialiștii și facem rost de bani să evităm criza.

  9. Ce mulți specialiști militari comentează aici. Cred că nu ar trebui să ne mai facem vreo grijă, vindem specialiștii și facem rost de bani să evităm criza.