Testele efectuate pe schelete antice dezvăluie modul în care au evoluat bolile

Cercetătorii de la Universitatea din Bradford au participat la o analiză care a descoperit modul în care ADN-ul antic al unui tip de bacterie care provoacă febră a evoluat de-a lungul a mii de ani, scrie BBC.

Bacteria Borrelia recurrentis provoacă febră recurentă, o boală cu multe episoade repetate de febră, care se întâlnește astăzi în special în zone cu condiții sanitare precare sau supraaglomerate, cum ar fi taberele de refugiați. Este o rudă îndepărtată a bacteriei care provoacă boala Lyme.

În colaborare cu Institutul Francis Crick și UCL, pe eșantioane de oase umane arheologice, cercetătorii consideră că această lucrare poate contribui la demonstrarea modului în care bolile se pot dezvolta și schimba în viitor.

Patru eșantioane din toată Anglia au fost testate pozitiv pentru Borrelia recurrentis, cauzată de bacterii răspândite prin mușcăturile de păduchi, rather than ticks.

Eșantioanele, datând din perioada medievală și din epoca fierului, au fost obținute din scheletele unor persoane infectate.
Acestea includ ADN din fragmente de oase și dinți provenite de la un schelet feminin din Wetwang Slack, un sit arheologic din epoca fierului din East Yorkshire, și fragmente din rămășițe găsite în Canterbury, Kent, Poulton, Cheshire și South Gloucestershire.

Oamenii de știință au reușit să secvențieze întregul genom, setul complet de ADN al unui organism, din cele patru probe. Datând de acum 2.300 până la 600 de ani, probele lor includ cel mai vechi genom Borrelia recurrentis descoperit până în prezent.

Cercetările au descoperit modul în care febra recurentă s-a răspândit de la păduchi la căpușe, ceea ce ar putea coincide cu schimbările în stilul de viață al oamenilor, cum ar fi conviețuirea în spații mai mici și începutul comerțului cu lână.

Dr. Jo Buckberry, de la Facultatea de Științe Arheologice și Criminalistice a Universității din Bradford, a declarat: „Este foarte interesant să lucrezi cu specialiști în ADN antic, pentru a identifica boli pe care nu le putem vedea pe schelet.

În timp ce sărbătorim Bradford 2025 și reflectăm asupra rolului nostru în comerțul istoric cu lână, este fascinant să știm că cercetările noastre arheologice au contribuit la înțelegerea modului în care utilizarea lânii a schimbat bolile care afectau oamenii în trecut.”

Cercetătorii au analizat diferențele dintre Borrelia recurrentis din antichitate și cea modernă și au descoperit că specia s-a separat probabil de cea mai apropiată rudă a sa transmisă de căpușe, B. duttonii, în urmă cu aproximativ 4.000-6.000 de ani.

Studiul a descoperit, de asemenea, că transmiterea bacteriei de la căpușe la păduchi a avut loc în timpul tranziției de la neolitic, sau epoca pietrei noi, la epoca bronzului timpuriu.

Pontus Skoglund, șeful grupului de cercetare al Laboratorului de Genomică Antică de la Institutul Francis Crick, a declarat: „Înțelegerea modului în care bacterii precum Borrelia recurrentis au devenit mai agresivi în trecut ne poate ajuta să înțelegem cum se pot schimba bolile în viitor.

„Momentele pe care le-am identificat sugerează că schimbările din societățile umane, cum ar fi noile materiale pentru confecționarea hainelor sau traiul în grupuri mai mari, ar fi putut permite Borrelia recurrentis să treacă de la un vector la altul și să devină mai letală, un exemplu al modului în care agenții patogeni și oamenii au evoluat împreună.”