Războiul ministrului Educației cu profesorii și tăcerea în fața politicului

Daniel David aruncă pe umerii profesorilor responsabilitățile de la care el însuși a abdicat, în mandatul de până acum. Să facă rost de clădiri și spații pentru școli, în care să stea cele 8 ore pe zi pe care le solicită. Să-și rezolve ei singuri problema absenteismului de la catedră. Ministrul însuși este însă responsabil de ambele taskuri: să obțină prin negociere, de la colegul ministru al Dezvoltării, clădiri și spații noi școlare. Să implementeze urgent catalogul școlar sau un management similar de înregistrare a tuturor absențelor și întârzierilor la clasă din partea profesorilor. 

Ce am văzut, în schimb, a fost un atac lansat de ministrul David la adresa tuturor profesorilor, pe modelul USR-Năsui. Declarația Salariile profesorilor trebuie să crească, dar asta vine cu responsabilități. Dacă ești plătit pentru 8 ore, stai 8 ore în școală, nu doar orele în care trebuie să predai – dezvăluie presupozițiile cu care ministrul Daniel David lucrează: deși s-a acoperit discursiv, între timp, spunând că mulți profesori stau 8 ore în școli, el tratează în continuare problema în termeni generali, vorbește despre toți la un loc pe o temă tratată pe fond, tot în termeni generici. Și transmite astfel, dincolo de nuanțe, că toți profesorii din România sunt iresponsabili în a-și face meseria. Toți profesorii din România fură din timpul pentru care statul îi plătește să predea și să se pregătească pentru școală.

Iar acuzația transparentă că nu-și fac treaba nici măcar 8 ore este cu atât mai nedreaptă, cu cât una dintre marile probleme care îngroapă orele de lucru ale profesorilor este birocrația. Debirocratizarea a fost promisă de ministrul Daniel David din prima zi de mandat. Apare în programul său de guvernare. Șase luni mai târziu – birocrația a crescut, cu noi proceduri (butonul roșu șamd…) adăugate de Daniel David. Șase luni mai târziu, avem profesori care reclamă public următoarele:

• „Aș sta 8 ore în școală dacă îmi puneți la dispoziție birou, pauză de masă și dacă la finalul celor 8 ore mi se respectă dreptul la viață privată, adică nu mai bâzâie niciunul dintre cele peste 20 de grupuri profesionale de whatsapp pentru diverse chestiuni legate de serviciu. Sunt, pe rând sau simultan, profesor, secretară, jurist, paznic, bonă, psiholog, consilier parental, mediator”, spune profesoara Iuliana Șerban.

Acuzația la paușal este adresată de ministru în direcția celor pe care îi cheamă apoi să lucreze în interesul copiilor, în condițiile în care tot el remarcă testările TIMSS, care au întors pentru prima dată o evaluare pozitivă deloc de ignorat a calității muncii învățătorilor. O acuzație la adresa tuturor, în contextul în care mii de profesori participă voluntar, în timpul lor și al familiilor lor, la webinarii, seminarii, conferințe și întâlniri prin care își caută singuri soluții de rafinare a predării.

Și o derobare a ministrului Educației și Cercetării de propria răspundere de a verifica printr-o condică electronică prezența profesorilor care chiar au mania chiulului de la catedră, de a le evalua corect activitatea, de a le pune la dispoziție spațiile în care să lucreze cele 8 ore cerute, de a sancționa universitățile care îi aruncă în școală fără metode moderne de predare.

Vedem o tratare otova a profesioniștilor și a leneșilor din sistem, din partea unui ministru care abandonează știința datelor. În locul acțiunilor pentru care ministrul Educației ocupă funcția de ministru, Daniel David livrează cu mare constanță discursuri de tip ONG-ist: profesorii să-și schimbe activitatea! absenții să nu mai absenteze! leneșii să nu mai lenevească! cei cu metode expirate de predare să se înnoiască!

Niciun pas din partea ministrului Daniel David, însă, în sancționarea responsabililor din Ministerul Educației și Cercetării de întârzierea condicii electronice.

Nicio condiționare a noului mandat de solicitarea atât de îndreptățită ca viitorul Guvern să acorde urgent școlilor clădirile de care au atâta nevoie pentru a putea desfășura activități în plus, precum o fac școlile din celelalte țări ale Uniunii Europene:

• școlile românești să devină școli realmente europene, cu spații în care toți copiii să mănânce masa caldă: o urgență, în condițiile în care copiii români sunt pe primele locuri europene la obezitatea infantilă
• școli cu spații în care toți copiii să rămână după ore în activități sportive, de artă, de lucru și discuții deschise cu propriii profesori : o urgență, de asemenea, în contexul în care un sfert dintre copiii de 11, 13 și 15 ani suferă de sevraj psihologic dacă le este luat telefonul.

Primii care ar beneficia de deschiderea profesorilor de a sta mai mult la școală sunt copiii. Dar acest câștig vine cu condiția ca adulții semnificativi din fața lor, profesorii, să se simtă prețuiți, să vadă că nu sunt lăsați de managementul școlar și ministerial să se lupte ei singuri cu mediocrii, chiulangiii și abuzatorii care le sunt colegi de cancelarie.

Cu fiecare lună ce trece din mandatul început acum jumătate de an, ministrul Daniel David este tot mai constant în a-și dinamita politicile teoretic corecte, prin critica tot mai apăsată care îi are în vizor numai pe profesori. În total contrasens cu așteptările legitime ale societății, de a vedea decizii executive luate în Guvern care să apere școala, nu eterne discuții ministeriale care continuă gâlceava părinți-profesori ce macină de ani de zile spațiul școlar și care alimentează periculos discursul urii din societate.

În mod paradoxal, ultima declarație a ministrului împotriva propriilor profesori, la paușal, nu face decât să-i demobilizeze chiar pe cei care se pregătesc zilnic pentru a apărea în fața copiilor.

Și de remarcat dublul discurs al aceluiași ministru, care dovedește ascultare totală în fața partidului care îl susține în funcție: inspectoratele școlare să fie conduse oficial de politicieni, examenul dublu de admitere la liceu susținut potrivit surselor noastre de partide a ajuns să fie promovat oficial și de ministru, norma didactică mărită cerută de partide în negocierile pentru formarea viitorului executiv și respinsă inițial de Daniel David o vedem ușor-ușor susținută de fapt prin declarații ca aceasta: stați toate 8 orele la școală, indiferent dacă aveți sau nu spațiu și nevoie.

Până la această oră, nicio poziționare a ministrului față de acuzația lansată de fostul ministru USR al Economiei la adresa institutelor de cercetare din subordinea sa, nicio reacție la scandaloasa amenințare a primarului PNL de a renunța la microbuzul școlar și la hârtia igienică din școală în scopul obținerii performanței școlare, în județul în care un copil a murit călcat de tren în timp ce făcea naveta pe jos la școală.

În final, singurii loviți de declarația stați 8 ore la școală în școlile în care nu vă pun la dispoziție nici spațiu, nici masă sunt profesorii care își fac treaba. Chiulangiii, cei care și-au privatizat clasele (absentează de la ore, ca să facă acasă meditații cu aceiași elevi), mediocrii care intră la și-un sfert și ies la fără 20 își continuă nestingheriți activitatea, de multe ori chiar în colegiile pe care ministrul Daniel David vrea să le premieze cu examen dublu de selecție.

Închei amintindu-i ministrului Daniel David concluziile pe care Andreas Schleicher, fondatorul PISA, i le-a împărtășit acum o săptămână, când ambii au împărțit aceeași scenă:

• „Calitatea educației nu poate depăși niciodată calitatea profesorilor. Capacitatea sistemului de a atrage cei mai talentați profesori în cele mai provocatoare săli de clasă și de a aduce la conducere cele mai competente persoane în cele mai dificile școli este, de fapt, sursa excelenței și echității. Avem nevoie de profesori care își urmează scopul, care simt o legătură profundă cu disciplina lor, cu școala lor, și care au, de asemenea, o motivație puternică de a evolua în cariera lor”.

Poate critica măruntă, deasă și unidirecționată la adresa profesorilor să-i motiveze pe cei mai buni să devină profesori?