O expoziție inedită dedicată pictorului Claude Monet și tablourilor sale din Veneția, deschisă la Muzeul Brooklyn din New York

În urma singurei sale vizite la Veneţia, Claude Monet a pictat 37 de tablouri, în care Palatul Dogilor şi Bazilica San Giorgio Maggiore par să domine canalele din celebrul oraş italian, într-o atmosferă evanescentă. Muzeul Brooklyn din New York le dedică acestor opere de artă o expoziţie inedită, transmite Agerpres.

Expoziţia „Monet şi Veneţia”, care se deschide sâmbătă pentru public şi va rămâne deschisă până pe 1 februarie 2026, se concentrează asupra unui moment mai puţin cunoscut din viaţa artistului francez (1840-1926), când acesta a acceptat, cu reticenţă, să o însoţească pe soţia lui, Alice Hoschede, în oraşul italian în anul 1908.

Pe atunci în vârstă de 68 de ani, „el nu voia să părăsească Giverny, unde lucra deja la tablourile sale din seria ‘Nuferi’, dar s-a îndrăgostit de oraş”, a dezvăluit unul dintre curatorii expoziţiei, Lisa Small. O a doua vizită la Veneţia era programată, dar Alice Hoschede a murit în 1911, iar „Monet a terminat aceste picturi într-o stare de tristeţe şi de doliu”, a adăugat ea.

Expoziţia retrasează acea călătorie prin intermediul arhivelor cuplului (cărţi poştale şi fotografii). Şi, mai ales, prin 19 tablouri care prezintă clădirile emblematice din Oraşul Dogilor, observate de la distanţe mai mari sau mai mici, în diverse momente ale zilei.

Apa şi reflexiile ei sunt omniprezente, la fel ca în lucrările acestui pictor impresionist despre Normandia şi Londra şi în celebrele sale picturi din seria „Nuferilor”, expuse şi ele la Brooklyn Museum, al doilea muzeu ca importanţă din New York.

Veneţia însăşi este al doilea protagonist al acestei expoziţii, care se extinde la alte reprezentări ale oraşului realizate de Canaletto (1697-1768), J. M. W. Turner (1775-1851) şi John Singer Sargent (1856-1925).

Punctul culminant al expoziţiei „Monet şi Veneţia” este reprezentat de principalele tablouri ale maestrului impresionist francez, expuse pe fundalul muzical al unei simfonii compuse special pentru acest eveniment de compozitorul rezident al muzeului, Niles Luther.

Este o trimitere la criticii de artă care, „mai ales spre sfârşitul carierei sale, vorbeau adeseori despre opera lui Monet în termeni muzicali (…), despre simfonia culorilor, armonia mişcărilor de pensulă sau ideea că picturile sale erau variaţii pe o temă”, a explicat Lisa Small.

„Este o parte integrantă a experienţei de vizitare. Pentru noi, muzeele, este important să încercăm să intrăm în contact cu vizitatorii prin toate mijloacele posibile”, a adăugat ea.