G4Media.ro

Noile căi găsite de Ungaria și Serbia pentru a strangula presa: Nu…

Noile căi găsite de Ungaria și Serbia pentru a strangula presa: Nu mai recurg la tactici precum cenzura, forța sau intimidarea a jurnaliștilor, ci limitează acoperirea presei independente și amplifică vocile ce susțin guvernul

În aprilie 2018 Viktor Orban și partidul său Fidesz au câștigat în Ungaria cea de-a treia super-majoritate parlamentară, obținând 49% din voturi și bătând măr opoziția fragmentată. Cu un an mai înainte, premierul sârb Aleksandar Vucic obținuse o victorie din primul tur la alegerile prezidențiale, cu 55% din voturi, fiind primul caz din istoria Serbiei în care nu a mai fost nevoie de un al doilea tur.

Orban și Vucic s-au apucat amândoi să demanteleze mecanismele instituționale de control și echilibru și să centralizeze puterea în propriile mâini; ei au avut totodată de profitat de pe urma sprijinului UE și a opoziției interne ineficiente. Însă dominarea presei de către ei este elementul care stă la baza succesului lor.

În ultimii câțiva ani, conducătorii iliberali au dezvoltat noi tehnici pentru controlul și cooptarea presei și pentru menținerea puterii în mâna lor. Ei nu mai recurg acum la tactici precum cenzura, forța sau intimidarea fățișă a jurnaliștilor. În schimb exploatează vulnerabilitățile instituționale și condițiile de piață pentru a limita acoperirea presei independente și pentru a amplifica vocile ce susțin guvernul. Odată ce cooptarea a avut loc cu succes, presa este încorporată în sistem ca o rotiță a mașinăriei care-i susține pe cei de la putere.

Ungaria oferă cel mai bun exemplu în privința funcționării acestui sistem. Și chiar dacă Vucic și aliații săi nu și-au consolidat încă deplin controlul asupra presei sârbești, ei calcă pe urmele lui Orban. Tehnicile folosite de ambele țări pentru controlul presei sunt detaliate de cel mai nou raport „Libertatea și Presa” întocmit de Freedom House, care analizează tendințele globale.

Presiunile financiare și economice sunt esențiale în această nouă abordare. Fidesz a perfecționat utilizarea și abuzarea forțelor pieței pentru a captura presa și a-și extinde puterea politică. La sfârșitul lui 2018 directori de companii apropiați guvernului și-au oferit trusturile, gratuit, unui conglomerat media proguvernamental care reunește peste 400 de instituții de presă. Gradul de consolidare a proprietății existent în Ungaria nu a fost încă atins în Serbia. O recentă campanie de privatizări a adus însă mai multe publicații în mâna unor proprietari apropiați Partidului Progresist Sârb aflat la putere.

Conducătorii iliberali pot de asemenea să manipuleze legea presei în interesul lor. Autoritatea ungară a presei, populată cu loialiști ai Fidesz, s-a folosit de puterile sale pentru a refuza selectiv acordarea de licențe instituțiilor independente sau favorabile opoziției. Începând din 2018, numai posturi de radio afiliate guvernului mai operează pe piața națională de radio, nu în mică măsură datorită acestei practici. Serbia a subminat și ea libertatea presei prin manipularea politizată a legislației. Deși autoritățile sârbești de reglementare a presei nu expun o ostilitate fățișă, ele nici nu au capacitatea și, aparent, voința politică de a implementa în mod adecvat legislația țării.

Amenințările devin o nouă normalitate pentru mulți jurnaliști. Și totuși, nici în Ungaria sub Orban și nici în Serbia sub Vucic nu a existat o utilizare a forței contra jurnaliștilor. În schimb, liderii politici semnalează că ostilitatea față de jurnaliști este permisă, contribuind astfel la o atmosferă de teamă și impunitate. În această privință, mediul presei din Serbia este mult mai dur pentru jurnaliști decât cel din Ungaria. Calomniile și hărțuirea verbală, precum și atacurile dure din partea tabloidelor apropiate puterii, sunt la ordinea zilei.

Pe lângă presiunile politice și economice, atât Orban cât și Vucic s-au folosit cu iscusință de presa favorabilă lor. Presa proguvernamentală a Ungariei a beneficiat de pe urma contractelor profitabile de publicitate. În 2018 cheltuielile statului cu publicitatea erau de cinci ori mai mari decât cu un deceniu în urmă, cu o felie enormă de 85% din contracte atribuită companiilor prietenoase cu guvernul. Săptămânalul Figyelo, care în 2018 a publicat o listă de opozanți ai guvernului pe care i-a prezentat drept „mercenari” ai miliardarului ungaro-american George Soros, își mărise veniturile din publicitate de stat de 10 ori față de momentul capturării sale, în 2016.

În fine, crearea unui imperiu mediatic favorabil nu e suficientă; publicațiile trebuie exploatate în mod strategic. Conducătorii Ungariei și Serbiei sunt maeștri la inventarea unor noi scenarii mărețe. Înainte de alegerile locale din 2018, Vucic, partidul său SNS și guvernul au primit mai mult timp de antenă decât toate celelalte 23 de liste electorale luate la un loc. În Ungaria, guvernul și presa apropiată lui au devenit o sursă majoră de generare a unei realități paralele. Angajații posturilor publice primesc instrucțiuni direct de la biroul premierului, iar ei îi instruiesc pe experții proguvernamentali ce să declare pe post.

Însă nu numai în Ungaria și Serbia cooptarea presei de către actori politici îndemânatici poate amenința democrația. Presa suferă la nivel global de o criză a credibilității, precum și de o criză a vechiului model de afaceri. Aceste tactici iliberale funcționează pentru că ele descurajează treptat jurnalismul independent, canalizează resurse nelimitate spre un colos mediatic loial și se asigură că jurnaliștii își cunosc bine locul în cadrul noului sistem. Fapt ce face ca presa din multe țări să fie vulnerabilă – și, implicit, amenință însăși fundația democrației.

Sursa: The Washington Post (via Rador) / Autor: de Zselyke Csaky / Traducere: Andrei Suba

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

6 comentarii

  1. Asa este, foarte bun articol, multumim, G4 Media! Presa si situatia ei intr-o tara reprezinta un indicator esential pentru nivelul de democratie al tarii respective, pentru masura in care o tara este capturata de hoarde de hoti si corupti si dictatori in fasa, sau se dezvolta normal si sanatos. Situatia Ungariei este de departe mai grava decat a Serbiei, pentru ca Ungaria este in UE, iar Serbia nu. Cata vreme n-a intrat inca in UE, si vrea sa intre, exista mecanisme prin care poate fi fortata sa respecte legislatia ce confera libertate presei. Din cate inteleg, legislatia exista, ea insa nu este respectata, fiind sabotata de putere la orice pas. De exemplu, lucrarea lui Viktor Orban de a convinge 400 de institutii media sa-si ofere GRATUIT trusturile si sa se uneasca intr-un concern la dispozitia puterii este un exemplu de-ti sta mintea-n loc. Efectiv, cum a putut convinge Viktor Orban atatea trusturi media sa intre la colectiva??? Aici miroase a coruptie de stat de la o posta, iata de ce nu este nici in ruptul capului Ungaria lui Viktor Orban interesata de Parchetul European. Dar cetatenii ungari cum au ajuns sa permita acestui regim rinocerizarea in crestere a tarii lor?

    • Buna intrebare. Cred ca banalitatea raului se propaga si pentru ca o masa critica de concetateni sunt dispusi sa se inhaite cu orice ticalos ca Orban atata timp cat le pica si lor ceva de la masa jupanilor, in timp ce o alta parte din cetateni sunt indiferenti la cum merg treburile cetatii. Nici la noi Dragnea, Tariceanu, Verestoy, clanul Basescu sau Vasile Blaga n-au furat singuri, in jurul lor roiesc sute de mii de „clienti”. Patrihotii lor mizeaza si ei pe un psihic al natiunii viciat de decenii de propaganda nationalista si victimizare (o tara gradina maicii domnului cu oameni pasnici si primitori care n-au dus niciodata razboaie de cucerire si au inventat insulina, pixul si zborul dar nu li se recunosc meritele ca-i oprima tarile mai mari, etc), in cazul maghiar cu specific si apucaturi ceva mai nocive ca cele mioritice.

      Dumneavoastra punctati foarte bine in tot ce spuneti cu o importanta exceptie: „Situatia Ungariei este de departe mai grava decat a Serbiei, pentru ca Ungaria este in UE, iar Serbia nu. Cata vreme n-a intrat inca in UE, si vrea sa intre, exista mecanisme prin care poate fi fortata sa respecte legislatia ce confera libertate presei.”

      Si pentru Ungaria au existat mecanisme iar daca in 2011/2012 familia politica din care face parte Orban s-ar fi interesat de respectarea statului de drept si inabusirea in fasa a tendintelor viktatorului, alta era acum situatia. In schimb, PPE-ul a decis ca e mai important sa aiba un animalut in stana care sa le aduca cuminte branza acasa, ca atata timp cat industria auto germana o duce bine in Ungaria, ce daca mai fura si famiglia lui Orban niste sute de milioane de fonduri europene? Ia uitati ce zicea Presedintele PPE Joseph Daul, recunoscand cu candoare ca e dictator Orban dar e dictatorul lor util:
      https://www.euractiv.com/section/uk-europe/interview/daul-orban-is-the-enfant-terrible-of-the-epp-family-but-i-like-him/

      In 2017 vreo 1500 de membri au semnat o petitie pentru expulzarea lui Orban dar PPE-ul s-a facut ca ploua. Bodyguardul politic al lui Orban, Manfred Weber, a avut grija sa nu-l deranjeze nimeni. Intre timp insa, pe masura ce Orban a devenit jenant pentru PPE si un motiv ca adversarii sa le bata obrazul cu dictatorul din curte, Manfred a trasat o linie rosie: in aprilie 2017 PPE-ul a avertizat ca daca Orban nu inceteaza atacurile la Universitatea CEU il vor exclude. Weber a promis cu gurita lui sa apere institutia „cu orice cost”. Cand Orban a facut pipi lejer pe ultimatumul lor de forma, Manfred Weber si-a „exprimat dezamagirea” in 2018 in timp ce CEU isi facea bagajele. Pe principiul: Manfred, fa-te ca-l sanctionezi.

      Fast forward in 2019, dupa un proces de „suspendare” de ochii lumii, Weber e reales presedinte al grupului EPP in parlamentul european, inclusiv cu voturile Fidesz. Dupa cateva runde de io pe asta nu-l mai votez ca suntem in conflict de ochii lumii, Orban tocmai ce a anuntat pe 5 iunie ca il vor sustine pe Weber Spitzenkandidat. Acolo s-a dus si votul dumneavoastra, doamna Gabriela. Nu-i frumoasa crestin democratia?

    • Inteleg ce spuneti, si-anume ca jigodia de viktor orban a ajuns asa si datorita lipsei de sanctiune europeana impotriva lui. Totusi, va reamintesc faptul ca impotriva Ungaria si a Poloniei s-a declansat articolul 7, cu larga majoritate, ori asta nu este chiar asa de putin lucru. Sa nu credeti ca nu i se da peste bot lui viktor orban cu aceeasi forta cum li se da psdeilor, din cauza vreunui calcul meschin vizavi de numaratoarea voturilor, cu toate ca si voturile sunt importante. Nu, alta e problema, si maine Ungaria si viktor orban ar fi blocata de UE prin toate mijloacele, insa e chiar in drum dinspre vestul Europei spre est, nu exista inca un drum securizat(Serbia, bunaoara), astfel incat UE sa nu se rupa de tarile din Europa de Est. Indata ce se face o astfel de treaba, viktor orban e pa, si va fi ocolit pur si simplu, daca nu schimba macazul spre democratie.
      PS. Ma deranjeaza ca ma criticati pentru formatia mea liberala, si nu mi se pare normal. Adica, scrieti un mesaj documentat si cu foarte bune puncte de vedere, ca sa-l incheiati ironizandu-ma pentru faptul ca sunt liberala? Pai articolul de fata este tocmai despre liberalism, despre libertatea presei, despre dreptul cetatenilor la libera informatie.

    • Nu v-am ironizat (si in treacat fie spus nici macar nu v-am apostrofat cu bai, cumatra ;)), si imi cer scuze daca asta reiese din finalul comentariului meu. El nu vi se adresa dumneavoastra. Dimpotriva, mi se pare trist ca PNL-ul si-a tradat alegatorii cu adevarat liberali a doua zi dupa euroscrutinul din 2014, in cel mai pur stil dambovitean, aderand la familia politica unde li se parea lor mai caldut. (Domnului Muresan ii este de altfel cald si bine, din punctul de vedere al parvenirii la nivel personal a fost o alegere isteata…) Dumneavoastra sunteti liberala, foarte bine, dar votul dumneavoastra e conservator si va merge indirect la Manfred Weber, amicul lui Orban. Nu e nimic de ironizat in asta.

      Apoi, nu pretinde nimeni PPE-ului sa excluda Ungaria din Uniune. Asta si-ar dori si co-sponsorul lui Orban, coleg cu Manfred in protejarea dihaniei (Manfred mai are si alti amici putinisti prin CSU…). De acolo si pana la serviciul de protectie si paza asigurat de PPE lui Orban mai erau insa multe optiuni. Articolul 7 a fost initiat tardiv, a avut grija PPE-ul sa nu-l deranjeze pe Orban in campanie electorala. L-au sustinut deschis, fara nicio retinere in 2 runde de alegeri declarate necurate de OSCE. Chiar si in 2018 Weber, iritat ca subiectul tot revine, a raspuns scortos intr-o conferinta de presa, ca „nu trebuie aratat cu degetul Orban”, stiti la ei, la estici, lucrurile stau altfel, ia hai sa „nu-i mai spunem lui Orban ca el e un european rau.” Repet, asta se intampla in 2018.

  2. @ SVeil: Minunată argumentația dumneavoastră. Manierată, ordonată, la obiect. Îmi scot pălăria şi mă înclin. Minunat condei.

  3. Subscriu!
    Și revin, deoarece e cam târziu ( ca oră) 🙂 pentru analize „liberale” în ograda europeană, ungară, dar mai ales dâmbovițeană!
    Noapte buna.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.