Motivare CCR. De ce e OK ca procurorii să nu mai poată folosi în dosarele de corupţie probele rezultate pe mandat de siguranţă naţională: „E opţiunea Parlamentului”

Să luăm următorul scenariu: un suspect pentru terorism comunică pe Signal, este monitorizat de SRI pe mandat de siguranţă naţională (MSN). La un moment dat, spune că a mituit politicieni, a făcut evaziune fiscală sau a comis un viol.

Potrivit articolului 145 indice 1 din noul Cod de Procedură Penală (CPP), trecut de filtrul CCR, interceptarea pe MSN în care suspectul vorbeşte de corupţie, evaziune sau viol nu mai poate fi folosită în alt dosar pentru infracţiunile respective de drept comun şi care nu sunt de siguranţă naţională. În motivare, judecătorii Curţii Constituţionale justifică prin faptul că aceasta a fost opţiunea legiuitorului.

CCR crede că oricum nu e nicio problemă pentru că ofiţerii SRI care îl interceptează pe suspectul de terorism au opţiunea de a sesiza procurorii după ce află că acesta a comis acte de corupţie, evaziune sau un viol. În baza sesizării SRI, procurorii deschid un nou dosar, merg la judecător şi cer mandat de supraveghere tehnică (MST) pentru suspectul respectiv pentru corupţie, evaziune sau viol.

„Problema e că este pentru viitor. Adică, iei mandat judiciar şi te rogi să mai spună o dată. Interceptarea pe MSN în care suspectul spune că a mituit politicieni, a făcut evaziune fiscală sau a comis un viol nu poate fi folosită în noul dosar judiciar, care nu ţine de siguranţa naţională”, au explicat experţi practicieni pentru G4Media.ro.

Articolul cu probleme: după articolul 145 CPP, legea de modificare a PSD-ALDE a introdus un nou articol, art. 145 indice 1, cu următorul cuprins:

• „Datele, informaţiile şi rezultatele mandatelor de supraveghere tehnică obţinute în baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, cu completările ulterioare, nu pot fi utilizate în alte cauze şi pentru cercetarea altor infracţiuni decât cele ce afectează siguranţa naţională, potrivit acestei legi şi pentru care au existat suspiciunile care au fundamentat solicitarea, sub sancţiunea nulităţii absolute”.

Cum a motivat CCR:

• „Cu privire la cel de-al treilea aspect criticat, vizând art.145 indice 1 alin.(1), potrivit căruia datele, informaţiile şi rezultatele mandatelor de supraveghere tehnică obţinute în baza Legii nr.51/1991 nu pot fi utilizate în alte cauze şi pentru cercetarea altor infracţiuni decât cele ce afectează siguranţa naţională, Curtea constată că interdicţia reglementată constituie opţiunea legiuitorului şi se înscrie în marja sa de apreciere cu privire la domeniul de utilizare a rezultatelor mandatelor de supraveghere tehnică obţinute în baza Legii nr.51/1991. Prin norma criticată, legiuitorul interzice folosirea datelor obţinute din aceste mandate în instrumentarea altor dosare decât cele care privesc infracţiunile contra securităţii naţionale. Situaţia relevată de autorii sesizării are rezolvare în dispoziţiile alin.(4) al aceluia.i articol, care prevăd că, dacă din datele şi informaţiile obţinute în baza mandatelor de supraveghere tehnică rezultă probe sau indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei alte infracţiuni decât cele prevăzute la alin.(2), datele şi informaţiile se înaintează procurorului, procedura prevăzută de art.140 cu privire la emiterea mandatului de supraveghere tehnică şi cea prevăzută de art.141 privind autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror aplicându-se în mod corespunzător”.

De ce e OK, în accepţiunea CCR, ca denunţătorii să nu mai poată face denunţuri dacă trece un an de la data comiterii faptei: „Este opţiunea Parlamentului!”

CCR a motivat similar şi declararea drept constituţională a articolului 290 care limitează posibilitatea de a face denunţuri la un un an de la comiterea faptei. Articolul cu probleme:

• „Pentru ca o persoană să beneficieze de dispoziţiile referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă, denunţul trebuie să fie depus într-un termen de maximum 1 an de la data la care persoana a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii”.

Cum a motivat CCR:

• „Adoptarea acestei soluţii legislative constituie opţiunea legiuitorului în reglementarea instituţiei denunţului, opţiune care respectă marja de apreciere în interiorul căreia acesta are libertatea de a dispune, astfel ca dispoziţiile art.I pct.189, referitoare la art.290 alin. (11) din Codul de procedură penală, sunt constituţionale în raport cu criticile invocate”.

Citeşte mai multe aici despre articolele considerate nocive din noul CPP, care au trecut de filtrul constituţional: Experți: Care sunt modificările nocive la Codul de procedură penală care au trecut de CCR sau nu au fost atacate la Curte

Foto: Inquam Photos / George Călin