VIDEO INTERVIU Va ocupa Rusia Moldova sau nu? ”Dacă pro-ruşii câştigă, vor bloca preşedinţia şi Curtea Constituţională în două săptămâni” – jurnalist găgăuz pro-european

Pe 28 septembrie Republica Moldova are alegeri parlamentare de o importanţă crucială, pentru că o eventuală majoritate pro-Moscova în legislativ poate anula în bună parte victoria Maiei Sandu şi rezultatele referendumului pro-Europa din toamna trecută. In acest context EFOR a discutat cu Mihail Sirkeli, jurnalist, fondatorul portalului Nokta.md, site de ştiri din Comrat (Găgăuzia), un canal critic și incomod pentru autoritățile locale şi tabăra politică pro-Kremlin, care supravieţuieşte eroic într-un mediu extrem de ostil.

Mihail lucrat și în societatea civilă și are o experiență îndelungată în observarea de alegeri și în procesele electorale din Găgăuzia. Ca atare e unul dintre puţinii analişti care înţeleg la firul ierbii mecanismele influenţei ruse în complicatele regiuni periferice ale Republicii Moldova. I-am luat un interviu în perspectiva alegerilor şi a campaniei electorale foarte dure care, practic, deja a început.

EFOR: Care sunt mizele de la alegerile parlamentare din toamnă din Moldova? Avem un președinte pro-european, dar ce s-ar întâmpla dacă majoritatea parlamentară ar fi din partea cealaltă? Am putea vedea scenariul Georgia?
Sirkeli: Mulțumesc pentru invitație. Întrebarea e simplă și răspunsul la fel. Miza e următoarea: va fi Republica Moldova ocupată de Rusia, sau nu? După 24 februarie 2022 noi am trăit câteva luni într-o situație stresantă deoarece nu știam dacă trupele rusești ajung până la Odesa. Dacă ei ajungeau la Odesa, atunci Republica Moldova venea la rând și foarte repede.

De când armata ucraineană a reușit să îi oprească acolo și mai ales a reușit să elibereze teritoriul de la Herson din partea dreaptă a râului Nipru, noi am devenit mai relaxați. Dar anul trecut la alegerile prezidențiale și la referendum am înțeles că prea devreme ne relaxăm deoarece Rusia poate să ne ocupe și fără arme și fără trupe, anume prin schimbarea guvernului de la Chișinău.

Prima încercare a fost referendumul. Dacă ei ar fi câștigat referendumul, adică dacă opțiunea proeuropeană ar fi picat, atunci și alegerile prezidențiale cu mare probabilitate s-ar fi pierdut iar Maia Sandu n-ar fi câștigat al doilea mandat. Deci noi am salvat alegerile și am salvat referendumul și iată acum actul trei al acestei piese, adică alegerile parlamentare.

Când comparați cu Georgia mi se pare că nu este chiar corect, fiindcă nu va fi ca Georgia, ci mai rău: mai rapid iar procesele democratice se vor amâna și se vor suspenda foarte repede. Eu dau două săptămâni. Președintele va fi blocat, Curtea Constituțională va fi abrogată și blocată iar eu presupun că ei vor face toate astea foarte repede, în două săptămâni, maximum o lună.

Pentru Putin e important să demonstreze că el poate – în primul rând pentru publicul lui, apoi pentru a destabiliza Europa. Un stat la granița de vest a Ucrainei care e prorus și poate fi ușor implicat în acest război la nivel diplomatic și nu numai – să nu uităm că Rusia are și trupe pe teritoriul Republicii Moldova – ar însemna o victorie și o lovitură puternică a Rusiei împotriva Ucrainei și a UE.

EFOR: In Găgăuzia am văzut că 97% au votat împotriva UE la referendum anul trecut, practic cel mai mare scor. Cum s-a ajuns aici, cum a reușit Ilan Șor să captureze politica în Găgăuzia de câțiva ani încoace și cum reușește să și-o mențină și acum, deși Evghenia Guțul, omul lui, este în arest la domiciliu?
Sirkeli: Iată, asta confirmă că nu Ilan Șor controlează Găgăuzia, ci Rusia. Ilan Șor e doar un instrument, manager al întreprinderii, care se poate schimba. Rusia îi roteşte o dată la patru sau opt ani. Din 2006 încoace administratori ai acestei întreprinderi care aparține din punct de vedere politic Rusiei au fost Mihail Formuzal, apoi Irina Vlah.

După Irina Vlah a venit în control Ilan Șor, dar nu contează pe cine va scoate în faţă Ilan Șor, pe Evghenia Guțul sau altcineva, asta prea puțin contează. Găgăuzia e controlată de Rusia, nu de Ilan Șor, iar controlul se face prin frică și ură. Rusia a reuşit să bage în comunitatea găgăuză o mare frică și ură împotriva identității române și culturii române.

În perioada sovietică asta a fost cea mai mare miză a Rusiei. Din păcate, prin rusificarea intensă, prin deportări, prin foamete, s-a reușit schimbarea identităţii comunității găgăuze. Spaima de românism, să zicem așa, a fost exacerbată la sfârșitul anilor 80, începutul anilor 90, când a avut loc Renaissance-ul românesc pe teritoriul Basarabiei, la Chișinău.

Această renaştere naţională a amplificat frica, una cultivată foarte bine și chiar manipulată de Federația Rusă. Să nu uităm că Republica Moldova a fost de fapt primul stat post-sovietic care a devenit victima agresiunii militare a Moscovei.

După cum știm, Uniunea Sovietică a fost dizolvată formal prin acordul de la Belaveja, pe 8 decembrie 1991. Trei președinți, ai Rusiei, Ucrainei și Belarusului au semnat că Uniunea Sovietică deja nu mai există, iar în locul Uniunii Sovietice apare acest CSI – Comunitatea Statelor Independente. Și iată că nu trece nici jumătate de an iar Rusia provoacă un război pe Nistru. În ultima fază a acestui război, în luna iunie, Rusia s-a implicat deschis trimiţând pe generalul Lebed la Tiraspol, deci ei evident au câștigat acel război pentru că forțele, șansele au fost inegale.

Acordul de încetare a focului pe Nistru a fost semnat nu între Chișinău și Tiraspol, ci între Chișinău și Moscova, adică Rusia prin asta a recunoscut că ea, de fapt, a comis acea agresiune militară împotriva Moldovei. Și a creat încă un focar la sudul Republicii Moldova prin utilizarea, și în Transnistria, și în sudul Republicii Moldova ca instrument principal frica și ura în ceea ce privește Renaissance-ul românesc pe teritoriul Republicii Moldova. La ele se adaugă frica și ura cultivate de propaganda rusească împotriva UE, angoasele legate de integrarea în Uniunea Europeană. Au convins comunitatea locală că dacă ne vom integra, vom pierde identitatea găgăuză. Acest instrument e universal, Rusia îl utilizează și în România, și în alte părți ale Uniunii Europene.

EFOR: Provocările pentru alegeri sunt cu totul altele față de cele cu care suntem noi obișnuiți în România: nu e vorba doar că se cumpără voturi, ci e vorba de controlul asupra întregului spațiu informațional. Face Chișinăul suficient pentru asigurarea integrității alegerilor? Ar putea să facă ceva mai mult ca să se limiteze cumva impactul acestei campanii uriașe de dezinformare și de manipulare a proceselor democratice?
Sirkeli: Nu știu dacă e suficient, evident că se poate și mai mult, dar acest mai mult înseamnă că spațiul trebuie închis pentru agenții Kremlinului. Asta e punctul meu de vedere: să facem aşa cum a făcut Ucraina. Ucraina pur și simplu a închis spațiul informațional și politic pentru Rusia. Deoarece atunci când organizezi alegeri, organizezi un proces democratic, deschizi spațiul informațional, dar și dai posibilitatea Rusiei să se implice și să transforme procesele politice într-o bătălie militară aproape. Este un câmp de luptă unde tu trebuie să câștigi. Însă noi, iată, suntem în procesul de integrare în Uniunea Europeană, dar nu putem închide spațiul nostru politic, democratic și electoral pentru că asta ar fi perceput ca limitarea drepturilor fundamentale ale omului șamd.

Ei, acum imaginați-vă că Ucraina ar fi organizat în timpul războiului alegerile parlamentare și alegerile prezidențiale. Prin asta s-ar fi deschis de fapt încă un front unde trebuia să se lupte probabil mai dur decât pe frontul militar. Asta trebuie să înțelegem, pentru că Rusia nu doar cumpără oameni, dar vrea să controleze tot. Din punctul meu de vedere guvernul din Chișinăul analizează sau percepe acest lucru greșit. Acum știți că există un proces de investigație a fraudei sau coruperii electorale (așa se numește în Moldova) făcute de Rusia prin Ilan Șor, prin Promsvyazbank, banca Ministerului Apărării, de fapt banca Ministerului de Război din Federația Rusă, când ei, se spune, au cumpărat voturi.

Dar ei n-au cumpărat doar voturi. Acești oameni care au fost incluși în acea rețea au devenit mercenari, Rusia pur și simplu i-a recrutat ca soldați în războiul său hibrid. Pentru că Rusia n-a plătit doar coruperea electorală, ceea ce ar înseamna că tu plătești doar în ziua alegerilor iar tranzacția e singulară. Tu ai plătit, omul a votat și voi v-ați despărțit, ca la magazin, n-ai obligații față de magazin și nici magazinul n-are obligații față de tine. Aici nu e așa, Rusia i-a recrutat cu patru luni înainte de alegeri, i-a plătit toate aceste patru luni, iar după alegeri continuă să-i plătească. Aceşti oameni sunt mercenari în războiul Rusiei împotriva Republicii Moldova.

Vorbim de sute de mii de oameni care au votat disciplinat, care au recunoscut că ei nu decid pentru cine votează, ei așteaptă să le vină indicații de la supervizorii lor. Prin asta controlează Rusia un teritoriu. Dacă discutăm acum despre Găgăuzia, Rusia controlează și practic a șters prezența politică a Chișinăului în UTA Găgăuzia încă din 2006. Din 2006 Chișinăul are capacități și posibilități limitate în spațiul politic din UTA Găgăuzia, iar începând din 2015 a fost practic scos din spațiul politic din UTA Găgăuzia. Această regiune e totalmente controlată de Rusia.

Revenind la întrebarea voastră dacă Chișinăul face suficient: nu știu. Dar după cum vedem, face totuși mai mult decât Bucureștiul. Bucureștiul a fost nevoit să anuleze prezidențialele din decembrie și nu se știe ce va fi în viitor când Simion cu POT, cu SOS, pot să acumuleze un scor uriaș în următoarele alegeri, nu știu. Încă o dată, Chişinăul probabil face puțin, dar oricum mai mult decât Bucureștiul.

EFOR: Asta cu siguranță zicem și noi de fiecare dată, anul trecut a ieșit mult mai bine la voi decât la noi.
Sirkeli: Dar încă nu s-a terminat…

EFOR: Revenind la Transnistria, acolo se pare că Rusia și-a intensificat foarte tare eforturile anul acesta, de la criza energetică din iarnă: acum s-au tăiat iarăși livrările de gaz, s-au pierdut și veniturile din vânzarea de energie electrică pe malul drept. Mai vedem acum aşi cea operațiune ”Reconstrucția”, care dacă înțeleg bine e un soi de reconstituire cu costume a unei lupte din al doilea Război Mondial, ofensiva Chişinău-Iaşi a armatei sovietice. Care e scenariul de destabilizare pe care și-l dorește Rusia, cum ar vrea să se deruleze evenimentele pentru a influența procesele politice?
Sirkeli: Eu numesc acest proces pe care îl face Rusia terorism politic și informațional, doar că fără metode militare. În Ucraina ei practică terorismul militar, bombardand in fiecare zi casele, apartamentele, blocurile de locuit. Nu trag în ținte militare, după cum vedem, ci în obiecte civile şi oameni. Ei terorizează și vor ca Ucraina să obosească și să renunțe. Renunțăm, nu mai rezistăm, veniți și luați ce vreți, asta e miza, pentru că ei au văzut că nu pot să ocupe Ucraina cu trupe. Iată cam așa lucrează ei și în Republica Moldova, doar că prin metode informaționale și politice.

Ei bombardează, atacă, terorizează ca să producă anxietate în societate iar aceasta să obosească și să zică, gata, cât s-o mai ducem aşa?
Acea provocare din Transnistria nu știu ce rezultat va da, este de fapt reconstrucția ofensivei Chișinău-Iași (din 1944), adică eliberarea Basarabiei de către trupele sovietice, cum spun ei. Eu nu știu dacă acolo va fi o provocare militară, dar asta oricum generează anxietate pe malul drept al Nistrului, ca să se spună gata, Guvernul trebuie să reacționeze cumva, cum așa, iată noi le permitem.

Și asta duce la afectarea imaginii guvernului, dacă el nu va reacționa: cât să tot cedăm în fața acelor separatiști șamd. Crearea acestei frici, anxietăți, oboseli, pentru ca votanţii pro Maia Sandu și PAS să stea acasă, adică să se demobilizeze susținătorii potențiali ai Maiei Sandu și PAS și să se mobilizeze susținătorii Federației Ruse. Iar asta prin frică, teroare și ură. Astea sunt cele trei instrumente pe care le folosește Rusia.

Moscova inventează în fiecare zi câte un eveniment ca să umple spațiul informațional. De exemplu, o lună s-a discutat de acel marș LGBT la Chișinău iar Rusia a umplut spațiul media cu tot felul de fake-uri. Politicienii proruși s-au implicat, ei au tot făcut declarații iar tu ca presă nu poți să nu le comentezi. Pe când inițiativele guvernului, de exemplu că s-au mărit indemnizațiile pentru școlari, nu s-au observat pentru că nimeni nu se mai uită. Toți se uită la ce a spus Ion Ceban (primarul Chişinăului) și declarațiile lui homofobe, iar acum toți se uită la acea reconstrucție istorică de bătălie, sau la acel sportiv care a plecat la Sankt Petersburg şi a luat nouă medalii fake la o competiţie fake: iată el a venit înapoi în glorie și noi toți discutăm acest gunoi informațional.

Ori discutăm cum Ion Ceban vrea să organizeze un turneu de kick-boxing la Chișinău, printr-o federație de Kick-boxing care nu e recunoscută de Comitetul Internațional Olimpic şi are legături strânse cu Rusia, care vrea să aducă în Moldova 200 de sportivi. Închipuiți-vă: 200 de sportivi care ar veni la Chișinău e ca şi cum minerii ar veni la București, sau ”omuleții verzi”, cum a fost în 2014 la Kiev, trimiși din Donbas, tot mineri, sosiţi ca să calmeze protestatarii la Euromaidan. (Intre timp Moldova a interzis intrarea în ţară a celor 200 sportivi din Rusia şi Belarus – NA).

Iată asta face Rusia: frică, anxietate, ură, dominare în spațiul media. Iar ei domină spațiul informațional, din păcate, noi trebuie să recunoaștem acest lucru, că inventează în fiecare zi ceva. Fac evenimente mari, scumpe, provocări informaționale atât de puternice încât tu să n-ai cum să nu reacționezi, să nu poți să nu discuți asta. Alt exemplu: deputații din parlamentul Republicii Moldova au plecat la acel așa zis forum internațional economic de la Sankt Petersburg şi tot fac de acolo declarații. Toate sunt prezentate ca reușite ale Rusiei, victoria Rusiei în spațiul informațional la care tu nu poți să reziști. La așa concluzii ei vor să aducă electoratul pentru a fi demobilizat la următoarele alegeri, să nu vină la urne și să nu voteze Maia Sandu și PAS.

EFOR: Ştii să existe vreo legătură între politicienii proruși de la voi și politicienii așa-numiți suveraniști de la noi? Colaborează în vreun fel, fac lucruri împreună? A fost acum câteva luni o încercare de a organiza proteste în România: de la voi se vede vreun fel de coordonare între partidele noastre extremiste și prorușii de la voi?
Sirkeli: Eu nu prea văd acea colaborare, deşi vă spun sincer că nici nu prea urmăresc. Evident că această colaborare există, dar nu e una naturală. Ea e coordonată în regim manual de către Moscova, pentru că altfel nu e natural pentru ”suveraniștii” noștri și ”suveraniștii” voștri să colaboreze. Colaborarea politică de pe ambele maluri ale Prutului nu e ceva obișnuit. Acum, cu venirea Maiei Sandu, asta cumva s-a amplificat. Pe timpul lui Plahotniuc a existat, dar mai curând o colaborare a criminalilor și corupților. Acum Moscova încearcă iar să-i pună împreună iar în alegeri am văzut că ei toți susțin pe George Simion, acei ”suveraniști” ai noștri.

EFOR: Da, Simion a ieșit cu declaraţii că vrea să mobilizeze lumea împotriva ”regimului Maiei Sandu”.
Sirkeli: Cu atâtea evenimente în Republica Moldova, acea declarație nu prea se vede. Miza principală sunt alegerile parlamentare iar ei lucrează mai mult pentru asta. Sincer, cum am văzut, Simion nu are prea multă influență în Republica Moldova, nu a reușit să mobilizeze lume și nu știm dacă are susținători în Republica Moldova. Republica Moldova are un milion de cetățeni români, cetățeni cu pașapoarte românești, iar la primul tur au ieșit doar 90.000 de alegători. Majoritatea, peste 80% în primul tur au votat Nicușor Dan şi Crin Antonescu, pe când Simion a cumulat foarte puțin acolo.

Eu sincer m-am temut că Rusia și Simion pot să organizeze ceva mobilizare în turul doi, pentru că noi nu știm care e atitudinea față de politica din România a milionului de cetățeni români din Basarabia. M-am temut că ei pot să mobilizeze ceva major, că au rezerve, dar iată că nu s-a întâmplat. Dimpotrivă Maia Sandu a demonstrat că ea poate să mobilizeze mult mai bine basarabenii cu cetățenie română și a dublat prezența la vot. Deci nu știu dacă Simion va fi un factor important pentru următoarele alegeri parlamentare aici în Republica Moldova.