Iarna caldă din Europa îi răpește lui Putin un atu major (analiză CNN)

De când președintele rus Vladimir Putin a ordonat trupelor sale să invadeze Ucraina, o întrebare a preocupat guvernele europene mai mult decât aproape orice altă întrebare: Ce se întâmplă dacă Moscova oprește gazul?, scrie CNN, într-o analiză a pieței energetice europene.

Amenințarea de a întrerupe livrările de gaz rusesc pentru țările europene, multe dintre acestea bazându-se de ani de zile pe acesta pentru a-și încălzi casele și a-și alimenta fabricile, a fost un atu pe care Putin l-ar fi putut juca dacă războiul pe care l-a început în februarie anul trecut ar fi fost urmat de o iarnă lungă și grea.

Cetățenii din țările care nu se aflau în război direct cu Rusia s-ar fi putut întreba, pe măsură ce frigul începea să muște, de ce confortul și mijloacele lor de trai sunt sacrificate în numele Ucrainei. Unii lideri naționali, simțind presiunea internă, ar fi putut în acest scenariu să ceară ca sancțiunile să fie relaxate sau ca o pace să fie negociată în termeni favorabili Moscovei.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

„Există o viziune tradițională în Rusia potrivit căreia unul dintre cele mai bune atuuri ale sale în război este iarna generală”, explică Keir Giles, consultant senior la think tank-ul Chatham House.

„În acest caz, Rusia a căutat să exploateze iarna pentru a spori puterea unui alt instrument din cutia sa: arma energetică. Rusia conta pe un îngheț de iarnă pentru a aduce Europa la realitate și a convinge publicul de pe continent că sprijinul pentru Ucraina nu merită durerea din portofele”, adaugă Giles.

Dar acel frig lung încă nu a venit. Europa Centrală și de Vest s-a bucurat de o iarnă mai blândă decât se aștepta, ceea ce, împreună cu o campanie coordonată de reducere a consumului de gaz, a luat din mâinile lui Putin una dintre cele mai mari monede de schimb.

Pe măsură ce ne îndreptăm mai departe spre 2023, guvernele europene au acum o fereastră de oportunitate pentru a se pune la punct și a reduce dependența de gazul rusesc înainte de o nouă iarnă. Făcând acest lucru ar putea juca un rol crucial în menținerea frontului unit al Occidentului pe măsură ce războiul se prelungește.

Așadar, cât de lungă este această fereastră și ce măsuri pe termen scurt pot fi luate pentru a profita la maximum de ea?

Adam Bell, un fost oficial guvernamental britanic din domeniul energiei, spune că iarna caldă a „cumpărat efectiv un an pentru Europa”. Un decembrie și ianuarie mai reci ar fi consumat o mare parte din stocurile de gaz ale Europei, ceea ce ar fi putut duce la o penurie fizică de gaze”.

Cu toate acestea, el avertizează că simpla stocare de gaze nu este suficientă. „Trebuie să se lucreze mai mult la capitolul eficiență. Casele și întreprinderile au nevoie de clădiri care să irosească mai puțină energie prin izolare. Companiile trebuie să schimbe procesele de fabricație pentru a renunța la gazele naturale.”

Criticii acuză guvernele europene că se concentrează prea mult pe controlul prețului imediat al gazului, în loc să investească în măsuri pe termen mai lung, cum ar fi eficiența și energiile regenerabile.

„Există un instinct politic de înțeles de a atenua prețul, deoarece acesta răspunde direct preocupărilor legate de costuri ale gospodăriilor și întreprinderilor. Dar ieftinirea gazului elimină stimulentul de a reduce consumul global”, spune Milan Elkerbout, cercetător la Centrul pentru Studii Politice Europene.

„Politicienii tind să se gândească la eficiența energetică ca la un proiect pe termen lung. În parte, acest lucru se datorează penuriei de materiale, cum ar fi izolația, și a lipsei de lucrători calificați. Dar chiar și măsurile mici de eficiență luate pe termen scurt pot contribui la o mare schimbare globală a consumului”, adaugă Elkerbout.

Pe termen mediu, Europa are acum ocazia de a pune în aplicare unele dintre schimbările în obiceiurile sale de consum de energie care s-au dovedit dificile din punct de vedere politic. Obiecțiile față de sursele regenerabile, cum ar fi parcurile eoliene terestre, și criticile privind prețul politicilor de tip „net-zero” au fost puse într-o nouă lumină, acum că sunt mai evidente costurile reale și instabilitatea pe care le implică importul de gaze.

„Guvernele ar putea face mai mult pentru a stimula și accelera dezvoltarea surselor regenerabile de energie”, spune John Springford, director adjunct la Centrul pentru Reforme Europene. „Un pas important ar fi să se dea undă verde energiei eoliene onshore. De asemenea, ar fi înțelept ca guvernele să construiască capacități de stocare pentru gazele naturale lichide (LNG), ceea ce se poate întâmpla destul de rapid și reduce în mod direct nevoia de gaz rusesc.”

Dacă țările europene vor profita sau nu de această scurtă șansă de a-și consolida securitatea energetică este o cu totul altă problemă.

„Vulnerabilitatea Europei, care a fost expusă brusc, exista din cauza unei îndelungate complaceri din partea puterilor occidentale”, spune Giles.

„Europa de Vest nu a fost dispusă să asculte statele din prima linie care au avertizat asupra intențiilor regimului rus și au înțeles că o energie mai scumpă era un preț care merita plătit în schimbul faptului de a nu fi vulnerabil la presiunea rusă. Această complacere a lăsat Rusia cu mai multe ținte deschise în care să lovească în marile capitale vest-europene, mai ales în Germania”, adaugă el.

Oricât de absurd ar suna, în timp ce bombele continuă să cadă asupra Ucrainei, nu este exclusă o întoarcere la vechea automulțumire și un eșec în consolidarea independenței energetice a Europei.

Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a declarat în decembrie că cererea globală de cărbune – cel mai poluant dintre toți combustibilii fosili – a atins un nivel record în 2022, pe fondul crizei energetice provocate de războiul din Rusia. La doar un an după ce țările au convenit să reducă treptat utilizarea cărbunelui în cadrul conferinței ONU privind clima de la Glasgow, Europa s-a trezit că repornește unele dintre centralele sale pe cărbune închise recent.

AIE a declarat că, deși creșterea consumului de cărbune a fost relativ modestă în majoritatea țărilor europene, în Germania s-a înregistrat o inversare de o „amploare semnificativă”.

Națiunile europene au fost, din punct de vedere istoric, reticente în a-și unifica politica și piețele energetice. Motivele variază de la interesul propriu (de ce ar trebui ca o țară să beneficieze de pe urma stocării unei alte țări?) până la controlul piețelor (de exemplu, de ce ar trebui ca GNL mai ieftin din Spania să submineze energia nucleară franceză?).

Și chiar dacă ar apărea apetitul politic pentru un fel de politică și piață energetică comună, aceasta ar fi extrem de dificil de gestionat la nivel central, deoarece națiunile individuale ar concura în mod inevitabil pentru resurse și subvenții financiare.

Acesta este motivul pentru care această fereastră actuală este atât de importantă. În timp ce luptele active continuă, este vital să ne reamintească faptul că dacă nu acționăm acum am putea să ne îndreptăm spre un dezastru iarna viitoare. Iar o criză energetică autoprovocată i-ar reda lui Putin puterea care i-a fost refuzată prin noroc pur și simplu și o vreme neobișnuit de caldă.