Dragnea și americanii. Cum a jucat liderul PSD gazele din Marea Neagră la ruleta politică

Liviu Dragnea a resetat total jocul politic și economic al exploatării gazelor din Marea Neagră și și-a asumat paternitatea legii offshore. El a încercat să câștige politic maximul posibil, cu riscul de a deraia sau amâna deciziile de investiții, dar și cu perspectiva obținerii unor sume mai mari la buget. Prestația șefului PSD din ultimele zile ridică însă serioase semne de întrebare legate de modul în care a gestionat un dosar strategic. Și se înmulțesc informațiile despre tentativele de negociere, în folos propriu, cu partenerii americani.

• Dincolo de conținutul legii nășite de Liviu Dragnea și votate luni de Camera Deputaților este îngrijorător modul în care a fost elaborată forma finală a legii. Ea a fost scoasă din joben în ultima zi, fără nici o dezbatere publică, în condiții de zero transparență, fără să știm nici acum cine a propus formulele de calcul pentru impozitele suplimentare. Știm că au existat întâlniri între Liviu Dragnea și marile companii care au concesiuni în Marea Neagră, dar ele nu au fost niciodată comunicate public de șeful PSD sau de companii. Ce s-a negociat acolo? Ce a cerut Dragnea, ce au cerut companiile? Încă nu avem răspunsuri. Dar rezultatul e o lege pe care nici măcar membrii PSD și ALDE din Comisia de Industrii a Camerei Deputaților nu o cunoșteau cu câteva minute înainte de a intra în plen.

Pe scurt, ce s-a întâmplat în aceste ultime zile. Luni, 9 iulie, Liviu Dragnea a prezentat într-o conferință de presă la Parlament noua versiune a legii, complet diferită de forma adoptată de guvernul Tudose și votată de Senat în luna februarie. Luni era ziua în care Comisia de Industrii din Camera Deputaților discuta exact acest proiect de lege și tot luni urma să fie dat votul final (camera decizională). Ei bine, în timp ce Dragnea prezenta ziariștilor legea în varianta sa, deputații din comisia condusă de Iulian Iancu habar nu aveau ce se întâmplă. Abia ulterior deputații au primit amendamentele asumate de Liviu Dragnea. Comisia, controlată de PSD-ALDE, a adoptat raportul și a trimis proiectul în plen, unde a fost votat de aceeași majoritate, la care s-au adăugat deputați UDMR. Acum, legea a plecat spre Cotroceni pentru promulgare.

La doar o zi după ce PSD a forțat votarea în Parlament, Dragnea i-a invitat pe reprezentanții companiilor petroliere la o discuție. Potrivit surselor G4Media.ro, la întâlnire s-a discutat despre cadrul fiscal, adică impozitele ce trebuie plătite de companiile nemulțumite de forma finală a legii. Nu e clar dacă va apărea o modificare a legii abia votate și nici în ce mod ar putea fi făcută această modificare.

Ce e schimbat în versiunea Dragnea față de versiunea inițială? Liderul PSD a introdus în lege câteva modificări esențiale, spre marea nemulțumire a companiilor care vor să extragă gazele din Marea Neagră.

1. A eliminat creditul fiscal. E prevederea care spunea, în esență, că dacă statul român pune impozite și taxe suplimentare față de cele existente la momentul adoptării legii, firmele care operează în Marea Neagră vor primi banii înapoi. Prevederea inițială cimenta practic dreptul companiilor de a nu fi surprinse cu noi taxe și impozite pe durata exploatării.

2. A introdus un impozit pe veniturile companiilor, impozit care nu exista în versiunea inițială a legii. Impozitul este progresiv, cu cote cuprinse între 15% și 50%, în funcție de preț, indiferent de prețul obținut pe piață. Acest impozit există deja pentru operatorii onshore (zăcăminte continentale), dar el se aplică doar dacă prețul este peste 85 lei / MWh.

3. A introdus deducerea investițiilor din acest impozit. Până la 60% din venitul suplimentar se poate deduce ca investiție. Adică o facilitate care îndulcește pilula amară a impozitului de la punctul 2.

4. Obligă companiile să vândă pe bursă în România minimum 50% din producția de gaze din Marea Neagră. Vânzarea pe bursă nu e o garanție că gazele rămân efectiv în România, ele pot fi cumpărate și de firme care operează în străinătate, dar e clar că accesul la piață e mai facil pentru o companie care operează pe piața internă.

Companiile (ExxonMobil, OMV Petrom, Black Sea Oil & Gas – parte a fondului Carlyle) s-au declarat public nemulțumite. Versiunea lui Dragnea e mult mai dură decât versiunea inițială, cea care fusese agreată de guvernul Tudose, cu semnătura oamenilor lui Liviu Dragnea, și fusese votată de majoritatea PSD-ALDE în Senat. Companiile își doreau eliminarea oricărui impozit suplimentar, plata strict a redevenței, precum și protecție contra oricărei creșteri viitoare de fiscalitate.

Cereri excesive? Desigur, fiscalitatea prevăzută de proiectul inițial e semnificativ mai mică decât în multe alte state unde există rezerve offshore, și e legitim pentru statul român să încerce să obțină mai mulți bani din exploatarea acestor resurse naturale.

Dar marea întrebare e de ce a făcut Dragnea această lege pe sub masă? Liderul PSD a discutat permanent cu marile companii, inclusiv când legea era în Senat sau în cele aproape 5 luni cât a stat în comisia lui Iulian Iancu, fără să se miște nimic.

Există informații că lideri PSD au cerut în aceste negocieri ca marile companii să lucreze cu anumiți furnizori agreați politic sau că Liviu Dragnea însuși a cerut sprijin de la companiile americane pentru o relație mai bună cu administrația Trump. Atât timp cât aceste discuții au fost netransparente, nu vom ști ce s-a negociat.

Cât timp nu am avut o dezbatere publică în care să apară argumente pro și contra din partea partidelor, a companiilor, a societății civile și mediului academic, nu știm dacă versiunea legii e mai bună pentru România decât versiunea inițială.

De fapt, verdictul va fi dat de viitoarele decizii ale companiilor care au concesionat perimetrele din Marea Neagră. Deciziile sunt așteptate în această toamnă și vor fi luate la cartierul general al companiilor-mamă, acolo unde proiectele din Marea Neagră concurează cu alte proiecte din toată lumea. Dacă marile companii vor accepta noile condiții impuse de Dragnea, înseamnă că șeful PSD a mizat corect pe dorința lor de a exploata gazele din Marea Neagră, chiar și în condiții financiare mai rele decât cele inițiale. Dacă însă companiile vor anunța că pleacă, atunci Dragnea va avea o uriașă problemă.

Situația intermediară e cea în care negocierile de ieri vor duce la amendarea legii imediat ce ea va fi promulgată sau înainte de a fi promulgată, prin trimiterea ei la reexaminare de către președintele Klaus Iohannis. Ar fi extrem de greu pentru Dragnea să explice de ce a dat înapoi după ce s-a ținut atât de tare pe poziții. Iar negocierile netransparente cu companiile ar face și mai grea sarcina de a explica o eventuală cedare. Dar nu cred că e cazul. Sunt convins că Dragnea face acum ceea ce știe atât de bine: limbaj dublu. Una a transmis luni publicului, când s-a poziționat ca un salvator al resurselor României, alta le spune companiilor.

Între timp, Dragnea și-a atins câteva ținte politice pe termen scurt.

1. A înregistrat o mică victorie asupra americanilor, pe care îi consideră vinovați pentru problemele lui în Justiție. Cele mai importante companii din Marea Neagră sunt americane (ExxonMobil și Black Sea Oil & Gas), dosarul Marea Neagră e unul important pentru SUA. Administrația americană a cerut public de la nivel înalt o soluție pentru legea offshore (Wess Mitchell – adjunctul secretarului de stat al SUA pentru Europa şi Eurasia, Sandra Oudkirk – secretar asistent adjunct pentru diplomaţie energetică în cadrul Departamentului de Stat al SUA, Ambasada SUA la București). Toate poziționările arată că SUA își doreau o fiscalitate mai prietenoasă pentru companii, iar Dragnea le-a spulberat așteptările în chiar ultima zi de dezbatere.

2. A folosit ocazia pentru a-i ataca pe Mihai Tudose și Călin Popescu Tăriceanu, de care îl despart tot mai multe lucruri. Pe amândoi i-a acuzat, fără a-i numi însă, că au adoptat o versiunea prea moale a legii, care nu servește interesului României. A omis însă să spună că adoptarea de guvernul Tudose a proiectului a fost făcută cu supervizarea oamenilor săi apropiați (Mihai Busuioc și Sevil Shhaideh), iar votul în Senat a fost dat tocmai de PSD.

3. I-a dat șah lui Klaus Iohannis. Președintelui îi va fi foarte greu să atace legea la CCR sau să ceară reexaminarea ei. Dacă ar face-o, Dragnea ar scoate imediat le bătaie arsenalul naționalist și l-ar acuza că vinde țara străinilor. Dacă nu o face, lui Iohannis îi va scădea și mai mult capacitatea de proiecție a propriei puteri politice.

4. Se poziționează ca un protector al intereselor României în fața asaltului diplomatic din Ungaria. Includerea în lege a prevederii că minimum 50% din producția de gaze trebuie tranzacționat pe bursa internă a avut exact acest scop. Aici, Dragnea a speculat și parteneriatul strategic dintre ExxonMobil și Ungaria, un parteneriat netransparent. Neexplicat public de compania americană, parteneriatul cu Budapesta a stârnit temerea că ar putea pregăti drumul pentru contracte bilaterale care să ducă o mare parte din gaze pe piața din Ungaria.

5. Direcționează fondurile obținute din exploatare într-o pușculiță de partid. El însuși a anunțat că banii nu vor intra în buget, ci într-un fond nou, destinat unor parteneriate public-private. Or, la cum gestionează PSD investițiile, o pușculiță cu bani pentru iluzorii proiecte e tot ce poate fi mai apetisant.

Comportamentul netransparent al liderului PSD a dat apă la moară opoziției. Liberalul Virgil Popescu a declarat că ”am asistat în Camera Deputaților, la un simulacru de dezbateri. În timp ce dezbăteam amendamentele în comisii, Liviu Dragnea era prezent la toate televiziunile și spunea românilor ce s-a aprobat în comisie”. Iar Cristina Prună (USR) a declarat că ”mesajul a fost unul cât se poate de clar – orice companie care va investi în proiecte mari în România va trebui să treacă prin biroul lui Liviu Dragnea pentru a primi binecuvântare. O atitudine demnă de un jupân care vede în România un Teleorman mai mare”.

Acesta e bilanțul de etapă al lui Dragnea. În toamnă vom afla dacă investițiile începute în Marea Neagră vor continua sau vor fi stopate. Acela va fi momentul decontului politic.