Doamna de fier 2.0, ultra-naționalistă: Cine este Sanae Takaichi, prima femeie care devine prim-ministru al Japoniei / În tinerețe a fost baterist într-o trupă de heavy metal

Președinta Partidului Liberal-Democrat (PLD, naționalist de dreapta), Sanae Takaichi, este prima femeie numită în fruntea executivului japonez. Această personalitate politică experimentată este o susținătoare a unei linii conservatoare dure, axată pe apărarea națională și securitatea economică, potrivit BFM TV.

„Doamna de fier” japoneză, Sanae Takaichi a fost numită marți, 21 octombrie, prim-ministru al Japoniei. Ea este prima femeie care accede la această funcție în cea de-a patra putere economică mondială.

În vârstă de 64 de ani, această personalitate politică experimentată a devenit la începutul lunii octombrie președinta Partidului Liberal-Democrat (PLD), formațiunea conservatoare de dreapta aflată la putere aproape fără întrerupere din 1955.  Numirea sa va deveni oficială după ce se va întâlni cu împăratul Naruhito.

Modelul său politic? Fosta prim-ministră britanică cu o politică intransigentă, Margaret Thatcher, pe care ea însăși o descrie ca fiind „eroina sa politică”.

„Obiectivul meu este să devin Femeia de Fier”, a afirmat ea în timpul campaniei sale.

Fără o educație politică, a urcat toate treptele ierarhiei

Sanae Takaichi s-a născut în 1961 în prefectura Nara, în centrul sudic al insulei. Cu un tată angajat de birou și o mamă polițistă, nimic nu o predestina pentru politică. Pasionată de automobile și tobar într-o trupă de heavy metal, ea a început să se intereseze de politică în timpul studiilor sale din anii 1980, în plină criză comercială între Statele Unite și Japonia.

Un interes care a dus-o de cealaltă parte a Pacificului: a efectuat un stagiu de asistent parlamentar alături de senatoarea democrată din Colorado, Patricia Schroeder. În ciuda diplomei japoneze în politică și management, nu s-a lansat imediat în marea aventură a politicii. O scurtă carieră de prezentatoare de televiziune a precedat prima sa candidatură la alegerile parlamentare din 1992. Înfrântă, nu a renunțat și a încercat din nou norocul în anul următor, cu succes.

Sanae Takaichi s-a alăturat PLD în 1996 și și-a construit treptat reputația de voce conservatoare printre cele mai sincere din partid. Urcând treptele ierarhiei în cadrul acestui partid naționalist de dreapta, ea a pătruns în același timp pentru prima dată în guvernul japonez în 2006, în calitate de ministru sub Shinzō Abe, care a devenit mentorul ei.

Ulterior, a ocupat mai multe funcții importante în cadrul guvernelor succesive: ministru al Securității Economice, ministru de stat al Comerțului și Industriei și ministru al Internelor și Comunicațiilor.

Poziții feministe paradoxale

În ciuda titlului de prima femeie ministru din istoria Japoniei, mandatul său nu prevestesc adoptarea unor poziții feministe într-o țară profund patriarhală.

Opiniile sale privind genul o plasează la dreapta unui PLD deja conservator: ea se opune în special revizuirii unei legi din secolul al XIX-lea care impune cuplurilor căsătorite să împărtășească același nume de familie, de obicei cel al bărbatului, și susține o succesiune imperială rezervată bărbaților.

Înainte de alegerea sa, ea a declarat că dorește un echilibru de gen în cadrul guvernului său, comparabil „cu cel din țările scandinave”. O promisiune pe care nu a respectat-o: noua prim-ministră japoneză a numit în cele din urmă doar două femei din cei 19 membri ai executivului său, adică același număr ca în guvernul Ishiba. Japonia ocupă locul 118 din 148 în raportul din 2025 al Forumului Economic Mondial privind disparitatea de gen, iar Camera inferioară a Parlamentului are doar 15% femei.

Pe de altă parte, Sanae Takaichi a declarat că dorește să sensibilizeze japonezii cu privire la dificultățile legate de sănătatea femeilor și nu ezită să vorbească deschis despre simptomele sale legate de menopauză.

Un discurs ferm privind imigrația pentru a redresa partidul său

Noua prim-ministră japoneză se confruntă cu mai multe provocări: declinul demografic, o economie în stagnare și tensiuni geopolitice crescânde. În ceea ce privește economia, sexagenara dorește să relanseze linia controversată susținută de mentorul său, Shinzo Abe, care a fost asasinat în iulie anul trecut. Ea dorește să abordeze „în mod prioritar creșterea prețurilor” și să susțină puterea de cumpărare prin creșterea cheltuielilor publice. O politică însă contradictorie cu linia liberală susținută de Margaret Thatcher.

Sanae Takaichi și-a axat campania pe apărarea națională, securitate și problema migrației. Ea adoptă poziții ferme cu privire la imigrație și turiștii străini. Ea solicită, în special, înăsprirea regulilor privind achiziționarea de bunuri imobiliare și dorește „să reconsidere politicile care permit intrarea pe teritoriul țării a persoanelor provenite din culturi și medii complet diferite”.

Imigrația a apărut ca una dintre mizele cheie în cursa pentru conducerea Partidului Liberal Democrat. Partidul avea nevoie de o figură capabilă să țină piept noului partid naționalist de extremă dreapta Sanseito, care a cucerit o parte din alegătorii lor.

PMD, afectat de un scandal financiar, și-a pierdut în ultimele luni majoritatea în cele două camere ale Parlamentului. Aliatul său tradițional, partidul centrist Komeito, a părăsit coaliția existentă din 1999, nemulțumit de scandal și de opiniile conservatoare ale noii prim-ministre.

„Nu vreau să fiu catalogată ca o conservatoare pură și dură, sunt mai degrabă o conservatoare moderată acum că toate aceste partide și-au făcut apariția”, a declarat ea luna trecută, încercând să salveze alianța. Dar acest lucru nu a fost suficient. Pentru a fi aleasă în fruntea executivului, Sanae Takaichi a încheiat o alianță cu Partidul Japonez pentru Inovare (Ishin), o formațiune reformistă de centru-dreapta.

„Capacitatea Sanae Takaichi de a se menține la putere va depinde într-adevăr de capacitatea sa de a fi flexibilă și de a trece de la candidata care își punea în evidență conservatorismul la un prim-ministru care va trebui să facă multe compromisuri, în special având în vedere configurația actuală a Parlamentului”, explică pentru RFI Arnaud Grivaud, conferențiar la Universitatea Paris Cité.

China, Statele Unite… Ce relații?

Pe plan internațional, această fostă ministră a Securității Economice a fost, în trecut, o critică virulentă a Chinei și a consolidării sale militare în regiunea Asia-Pacific. Ea și-a exprimat sprijinul pentru Taiwan, declarând în timpul unei vizite în aprilie că este „crucial” să se consolideze cooperarea în materie de securitate între Taipei și Tokyo.

Dar recent și-a moderat retorica, subliniind necesitatea de a considera China ca un „vecin important”. În plus, săptămâna trecută s-a abținut cu prudență să viziteze sanctuarul Yasukuni, care aduce un omagiu morților de război ai Japoniei, simbol pentru China al trecutului militarist japonez.

Pe lângă relația cu țara vecină, ar putea apărea tensiuni și cu Casa Albă. Conservatoarea a declarat recent că nu va ezita să solicite renegocierea tarifelor vamale cu Statele Unite dacă anumite părți ale acordului sunt „nedrepte sau prejudiciabile” pentru țara sa, înainte de a-și modera oarecum poziția. Contururile încă neclare ale investițiilor de 550 de miliarde de dolari prevăzute de Japonia în cadrul acordului comercial cu Washingtonul ar putea însă crea tensiuni.

Dar, potrivit observatorilor citați de RFI, prim-ministrul va încerca în primul rând să mențină o relație „caldă” cu Donald Trump, care urmează să se deplaseze în Japonia săptămâna viitoare. Ea însăși a declarat marți că dorește „discuții sincere” cu președintele american.