G4Media.ro

Deputatul Alexandru Muraru anunță că vor fi sprijinite acțiunile autorităților locale și…

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

9 comentarii

  1. Altfel ne pârăște la Israel?

  2. Eu as sprijini actiunile de eliminare a profitorilor frati Muraru din spatiul public pe care il polueaza cu multa obraznicie. Niste lepre, niste atarnatori, creatiile penalilor Fene Grup de la Iasi.

  3. Mai lăsați-ne dreak cu oribilitatea asta de Muraru. Si cu frate-sau cocoțat la ditamai ambasada, fără urmă de talent.
    Ale dreak principii are când nu ia atitudine decât să-și apere cuibusorul cu ciolanase.
    De ce nu scrieti despre trecutul „minunat” al celor doi frați, despre cine i-a împins în față, despre cum toata viața de adult si-au petrecut-o doar în funcții publice bine plătite, despre goliciunea hada a celor doi insipizi, inodori, incolori, incompetenți, care vor suge toata viața lor la banii publici?

  4. „Ion CARAMITRU s-a opus cu fermitate abuzurilor săvârșite de puterea postcomunistă de la București…”

    Nu-mi amintesc cum a făcut asta, și nici vreun dizident recunoscut nu știu să fi fost. Alăturarea de FLAVIA BĂLESCU-COPOSU mi se oare indecentă.

    Mi-amintesc, însă, că domnul Caramitru, membru FSN, a fost ministru în guvernul „puterii postcomuniste”, participând astfel la abuzurile acesteia, de care nu s-a dezis vreodată, iar ulterior a rămas apropiat de PSD.

    Nu se putea aștepta puțin înainte de a fi nevoiți să vorbim despre aceste lucruri?!

  5. de catre un deputat oarecare? Cati anagajti si ce buget are neica nimeni asta?

    sau, daca vor fi sprijinite de vreo institutie, cum ar putea sa vorbeasca Nimeni in drum in numele acele institutii?

    bai pantazi, nu-i mai lustrui rozeta lui Nimeni, orienteaza-te si tu catre cineva in forma de persoana

  6. Slugoiul asta cu cap de cauciuc ne mai enervează mult cu aparițiile lui

  7. 21 de ani de lupta anticomunista a avut duamna Flavia la Ministerul Energiei din Bucurestiul reserist

    ii sabota pe dinauntru, citez dintr-un interviu:

    A încercat să-și găsească, fără succes însă, un loc de muncă stabil: „Și a durat toată vara aia și m-am dus peste tot și am făcut oferte de astea nenumărate și tot îmi venea: Respins, respins, respins”. Regăsim în cele relatate de Flavia Coposu și modul cum se făceau angajările, la vremea respectivă, pentru absolvenții de studii superioare: „Povestea era așa că noi cei care terminam (facultatea – n.n.) aveam opisul cu note. Și pentru fiecare, pentru specialitatea lui, ca să poți face ofertă la Întreprinderi gradul 0,1,2,3, trebuia să ai notele respective. Scria acolo specialitatea. Eu am făcut de pildă Finanțe-Credit… așa, acolo trebuia să ai nota maximă. Și la Economie Politică. Oricum … și aveam, de pildă eu aveam dreptul la Astra Română, la BNR, la gaz și electricitate, la întreprinderi de astea mari. Ei, am făcut oferte la toate … respins. Pe urmă am încercat la gradul doi, la gradul trei, tot respins și, în fine, până la urmă nenorocirea era că Cornel era arestat, fetele date afară din servici, mamei i-o tăiat pensia. Nu aveam nici unele”.

    Soluția a venit de la o fostă colegă de facultate pe nume Doina Negruțiu, care i-a spus că fratele ei fusese numit șef de șantier la o fabrică de construcții la Canalul Dunăre-Marea Neagră, a cărui construcție începuse și unde se lucra și cu deținuți politici, printre care și fratele său, Corneliu Coposu. Flavia Coposu explică situația dificilă în care se găsea și ultima ei încercare de a se angaja undeva în Capitală: „N-aveam ce face … n-aveam de ales: -Vorbește și dă-mi de știre! Telefonul il dădusem evident și nu ne dăduse, încă, afară din casă. Și am venit acasă și totuși am zis să mă mai interesez într-un fel. Și m-am dus la facultate. Era bătrânul nostru secretar Artangiu, care mă știa bine și m-am dus la el și am zis: – Domnu secretar, uitați ce se întâmplă. – Dragă, zice, aicea există un fost coleg al tău, unul care-i șef la UIS (Uniunea Internațională a Studenților – n.n.). Prima formațiune comunistă, în care eu am refuzat cu demnitate să mă înscriu, așa, și care-mi purta niște aghioase și la fiecare ofertă de-a mea când venea invitația să mă prezint, el zice că sunt împotriva clasei muncitoare, și mă rădea. Trimitea pe altcineva”. Așadar, iată cum un student îndoielnic, de nenumărate ori repetent, sau cum se mai spune „student veșnic”, care ajunsese președintele primei formațiuni studenți comuniste decidea asupra carierei profesionale a unor tineri care trecuseră cu brio examenele de licență și să le distrugă viața. Era și cazul tinerei absolvente de ASE, Flavia Coposu, căreia studentul ajuns mare politruc îi recomanda să accepte o Întreprindere de construcții, „că acolo nu îți cere avizul nimănui și că se fac acuma niște întreprinderi d-astea de interes național. – Du-te acolo că n-ai încotro, că nu poţi sta de pomană”.

    În aceste condiții, Flavia Coposu și-a sunat fosta colegă de facultate și a acceptat oferta, fiindcă situația familiei Coposu ajunsese una disperată: „Era o disperare, spune Flavia Coposu, nu poți să-ți închipui (era toamna anului 1949 – n.n.). N-aveam bani de tren, nu fusesem în viața mea la Constanța”. A reușit, în cele din urmă, să obțină un împrumut de la un prieten de familie pentru drumul până la Constanța, cu condiția de a-i înapoia la primul salariu. Flavia Coposu rememorează momentul emoționant și trist al plecării: „Și m-a dus soră-mea la gară, nu pot să uit … și plângea Tuți (Cornelia – n.n.) săraca. Și eu eram cu ochelari de soare și-mi curgeau lacrimile. Și îmi aduc aminte, m-am instalat în tren și vizavi de mine stătea un domn, pe care l-am recunoscut acolo (la Constanța –n.n.). Era un inginer la întreprinderea aia a noastră. Un domn drăguț … și ălă …de ăsta … proscris. Și mă întreabă: – Domnișoară de ce plângeți? Mergeți la facultate?. Nu puteam vorbi. – Da unde mergeți? – La Canalul Dunăre-Marea Neagră. Păi zice: – Și eu lucrez acolo la o întreprindere. Foarte drăguț …”.

    Ajungând la Constanța a fost așteptată de prietenul celui care intervenise pentru a o angaja. A ajuns, în sfârșit, la Întreprindere, unde era așteptată. Astfel, și-a început activitatea la întreprinderea respectivă, care era de fapt un Sovrom, în toamna anului 1949 și și-a lucrat aici până în anul 1953.

    În luna martie 1953, lună în care moare și dictatorul Stalin, se desființează respectivul Sovrom și s-a construit un alt Sovrom de quarțit, la Vașcău, în județul Bihor, de unde sovieticii au furat tot uraniul, sub această acoperire. Printre cei repartizați la noul Sovrom s-a găsit și Flavia Coposu. Însă, la insistențele familiei nu s-a mai dus: „Și când o auzit familia că mă duc la uraniu o început disperarea că m-oi duce, c-oi face cancer, că așa pe dincolo”. În aceste condiții a încercat cu disperare să-și găsească un loc de muncă în Capitală: „Și atunci am încercat din răsputeri să reușesc ceva. Și o secretară a contabilului șef, o grecoaică drăguță, îl avea pe vărul ei director aici (în București –n.n.) în Ministerul Construcțiilor de Mașini și s-o dus la el și s-o rugat să mă salveze de acolo și să mă plaseze unde a ști, oriunde, oricum în București, că nu pot să mă duc la Vașcău acolo, că-i și departe și n-am bani, și mă rog. Și ăla a fost drăguț, nu știa de mine, de origine și d-ăstea și mi-a reușit un tranfer-transfer de la Sovrom-construcții astea la Ministerul Construcțiilor de Mașini, pe un post de contabil simplu la o întreprindere d-asta … prototipuri de mașini și utilaje”. Astfel, în cele din urmă, Flavia Coposu reușește să-și găsească un loc de muncă în București, pentru a fi aproape de mama și surorile sale. Fratele său, Corneliu și cumnata Arlette se găseau încă în închisoare.

    Atelierul din Bucureşti la care lucra Flavia Coposu s-a desființat în anul 1955, când a luat ființă „copilul Congresului al II-lea”, FMUAB (Fabrica de Mașini Unelte). Aici a avut norocul să întâlnească un director comunist, „da om de treabă”, care i-a apreciat munca: „M-a apreciat pentru faptul că lucram … că lucram în disperare. Și el mi-o dat o casă … o garsonieră”. La întreprinderea respectivă, Flavia Coposu a lucrat în perioada 1955-1968, după care s-a transferat pe un post de economist la Ministerul Energiei, de unde s-a pensionat.

    Familia voastra a rezistat comunistilor prin serviciu la sediul central al MInisterului, in buricul Bucurestiului?

  8. Domnule deputat, cand va zbura protejata dumneavoastra de la IICCMER? Ok, intelegem motivele pentru care ati pus umarul la numirea ei, dar toate au o limita. Inchisoarea de la Ramnicu Sarat a ajuns o ruina, bani pentru cercetare nu da, angajatii sunt tratati execrabil, a externalizat mare parte din serviciile administrative pe bani multi.

  9. Demersul se circumscrie politicii generale de implementare a inculturii. Personaje lipsite de talent (Caramitru, Besoiu, Rebengiuc cu nevasta-sa, Piersic, Arsinel, Marga Barbu, Violeta Andrei, Maia Morgenstern etc.), fara inteligenta emotionala si artistica, infiltrate in institutii culturale pentru scopuri obscure de catre entitati obscure sunt promovate cu obstinatie in dauna actului cultural si spre eclipsarea valorilor autentice.

    Demersul de omagiere s-ar fi cuvenit actorilor inteligenti capabili de roluri grele de compozitie: Mircea Albulescu, George Constantin, Adrian Pintea, Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Stefan Iordache, Irina Petrescu, Olga Tudorache, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu.

    Singurul ACTOR inca in viata este Marcel Iures. Restul, niste personaje grotesti infiltrate spre denaturarea actului cultural.

    Parca vad alte omagii ridicole si nefondate cand o muri Piersic.