Ce poate face NATO pentru a-și spori prezența în Marea Neagră, limitată în prezent de convenția de la Montreux / Patru soluții creative care implică România și canalul construit pe vremea lui Ceaușescu

Au trecut șase ani de când Rusia a anexat Crimeea, aceasta fiind prima dată după 1945 când frontierele europene au fost schimbate prin forța militară. Anexarea a redus la jumătate coasta Ucrainei și, împreună cu desfășurarea ulterioară de rachete antinavă și antiaeriene, a consolidat obiectivul geostrategic al Moscovei de a transforma Marea Neagră într-un lac controlat de Rusia.

Aceasta este o amenințare directă pentru interesele de securitate ale SUA și ale NATO. Marea Neagră este de mult timp o răspântie importantă din punct de vedere geopolitic și economic între Europa, Asia și Caucaz. Astăzi, fundul mării este străbătut de conducte de petrol și de gaze și de cabluri de fibră optică. Trei dintre cele șase țări riverane Mării Negre – Turcia, Bulgaria și România – sunt membre ale NATO. Alte două țări – partenere ale alianței și aspirante la aderare, Ucraina și Georgia – au suferit impactul direct al agresiunii ruse. Soldații ucraineni mor luptând pentru țara lor, în fiecare săptămână. O cincime din teritoriul recunoscut internațional al Georgiei se află sub ocupație rusească, inclusiv o parte importantă de pe coasta Mării Negre a Georgiei.

La scurt timp după invazia Rusiei în Ucraina, Statele Unite și alți câțiva membri ai NATO și-au intensificat prezența în Marea Neagră. Dar această prezență a scăzut și, în ciuda angajamentului secretarului general Jens Stoltenberg, din 2017, de a trimite mai multe nave ale alianței în regiune, rămâne insuficientă.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

O parte a problemei este Convenția de la Montreux din 1936, care limitează numărul, timpul de tranzit și tonajul navelor din țările care nu au ieșire la Marea Neagră, care pot opera în Bosfor. De exemplu, navele de război ale unui stat care nu are ieșire la Marea Neagră nu are voie să facă o deplasare în strâmtoare cu mai mult de 15.000 de tone per unitate. Cel mult nouă nave de război ale unor state neriverane Mării Negre, cu un tonaj total total de cel mult 45.000 de tone, pot trece simultan și li se permite să rămână cel mult 21 de zile. Cu siguranță, marinele NATO s-au micșorat de la Războiul Rece, reducându-se numărul disponibil pentru operațiunile din Marea Neagră. Cu toate acestea, limitările rămân totuși o problemă.

Există patru modalități creative pe care alianța ar trebui să le ia în considerare pentru a evita aceste restricții și pentru a-și spori prezența în Marea Neagră:

1. Stabilirea unei misiuni de patrulare maritimă la Marea Neagră, după modelul misiunii de succes a Poliției Aeriene Baltice, în care membrii neriverani Mării Negre se pot angaja pentru o prezență maritimă regulată, prin rotație, în Marea Neagră. Acesta ar fi cel mai rapid și cel mai eficient mod de a crește prezența NATO acolo, dar lipsa de voință politică, însoțită de dimensiunea redusă a marinelor europene, face puțin probabil această variantă.

2. Opțiunea Danubiană a Germaniei. Conform articolului 30 din Convenția din 1948 privind regimul navigației pe Dunăre, numai țările dunărene pot opera nave pe Dunăre. Cu toate acestea, dacă o țară dunăreană vrea să intre pe o porțiune a Dunării, care nu intră în jurisdicția sa teritorială, atunci trebuie să obțină mai întâi permisiunea statului dunărean relevant.

Așa cum demonstrează românii, în mod obișnuit, cu cele trei fregate ale lor, navele de război de 8.000 de tone sau mai puțin pot parcurge 50 de mile până în portul Brăila. Singura țară dunăreană neriverană Mării Negre, dar care are o forță navală, este Germania. Prin urmare, invitația lansată de România Germaniei, în secțiunea sa a Dunării, permite marinei germane să restabilească durata la limita de 21 de zile.

Anul trecut, Germania a trimis o singură navă – o navă de 3.500 de tone, din clasa Elbe – în Marea Neagră, pentru un total de doar 18 zile. Această opțiune danubiană, valabilă numai pentru Germania, deoarece este un stat dunărean, i-ar permite acesteia să intensifice traficul în Marea Neagră într-un mod în care ceilalți membri ai alianței nu pot.

3. Opțiunea Canal Dunăre-Marea Neagră. Acest canal construit în România ar putea oferi o oportunitate statelor nedunărene și neriverane Mării Negre de a restabili durata la limita de 21 de zile în Marea Neagră, într-un mod similar cu cel în care Germania poate face acest lucru, folosind Dunărea. Cu toate acestea, canalul este relativ mic, de 90 de metri lățime, și poate gestiona doar nave de până la 5.000 de tone.

În 2019, un număr total de 13 nave, de mai puțin de 5.000 de tone, din Canada, Franța, Spania, Italia, Grecia, SUA și Marea Britanie au intrat în Marea Neagră – aceste nave ar putea, teoretic, opera în canal. Cu toate acestea, această opțiune ar necesita, probabil, bani pentru modernizarea și adaptarea canalului pentru operarea dublă civilă și militară. De asemenea, ar trebui luate în considerare măsuri de protecție a forței, cum ar fi capacitățile de apărare aeriană. NATO ar trebui să conlucreze cu România pentru a face o evaluare a fezabilității cu privire la posibilitatea utilizării canalului.

4. Un centru de excelență certificat de NATO pentru securitatea Mării Negre, în Georgia. Nu există un precedent pentru un astfel de centru într-o țară non-NATO, dar nu există nimic practic sau legal care să împiedice acest lucru. Înființarea unuia ar putea îmbunătăți relațiile NATO-Georgia, demonstrând cât de importantă a devenit regiunea Mării Negre pentru securitatea globală a Europei. Centrul ar oferi oportunitatea de angajare într-un dialog și o instruire semnificativă pentru a aborda provocările asociate securității Mării Negre. Ar fi, de asemenea, un alt mod de a arbora pavilionul NATO în Georgia.

Unele dintre aceste propuneri sunt mai ușor de realizat decât altele. Unele ar necesita doar o voință politică suplimentară. Unele sunt neconvenționale și ar necesita o schimbare în gândirea tradițională. Unele ar putea necesita o finanțare suplimentară.

Toate aceste propuneri necesită o implicare deplină și o consultare cu Turcia, membrul NATO care are controlul suveran al strâmtorilor. Ar trebui să i se explice Ankarei că nimic din ceea ce va face NATO în Marea Neagră nu este menit să submineze acest control. Scopul este de a crește prezența NATO în Marea Neagră, pentru a descuraja și, dacă este necesar înfrânge, agresiunea rusă.

Ne putem întreba, în mod rezonabil, dacă este fezabilă trimiterea unui vas de război foarte scump într-un canal sau râu îngust. Există trei motive pentru care aceasta nu este o problemă.

În primul rând, orice navă care intră în Marea Neagră trebuie oricum să străbată o zonă foarte îngustă. În cel mai îngust punct al său, Strâmtoarea Bosfor are o lățime de 700 de metri. Această strâmtoare este și foarte congestionată, traficul maritim civil reducând și mai mult manevrabilitatea.

În al doilea rând, navelor care folosesc Bosforul le este interzis să lanseze aeronave în timpul tranzitului. Acest lucru îngreunează măsurile de apărare aeriană și alte măsuri de protecție a forței, care sunt de rutină atunci când un vas de război tranzitează o porțiune îngustă de apă. Aceasta nu ar fi o problemă la Dunăre sau la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

În cele din urmă, utilizarea Dunării sau a canalului s-ar face numai pe timp de pace. La urma urmei, într-o perioadă de război, Turcia are un control mai mare asupra intrării în și ieșirii din Marea Neagră.

Deși interesul NATO pentru securitatea Mării Negre crește, prezența navelor de război ale NATO în Marea Neagră nu ține ritmul. Ceva trebuie să se schimbe. Importanța economică, de securitate și politică a Mării Negre și a regiunii mai largi devine încă mai importantă. Membrii NATO trebuie să fie protejați. Alianța trebuie să traseze o cale de aderare pentru Georgia și Ucraina. NATO trebuie să fie pregătită pentru orice situație cu Rusia.

Alianța este obligată să apere Sofia și Bucureștiul în același mod în care trebuie să apere Sevilla și Bruxelles-ul. Doar pentru că circumstanțele geopolitice de la Marea Neagră îngreunează misiunea NATO acolo, asta nu înseamnă că regiunea poate fi ignorată.

Întrucât Rusia își mărește capacitatea militară în regiune, nu este momentul ca NATO să se culce pe lauri. Până când NATO va începe să se gândească creativ cu privire la provocările complexe precum creșterea prezenței sale în Marea Neagră, Rusia va continua să fie în avantaj.

Sursa: Defense One / Autor: Luke Coffey, director la Centrul Allison al Fundaţiei Heritage / Traducerea: Cristina Zaharia (Rador)