De la podium la protest: Cum s-a politizat moda în ultimii 10 ani

Într-o lume în care fiecare gest poate deveni viral, moda nu mai e doar o formă de expresie estetică – e armă, manifest, discurs politic. De la tricouri cu slogane feministe pe podiumurile Dior până la colecții inspirate de mișcări sociale precum Black Lives Matter sau protestele din Iran, moda ultimului deceniu a trecut de la lux elitist la reflector al tensiunilor globale.

Când Maria Grazia Chiuri a lansat în 2017 tricoul „We Should All Be Feminists” (inspirat de eseul Chimamandei Ngozi Adichie), nu a fost doar un obiect de vânzare, ci un semnal: casele mari de modă nu mai vor doar să creeze rochii, ci și conversații. A fost un moment de cotitură care a inspirat alte branduri să se alinieze ideologic – sau măcar să mimeze angajamentul social.

De atunci, o avalanșă de teme „grele” a urcat pe catwalk: schimbările climatice (Stella McCartney, Gabriela Hearst), drepturile LGBTQ+ (Burberry, Balenciaga), refugiați (Vetements), violența domestică (Dior, din nou), iar mai recent, conflictul din Gaza, reflectat în boicoturi tăcute sau în colecții cu simboluri codate.

Totuși, această asumare nu e lipsită de contradicții. Adesea, mesajele sociale sunt transformate în obiecte de consum. Când o geantă „Power to the People” costă 2.000 de euro, întrebarea firească devine: cui i se adresează, de fapt, revoluția? E un activism real sau o formă rafinată de capitalism?

Campaniile devin tot mai performative, folosind estetica protestului ca fundal pentru reclame: modele care defilează cu pancarte fabricate, haine care imită echipamentul demonstranților, totul livrat în ambalajul glossy al revistelor de lux. Unele voci acuză o deturnare a luptei reale – un „protest de vitrină”.

Pe de altă parte, există designeri care transformă moda într-un discurs politic autentic. Telfar Clemens, designer queer de culoare, creează genți accesibile pentru comunități marginalizate și refuză să participe la sistemul clasic al Săptămânilor Modei. Demna Gvasalia de la Balenciaga își reflectă trauma de refugiat în hainele „anti-fashion” care evocă dezrădăcinarea. Marine Serre folosește materiale reciclate și imagini apocaliptice pentru a vorbi despre criza climatică.

Aceștia nu doar creează haine cu mesaj, ci modelează sisteme alternative – forme de rezistență din interiorul industriei.

Generația Z și Alfa nu mai cumpără doar haine – cumpără valori. Brandurile știu asta și investesc în storytelling, transparență și reprezentare. Dar publicul e tot mai atent la inconsecvențe. O colecție feministă, dar produsă în fabrici unde lucrează femei exploatate, poate fi anulată mai repede decât se termină show-ul.

În era rețelelor sociale, consumatorii sancționează rapid superficialitatea. E o nouă formă de „accountability fashion”, unde imaginea contează, dar coerența valorică e vitală.

Moda va rămâne un teritoriu dual: între estetica frumosului și presiunea adevărului. Poate că nu va schimba lumea, dar o reflectă – și uneori, o provoacă. Într-un context politic tot mai polarizat, podiumul devine o scenă unde ideile concurează cu rochiile, iar hainele devin pancarte.