De ce va rezista premierul Bolojan cel puțin până în primăvară? Risc minim să pice pe moțiunile de cenzură depuse de AUR 

Guvernul Bolojan și-a angajat, luni, răspunderea în fața Parlamentului pentru al doilea pachet de măsuri, urmând ca votul pe moțiunile de cenzură depuse de AUR să aibă loc duminică. Din pachet lipsesc însă reducerile de personal din administrația publică – una dintre cele mai importante reforme –, capitol la care PSD și premierul Ilie Bolojan nu s-au putut înțelege. Marele partid a propus, în esență, doar tăierea posturilor „pe hârtie”, în timp ce șeful Guvernului insistă să curețe și din clientelă.

Administrația publică s-a umflat constant în ultimii ani, mai ales sub guvernările PSD. În octombrie 2024, numărul angajaților din sectorul bugetar a depășit pentru prima dată în 15 ani pragul de 1,3 milioane. Creșterea e constantă din 2014, când se atingea un minim de 1,18 milioane. Cele mai multe angajări s-au făcut sub guvernele PSD, dar și PNL a contribuit, potrivit unei analize Profit.ro publicate toamna trecută.

PSD are tot interesul să-și păstreze clientela, motiv pentru care s-a opus vehement concedierilor reale, amenințând chiar cu ieșirea de la guvernare. În loc, a propus o „contra-reformă”: tăieri simbolice, întinse pe patru ani, cu protejarea primăriilor slab digitalizate – în special cele din mediul rural, fiefuri tradiționale PSD.

Premierul Bolojan a amenințat și el cu demisia dacă nu se fac reforme „pe bune”, adică reduceri nu doar de posturi pe hârtie, ci și de oameni dintr-un sistem supradimensionat. Cum niciuna dintre părți nu a cedat, iar tensiunile din coaliție au atins apogeul la finalul săptămânii trecute, pachetul doi a fost trimis în Parlament fără reforma administrației publice.

Ce a ajuns în Parlament:

1. Reforma pensiilor magistraților

2. Reforma companiilor de stat

3. Reforma ANRE, ASF, ANCOM

4. Reforma în sănătate

5. Măsuri fiscale (impozitele locale)

AUR a depus patru moțiuni de cenzură, evitând însă proiectul privind pensiile magistraților. Ar fi fost sinucigaș pentru un partid populist să se opună unor măsuri care aduc mai multă echitate, cresc gradual vârsta de pensionare și plafonează pensiile astfel încât acestea să nu depășească salariul.

La acest capitol s-a remarcat și președintele Nicușor Dan, care a venit cu o nouă obstrucție: el a dorit ca perioada de tranziție pentru creșterea vârstei de pensionare a magistraților să fie de 15 ani, nu 10, cum a propus Guvernul. Nu e prima dată când șeful statului intră în conflict cu premierul Bolojan. G4Media a inventariat deja aceste episoade de lipsă de solidaritate prezidențială, semn al unei relații reci între cei doi, chiar dacă nu s-a ajuns la blocaj instituțional.

Ceea ce părea o criză politică iminentă s-a transformat într-un război al declarațiilor între PSD și PNL, menit mai degrabă să dea satisfacții fanilor din cele două tabere. În realitate, nimeni nu-și dorește acum căderea guvernului Bolojan, chiar dacă premierul negociază dur și inflexibil, cu demisia mereu pe masă. Această atitudine rigidă este însă și vulnerabilitatea lui majoră: nu doar PSD, ci și liberalii și useriștii îi reproșează stilul autoritar – „ori faceți ca mine, ori plec”.

Pe termen lung, o asemenea strategie de forțare are limite și riscă să se întoarcă împotriva lui.

Totuși, în privat, toată lumea recunoaște că România are nevoie acum de încăpățânarea lui Ilie Bolojan, fără de care reformele vitale nu se pot face. Deficitul bugetar, cel mai mare din UE, a depășit deja cele mai pesimiste evaluări, sărind de 10% din PIB.

Tocmai de aceea, Sorin Grindeanu a transmis miercuri un semnal clar de sprijin, afirmând că premierul „trebuie să continue, pentru că are un mandat de dus la capăt”. PSD nu vrea să preia acum guvernarea, când se anunță o toamnă fierbinte: profesorii, magistrații și funcționarii publici protestează deja sau pregătesc greva generală.

Nimeni nu vrea să-și asume guvernarea într-o iarnă cu scumpiri semnificative la alimente (din cauza TVA-ului majorat), la energie electrică și cu bugete ciuntite după tăieri. Cel mai probabil, guvernul Bolojan va rezista în această toamnă și iarnă, atât în Parlament, cât și sub presiunea străzii. Dar din primăvară încolo, nimic nu-i mai garantează supraviețuirea.

Mai sunt cel puțin două motive pentru care nimeni nu va risca să arunce acum în aer Guvernul. Agenția de rating Moody’s va evalua România în septembrie. Stabilitatea politică reprezintă un criteriu vital pentru a evita o retrogradare în categoria junk, adică nerecomandat pentru investiții străine. Apoi, Comisia Europeană va evalua la rândul ei în octombrie progresele făcute de România. De această evaluare depind fondurile europene.

Chiar dacă perspectivele economice se vor îmbunătăți după adoptarea măsurilor de austeritate, costurile politice sunt majore.

AUR va capitaliza nemulțumirile crescânde din societate fiind sigurul partid în opoziție. PSD, oricât ar promite azi Grindeanu că sub mandatul său nu va face alianță cu un partid extremist, este capabil de orice.

Într-o țară imprevizibilă ca România, unde „lebedele negre” apar constant, orice prognoză este riscantă chiar și pe câteva luni.