Cursă contra cronometru pentru finalizarea liniei defensive pe care Țările Baltice o construiesc împotriva Rusiei

„De la primul metru” – acesta este modul în care NATO intenționează să combată o invazie rusă în statele baltice. În centrul acestui plan se află „Linia de apărare baltică”, proiectul comun al Estoniei, Letoniei și Lituaniei de a fortifica o porțiune de aproape 1.000 de km de la frontierele lor cu Rusia și Belarus, cea mai expusă parte a flancului estic al NATO, potrivit unei analize The Telegraph.

Elementele principale, anunțate pentru prima dată în ianuarie 2024, includ 1.000 de buncăre de beton – 600 în Estonia – împreună cu tranșee, șanțuri antitanc, depozite de muniție și adăposturi de aprovizionare.

Construcția avansează rapid, dar estimările sugerează că ar putea dura un deceniu până la finalizare. Oficialii baltici se tem că nu mai au timp.

„Avem nevoie de zece ani pentru a ne pregăti să facem față amenințării rusești. Putin nu ne va lăsa să așteptăm acești 10 ani”, a avertizat Gabrielius Landsbergis, care a fost ministrul de externe al Lituaniei până în noiembrie.

„Cel mai periculos moment pentru Țările Baltice va fi imediat după o încetare a focului în Ucraina”, a spus el.

Micile state ex-sovietice sunt foarte conștiente de faptul că Rusia, cu economia sa deja pe picior de război, a elaborat planuri de creștere a producției militare și de trimitere de trupe suplimentare la frontierele lor în cazul unei pauze în războiul din Ucraina.

Pe măsură ce preocupările legate de securitate cresc, țările au anunțat luna trecută că se vor retrage dintr-un tratat internațional care interzice minele antipersonal.

Polonia și Finlanda li s-au alăturat. Lituania a renunțat, de asemenea, la un tratat privind bombele cu dispersie în martie. Cu toții spun că doresc să aibă libertatea de a alege să utilizeze noi sisteme de arme pentru a contracara amenințarea de la frontierele lor estice.

„Mesajul strategic”, potrivit lui Dovilė Šakalienė, ministrul lituanian al apărării, este că „suntem pregătiți să folosim absolut orice” pentru a ne apăra împotriva unei invazii.

Un raport recent al serviciilor de informații daneze a declarat că, odată ce războiul se va opri sau va îngheța în Ucraina, Rusia va putea să se reînarmeze rapid, să se regrupeze și să pornească un război împotriva NATO.

Raportul estimează că, în șase luni, Moscova ar putea „purta un război local într-o țară limitrofă Rusiei”. În doi ani, va fi „pregătită pentru un război regional împotriva mai multor țări din regiunea Mării Baltice”. În cinci ani, va fi capabilă să ducă „un război de amploare” în Europa (fără implicarea SUA).

Nato, pe fondul distrugerilor catastrofale din Ucraina și al atrocităților comise asupra civililor din orașele ocupate, a semnat în 2023 un plan de apărare a „fiecărui centimetru” din țările baltice, cu linii de întărire din Finlanda, Polonia și Germania.

În prezent, alianța desfășoară forțe multinaționale de mărimea unui batalion, prin rotație, în fiecare stat baltic.

Cum ar putea arăta linia de apărare baltică?

Letonia este apărată de o forță internațională condusă de canadieni, o brigadă germană protejează Lituania și aproximativ 1.000 de soldați britanici protejează Estonia.

În primele luni de război la scară largă în Ucraina, Rusia a reușit să ocupe până la 54.000 de mile pătrate – de două ori mai mult decât teritoriul Lituaniei. Aproximativ 6,5 până la 7 milioane de persoane trăiesc în statele baltice. Prin comparație, Ucraina avea o populație de 41 de milioane înainte de război.

„Ne lipsește adâncimea strategică. Rușii s-ar putea deplasa prin întreaga țară în câteva ore, dacă nu chiar zile, de aceea ne apărăm de la primul centimetru”, a declarat Landsbergis. „Uitați-vă la Ucraina și la orașele lor recucerite, ceea ce au luat înapoi a fost un pustiu”.

Mai simplu spus, obiectivul noii linii defensive este de a împiedica orașele și localitățile baltice să aibă aceeași soartă ca cele rase de pe fața pământului în Ucraina.

Estonia, Letonia și Lituania vor cheltui fiecare 60 de milioane de lire sterline pentru aceasta, o parte uriașă din bugetele lor de apărare, care, raportat la PIB, sunt cele mai mari din Europa după Polonia.

Landsbergis a declarat că mesajul primit de la NATO a fost „cât de mult vă descurcați singuri înainte de a ne cere ajutorul – când veți începe să săpați tranșee și să vă minați granița?”.

„Suntem acolo acum. Trimitem un mesaj”, a spus el. „Sper că vom folosi fiecare minut pe care ni-l oferă ucrainenii pentru a ne pregăti”.

Estonia intenționează să construiască 600 de buncăre de-a lungul graniței sale de 180 de mile cu Rusia

Raimond Kaljulaid, șeful delegației Estoniei la NATO, a declarat că se fac „progrese bune” în ceea ce privește linia defensivă.

„Statele baltice fac acest lucru împreună, nu există alternativă, trebuie să construim o cooperare regională puternică”, a spus el.

Referindu-se la decizia statelor baltice de a părăsi tratatul de la Ottawa din 1997 privind minele terestre, acesta a spus: „Nu putem lupta împotriva Rusiei cu o mână legată la spate”. „Trebuie să fim capabili să ținem linia, să ne asigurăm că Rusia nu pătrunde”.

Subliniind rapiditatea cu care Rusia și-a consolidat pozițiile defensive, făcând contraatacurile aproape imposibile fără pierderi uriașe de vieți omenești, Kaljulaid a adăugat: „Acest lucru dovedește că războiul nu se rezumă la cibernetică, roboți și drone, ci are nevoie de bariere fizice, de infrastructură la sol”.

În cazul unei invazii, „vom fi capabili să fortificăm și să dotăm această linie într-un mod rapid”.

Ca parte a primei etape, Letonia și Lituania au instalat deja câmpuri de piramide de beton cunoscute sub numele de dinți de dragon pentru a obstrucționa vehiculele blindate de-a lungul frontierelor lor.

În Estonia, buncărele sale consolidate – care ar trebui să reziste loviturilor de artilerie – au fost testate și pozițiile au fost alese.

Până în toamnă, va fi finalizată prima porțiune din ceea ce armata sa numește „puncte de rezistență defensive”, a declarat Centrul Estonian pentru Investiții în Apărare.

Țara a achiziționat, de asemenea, cantități mari de diferite sârme de barieră, dinți de dragon mari de 1,5 tone și „blocuri Lego” din beton de două tone, precum și bariere rutiere cu ziduri în T.

„În acest fel, forțele de apărare, împreună cu aliații, pot opri adversarul de la primii metri”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării.

O lecție majoră din războiul cu multe pierderi din Ucraina a fost importanța apărării în adâncime și a contracarării mobilității inamicului.

„Marele avantaj în războiul modern este apărarea”, a declarat Michael DiCianna, cercetător la Institute for World Politics.

„Noile drone și imaginile prin satelit au permis supravegherea persistentă aeriană în Ucraina. Întotdeauna cunoști pozițiile inamicului”, a spus el.

„Războiul de manevre nu a murit, dar a devenit drastic mai dificil, astfel încât fortificațiile imobile capătă o nouă importanță”.

Dar ar fi greșit să comparăm noua linie defensivă din Marea Baltică cu Linia Maginot, barierele solide de apărare construite de Franța în anii 1930, care nu au reușit să împiedice o invazie germană.

„Nu este un zid sau o linie solidă de fortificații, este un mijloc mai flexibil, mai mobil și mai modern de a spori apărarea și descurajarea”, a declarat Marta Kepe, analist principal în domeniul apărării la grupul de reflecție Rand.

Scopul este de a modela invazia prin canalizarea forțelor inamice în fluxuri care pot fi atacate.

„Este o altă săgeată în tolba apărării baltice care nu poate funcționa pasiv de una singură”, a avertizat Kepe, spunând că va trebui să fie asociată cu unități militare și de artilerie, capacități avansate de recunoaștere și sisteme de avertizare timpurie.

Anul trecut, Polonia a început, de asemenea, construcția „scutului estic” în valoare de 1,9 miliarde de lire sterline – o linie vastă de infrastructură de apărare stratificată și sisteme de supraveghere de vârf de-a lungul frontierei sale cu Rusia și Belarus. Luna aceasta, armata sa a declarat că sunt în curs de desfășurare planuri pentru a începe minatul frontierei sale estice.

„NATO își orientează poziția de ”descurajare prin pedeapsă„ către ”descurajare prin negare„ prin oprirea inamicului la graniță”, a declarat Minna Alander, membru asociat al programului de apărare și securitate al Chatham House.

Pe fondul preocupărilor legate de interesul tot mai scăzut al SUA pentru securitatea europeană, Alander a declarat că viitorul apărării baltice depinde de ceea ce a mai rămas din alianță.

În ciuda îngrijorărilor, Karolis Aleksa, viceministrul lituanian al apărării, este prudent optimist și crede că regiunea baltică este pregătită să reziste unui atac rusesc.

„Suntem pregătiți chiar acum să ne apărăm pentru primul centimetru, nu avem de ales”, a declarat el, descriind linia de apărare baltică ca fiind „parte integrantă” a planurilor de apărare ale țării.

Coridorul Suwałki

Lituania a adăugat vulnerabilitate celorlalte state baltice, deoarece granița sa ostilă include bastionul militar rus Kaliningrad la sud-vestul său, adăugând 171 de mile la problema sa defensivă.

Această țară cu 2,8 milioane de locuitori este, de asemenea, principalul apărător al Coridorului Suwałki, un coridor îngust între Lituania și Polonia, care formează cea mai scurtă punte terestră între Belarus și Kaliningrad.

Atât Kaliningradul, cât și coridorul Suwałki sunt considerate un pasiv major pe care Rusia l-ar putea folosi pentru a izola statele baltice de restul Europei pe uscat și apoi pentru a le bloca pe mare.

Cu toate acestea, Aleksa a declarat că aderarea Finlandei și a Suediei la NATO a adus o „imagine strategică mai bună” în regiune, contribuind la transformarea Mării Baltice într-un așa-numit „lac NATO”.

„Scopul nostru este să descurajăm în primul rând, cu cât construim mai mult acum, cu atât mai puternic va fi semnalul pe care îl vom trimite Rusiei”, a spus el. „Dar ar trebui să fim mai pregătiți. Avem nevoie de consolidarea strategiei de apărare în întreaga Europă și în NATO”.

Domeniile-cheie asupra cărora se concentrează Lituania și întreaga regiune sunt achiziția de sisteme de apărare aeriană – care nu sunt disponibile în toată Europa – și creșterea capacităților de atac la distanță.

Cu toate acestea, dincolo de amenințarea unei invazii rusești, țările baltice se confruntă cu intensificarea atacurilor hibride din partea Rusiei.

Pe fondul războiului din Ucraina, unul dintre cele mai atractive terenuri de joc pentru Rusia este în umbră, în zona gri”, a declarat Aleksa, citând acte de sabotaj asupra cablurilor submarine din Marea Baltică, atacuri cibernetice și dezinformare. „Trebuie să fim rezilienți, trebuie să fim mai bine pregătiți”.

Dar vor fi gata la timp?

„Este o cursă contra cronometru”, a declarat Kaljulaid. „O mare întrebare pe care Kremlinul și-ar putea-o pune este de ce să dea timp Europei să se reînarmeze, să se aprovizioneze din nou, să-și organizeze apărarea?”

„Nu putem exclude posibilitatea ca Rusia să facă o eroare de calcul catastrofală”.