G4Media.ro

Cum a trecut Suedia condusă de social democrați de la ”Europa mea…

Sursa: Facebook/ Magdalena Andersson

Cum a trecut Suedia condusă de social democrați de la ”Europa mea primește refugiați și nu construiește ziduri” la politici restrictive de imigrație / Criminalitatea a crescut alarmant în ultimii ani

Luna aceasta ministrul suedez al finanțelor, Magdalena Andersson, și-a ținut primul ei discurs în calitate de șefă a Partidului Social Democrat Suedez și, în consecință, de potențială succesoare a longevivului premier Stefan Löfven, transmite Foreign Policy, citată de Rador.

Andersson a început – destul de predictibil – salutând triumful statului suedez al bunăstării asupra neoliberalismului susținut de „bancherii care rânjesc pe Wall Street”.

Apoi, într-o răsturnare de situație care i-a șocat pe unii dintre membri loiali ai partidului, Andersson s-a adresat direct celor vreo 2 milioane de refugiați și imigranți ai țării.

„Dacă ești tânăr, atunci trebuie să obții o diplomă de liceu, iar apoi să te angajezi ori să urmezi o facultate”, a spus ea. Dacă primești ajutor social de la stat, atunci „tu trebuie să înveți suedeza și să muncești un anumit număr de ore pe săptămână”.

Mai mult chiar, „aici, în Suedia, atât bărbații cât și femeile muncesc și contribuie la statul bunăstării”. Egalitatea suedeză a genurilor se aplică „indiferent ce gândesc sau simt tații, mamele, soții sau frații”.

În 2015, suedezii se mândreau enorm cu decizia țării lor de a primi 163.000 de refugiați, majoritatea din Siria, Irak și Afganistan. „Europa mea primește refugiați”, declara la acea vreme Löfven.

„Europa mea nu construiește ziduri.” Aceea era retorica eroică a unei Suedii care acum a dispărut aproape complet. Social-democrații folosesc acum limbajul aspru pe care în 2015 nu îl folosea decât un singur partid, Democrații Suediei, nativist, de extrema dreaptă.

De fapt, un oficios social-democrat observa recent cu satisfacție că, din moment ce „astăzi toate partidele susțin o politică de imigrație restrictivă cu un accent puternic pe lege și ordine”, chestiunea refugiaților nu mai constituie o vulnerabilitate politică.

În urmă cu cinci ani am scris un articol lung despre mareea refugiaților sosiți în Suedia, care mi-a fost publicat (fără ca editorii să mă consulte și pe mine) sub titlul inflamator „Moartea celei mai generoase națiuni de pe Pământ”.

Suedia efectiv n-a murit între timp, și săptămâna trecută i-am contactat pe mulți dintre oamenii cu care discutasem la acea vreme cu așteptarea de a-mi face mea culpa și a recunoaște că democrațiile sociale sunt mai adaptabile decât eram eu pregătit să admit. Numai că s-a dovedit că mă înșelasem în privința faptului că m-am înșelat.

Suedia s-a deschis pentru oamenii disperați care fugeau de războaiele civile și de tiraniile Orientului Mijlociu nu pentru că ar fi avut vreun păcat teribil de ispășit, precum Germania, ci mai degrabă datorită unui sentiment de obligație morală universală. Europa lor nu construia ziduri.

Dar, evident, Europa reală a anului 2015 exact asta făcea, lăsând un număr infim de țări – și în primul rând Germania și Suedia – să poarte grosul poverii a ceea ce numeam eu atunci „idealism neîmpărtășit”.

Cu toate acestea, conducătorii Germaniei și Suediei erau dispuși să ia povara pe umerii lor. Social-democrații devotați, am constatat eu, aveau o convingere vecină cu complacerea cum că Suedia e capabilă să integreze mari mulțimi de copii afgani cvasi-analfabeți și de sirieni conservatori profund religioși, tot așa cum reușise s-o facă în anii precedenți cu bosniacii și iranienii cosmopoliți.

„Un stat puternic poate avea grijă de multe lucruri”, mă asigura șeful Partidului Stânga [socialist – n.trad.] din Suedia.

Suedezii au învățat după 2015 că până și cel mai binevoitor stat își are limitele lui. În ultimii ani țara a avut de suferit din cauza creșterii ratei infracționalității.

Conform unui raport întocmit de Consiliul Național Suedez pentru Prevenirea Infracționalității, în ultimii 20 de ani Suedia a trecut de la unul dintre cele mai joase niveluri ale violenței cu arme de foc din Europa la unul dintre cele mai înalte niveluri – mai rău decât Italia sau Europa de Est.

„Înmulțirea omuciderilor comise cu arme de foc în Suedia e strâns legată de mediul infracțional din zonele dezavantajate social”, afirmă raportul. Bandele – alcătuite din imigranți de a doua generație, majoritatea din Somalia, Eritreea, Maroc și Africa de Nord în general – sunt specializate în traficul cu droguri și utilizarea explozivilor.

Infracționalitatea a devenit problema numărul unu în Suedia; Andersson, înainte de a pomeni de imigrație, s-a lăudat că partidul ei a angajat 7.000 de polițiști noi, a construit noi închisori și a propus legi care creează 30 de infracțiuni noi.

Ea i-a deplâns pe „cei care pretind că anumite culturi, anumite limbi, anumite religii sunt cele care cresc probabilitatea ca unii oameni să comită infracțiuni” – însă propriul ei guvern a validat [indirect – n.trad.] aceste acuzații.

Cu greu poate fi surprinzător că nou-veniții rămân în urma suedezilor la aproape oricare indice al bunăstării, însă acest decalaj este unul foarte mare. Într-o carte publicată recent, „Provocare în masă: Impactul socio-economic al migrației asupra unui stat scandinav al bunăstării”, Tino Sanandaji, un economist de origine kurdă care a devenit un opozant de seamă al politicilor de imigrație suedeze, scrie că „cei născuți în străinătate reprezintă 53% din indivizii cu condamnări pe termen lung la închisoare, 58% din șomeri și primesc 65% din cheltuielile cu asistența socială; 77% din copiii săraci din Suedia trăiesc în gospodării de imigranți, iar 90% din suspecți în cazurile de împușcături în spațiul public sunt imigranți”.

Asemenea procente au ajuns să fie cunoscute de publicul larg; proporția suedezilor favorabili imigrației a scăzut de la 58% în 2015 la 40% în prezent.

Suedia nu mai este o țară primitoare și nici nu mai vrea să fie percepută astfel. În iunie 2016 țara și-a revizuit vechea politică pentru a elimina azilul permanent pentru refugiați; cei admiși primesc azil fie pe trei luni, fie pe trei ani, cifre dictate de minimul permis de legislația UE.

Legea era menită a fi o soluție temporară pentru criza din toamna precedentă, când țara își epuizase literalmente capacitatea de cazare a solicitanților de azil; de atunci a tot fost prelungită. Anul trecut Suedia a acceptat numai 13.000 de refugiați, cel mai mic număr din ultimii 30 de ani.

Un studiu recent întocmit de un înalt responsabil suedez din domeniul imigrației a conchis că Norvegia și Danemarca – ambele binecunoscute pentru reticența de a primi refugiați – sunt „văzute tot mai mult drept exemple pozitive în privința gestionării refugiaților și a migrației internaționale”.

Social-democrații nu sunt nicidecum singurii care s-au deplasat spre dreapta. Partidul Moderat de centru-dreapta colaborează acum cu Democrații Suediei în chestiuni legate de migrație, deși nu s-au aliat formal.

Diana Janse, o diplomată și fostă funcționară guvernamentală care candidează pentru parlament din partea moderaților, se plânge că partidul de guvernare îi menține pe Democrații Suediei la periferia politicii prin ceea ce ea numește „calomniere brună – etichetarea membrilor partidului drept fasciști ori «cămăși brune»”.

La discuția noastră anterioară de acum șase ani Janse trăda mult mai puțină compasiune pentru partidul de dreapta. Democrații Suediei s-au menținut consecvent cam la 20%, atât în sondaje cât și în parlament; procentul ar fi crescut aproape sigur dacă n-ar fi fost atât de multe facțiuni de centru care le-au adoptat retorica în privința imigrației. „Ce era extremă în 2015 acum e centru”, a spus Janse.

Abandonul vechilor idealuri îi descumpănește profund pe progresiștii suedezi. Lisa Pelling, șefa departamentului de cercetare al grupului de reflecție Arena Ide din Stockholm, a admis că „am văzut cu siguranță o cotitură represivă în limbajul politic”, cât și în privința politicilor. Pelling a recunoscut acum – în contrast cu 2015 – că „a existat nevoia de a se face ceva” pentru stăvilirea fluxului imens de refugiați, însă consideră că restricțiile ar fi trebuit să fie lăsate să expire odată cu micșorarea fluxului.

Ea a explicat că permisele temporare – chiar și reînnoite, după cum se întâmplă uzual – îi împiedică adesea pe solicitanții de azil să beneficieze de acel învățământ profesional pe termen lung care le-ar permite să intre pe piața muncii.

Dar cu greu se poate afirma că acesta ar fi unicul impediment în calea angajării: Suediei îi lipsește acel gen de bandă rulantă formidabilă care îi poartă pe nou-veniții din Germania prin programe de învățare a limbii, învățământ profesional și stagiaturi până la un loc de muncă.

Poate că statul ar trebui să fie mai puternic, dar suedezii și-au epuizat generozitatea pe acest front. Și nici nu e greu să-i înțelegi: în 2016 țara a cheltuit stupefianta sumă de 6 miliarde de dolari pe refugiați – peste 5% din bugetul național.

Acel titlu inflamator nu a fost chiar atât de hiperbolic cum îl consideram eu. Firește, Suedia rămâne o țară enorm de prosperă, relativ egalitară și destul de sigură. Mai degrabă a murit un anume imbold suedez profund. Suedia și-a cerut prea mult sieși.

În ultimii 20 de ani o cultură străveche și omogenă s-a supus de una singură – fără a fi existat vreo intenție prealabilă ori măcar o dezbatere publică – unei transformări demografice de proporții uluitoare. SUA au închis porțile imigrației în 1924, când procentul celor născuți în străinătate ajunsese cam la 15%.

Acel procent a ajuns acum în Suedia la 20%; și, datorită continuării migrației forței de muncă și reunificării familiilor, numărul imigranților continuă să crească în fiecare an cu aproximativ 100.000 (adică aproximativ 1% din populație). Practic toți acești imigranți provin din societăți radical diferite de cea suedeză – mai puțin educate și mai puțin seculare. Reacția Suediei nu a fost să „moară”. A fost să-și schimbe niște valori îndrăgite pentru a putea supraviețui.

Situația Suediei e de fapt situația întregii Europe. UE a răspuns la reacția adversă declanșată de sosirea a peste un milion de imigranți în a doua jumătate a lui 2015 prin încheierea unei înțelegeri cu Turcia în 2016 pentru a-i împiedica pe emigranți să mai treacă în Europa.

Ceea ce a soluționat problema politică fără a fi fost abordată însă și criza umanitară de substrat. Între timp, Europa a încercat, fără prea mult succes, să ajute țările din Africa și Orientul Mijlociu care adăpostesc acum majoritatea covârșitoare a celor care au fugit de violența și represiunea din regiune.

Actuala confruntare de la marginea continentului, prin care Belarus încearcă să șantajeze Europa dirijând refugiați de pe tot cuprinsul lumii spre Polonia și Lituania, este cât se poate de grăitoare: liderii UE și-au exprimat sprijinul pentru replica brutală a Poloniei, chiar dacă acest lucru înseamnă să lase mii de oameni neajutorați să degere în pădurile de la granița polono-belarusă.

Nimeni nu a propus să se verifice care dintre ei au fost cu adevărat persecutați, de teamă că ar putea veni apoi și alte zeci de mii. În orice caz, Europa nu va servi drept sanctuar celor 70 de milioane de refugiați și dislocați ai planetei; celor mai mulți dintre ei va trebui să li se găsească un loc mai aproape de casă, deși țările bogate vor fi nevoite să le subvenționeze în cea mai mare parte costul unei vieți decente.

Societățile democratice nu se bazează pe principiile abstracte consfințite în documentele lor fondatoare. Ele se bazează – după cum au priceput acum și americanii, spre marea lor mâhnire – pe credințele colective ale propriilor cetățeni.

Principiile abstracte exercită o influență puternică, însă experiența trăită îi poate despărți pe oameni chiar și de valori considerate sacre. În sarcina conducătorilor cade nu numai să le reamintească oamenilor acele valori, ci și să îngrădească, să recruteze și să reconfigureze acele forțe care amenință în cel mai profund mod principiile democratice.

Sursa: Foreign Policy/ Rador/ Traducere: Andrei Suba

 

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

30 comentarii

  1. Problema refugiatilor este ca ar trebuii sa treaca printr-un proces de acceptare , nu ar trebuii sa aibe acest beneficiu oricine. Cum faci la viza pentru america asa trebuie sa faci si ca refugiat care vrei azil in tari europene

    • Cultura din familie nu dispare decât cu educație peste mai multe generații. Vezi România, in 1800 era balcanism mioritic, astăzi este la fel. Lipsa investițiilor în educație ne face paria lumii civilizate, Europa ne acceptă doar fiindcă nu vrea probleme, nu fiindcă am fi noi grozavi.

      Suedia a acceptat imigranți, dar nu a făcut nimic pentru a forța educația în acele familii…rezultatul e clar, fac ce făceau și înainte.

    • incep sa se trezeasca europenii si sa inteleaga ca daca ei, rudele lor, vecinii lor si colegii lor de serviciu sunt civilizati, muncitori, corecti, buni platnici, asta nu inseamna ca toate gunoaiele pe care le primesc in tara sunt la fel. dar in loc sa ii dea urgent afara, inca le mai explica ce si cum ar trebui sa faca… mai pierd cativa ani, asta e. solutia e expulzarea leprelor, altfel, populatia se va ridica si de acolo pana la partide extremiste majoritare in parlamente mai e doar un pas.

  2. …si nici gura nu le miroase. Asa a trecut Suedia. Ca mai tot Vestul. Dublul standard e modul de a fi al tarilor Europei de Vest.

    • Iar tu stii din experienta proprie?
      Traiesc in Vest de 20 de ani, intr-o tara nordica, si suedezii au perfecta dreptate. Au incercat cu frumosul, cu increderea, dar cu unii nu merge…
      Dublu standard il au cei ca tine, care vorbesc din frustrari.

    • siiigur ca da. dublul standard. mai bine sa sufere cetatenii proprii ca niste lasi nu vor sa lupte pt propria tara. dar o data ajunsi in alta si invatati cu binele incep sa tipe ca vor propriile reguli de unde au venit acceptate. sigur ca…..nu. situatia e f simpla. au fost dispusi la o strategie si acum nu da roade. asa ca o schimba. asa procedeaza orice om sanatos la cap. asa procedam fiecare dintre noi in propria viata, de regula. nu vad de ce ar fi altfel aici.

  3. Oameni prosti, asa va trebuie!
    Europa alba si crestina!

  4. Go woke go broke. Au început și europenii de extrema stânga sa își dea seama ca musulmanii nu au ce cauta in secolul 21?

  5. Se pare ca stăpânii voștri v-au dat voie sa scrieți ceea ce toată lumea știa de ani de zile: lăcustele musulmane și africane NU SE POT INTEGRA in societățile creștine europene, fără a le altera definitiv și ireversibil.

    • Cred ca asa zic vesticii și de romani, dar na, acum suntem la un articol despre musulmani, africani, ne simțim bine ca sunt alții văzuți mai prost decât noi.

  6. Avea bunica mea o vorba: „Asa e cand iti faci mila de dracu.”

  7. Au aflat si suedezii ceea ce stiau toti oamenii cu mai mult de un neuron.

  8. Şi-au dat seama că nu toată lumea e ca ei, raţionali. Unii sunt gunoaie, infractori de carieră, gen nord-africani, PSD, PNL etc.

  9. nu poti compara psd’ul deacolo cu psd’ul de la noi…asta de la noi cu niciun psd din lume…dar schimbarile in politica suediei nu sunt egale cu rezultate…pot inchide usa in fata migrantilor, dar problema majora o reprezinta cei care sunt deja acolo, cei nascuti acolo in anii 90-2000, copii ai migrantilor din anii 90…pana ai zone „no-go” in tara ta, unde si politia intra doar ziua, cu grija, problemele sunt inca grave…

  10. O populație îmbătrânita și o natalitate scăzută combinata cu un nivel de trai ridicat nu poate sa funcționeze la nesfârșit, de aici vine și necesitatea migrației pentru a a asigura continuitatea statu quo-lui. Din pacate a fost preferata – încă nu înțeleg de ce – o migrație non-crestina vs. creștină și s-a ajuns acum sa se înțeleagă ca a fost o greșeală. Din pacate foarte foarte putin non-crestini s-au adaptat și acum exista un cerc vicios pentru ca decalajul social care creste duce o la scădere a adaptabilitate care duce la o creștere a decalajului social, șamd. Situația este complicata în tot vestul și nu știu cum se va rezolva. Combinata cu mișcarea woke care este o mișcare clara împotriva populației albe „privilegiate” sunt curios cum se vor mișcă lucrurile. P.S. P.S. Migranții pleacă de acasă din cauza anumitor condiții și visează la Occident, iar când ajung acolo vor să-l transforme în ce au avut acasă. Ciudat, nu?

    • Problema este că in Europa nu prea cad curmalele direct în gură iar băștinașii s-au cam săturat să-i țină pe harăpi pe social, dar cum munca e grea și nu-i pentru cei cu piele fină de deșert…

  11. Europa (UE) nu poate salva lumea! UE trebuie sa inceapa o propaganda (stiu, suna ciudat si urat cuvantul) in tarile africane si orientale de unde tot vin refugiati prin care populatia sa inteleaga ca pur si simplu nu mai sunt primiti! Am mai spus-o, nu poti sa te consideri refugiat si sa calatoresti apoi mii de kilometri spre o alta cultura, diametral opusa de a ta. De ce nu ramai in cultura ta, aproape de tara ta?

    O consider pe Merkel una dintre cele mai bune politiciene ale secolului, dar va ramane cu o pata mare totusi, ca cea mai mare vinovata pentru crizele de imigranti. Daca n-ar fi avut acea politica de brate deschise, nu am fi avut acum atatea probleme.

    Si mai ramane un aspect care trebuie reglementat. Prezenta acelor ONG-uri care tot „salveaza” migrantii din Africa si ii debarca frumos in UE, incurajand astfel si mai mult imigratia ilegala. Ceva este extrem de putred in toata aceasta operatiune. Sper ca politistii, procurorii, jurnalistii de investigatie sa dezlege itele incurcate ale acestor ONG-uri: FOLLOW THE MONEY!!!

    • „Sper ca politistii, procurorii,jurnalistii de investigatie sa dezlege itele incurcate ale acestor ONG-uri”
      „jurnalistii de investigatie”,”progurosii independenti” &co sunt din aceeasi retea cu acele ong-uri….cum sa se cerceteze intre ei? In fin spui chestii care nu se leaga intre ele.

    • @proges „celebrul” sistem care ne tine pe noi si altii la pamant pentru ca asa se vrea de sus

  12. Lucrurile sunt simple : migrația anti-crestina a distrus Europa. Și nu era logic? Asta le spune Coranul, că suntem necredincioși, câini, că nu-l iubim pe Alah și doar moartea e de noi. Ce așteptau europenii? Musulmanii vin cu disprețul lor total față de principiile și valorile umaniste, vin cu femeia în laț în loc de câine și cu același fanatism religios cu care și-au distrus propriile țări. La o privire senină, fanatismul religios este cauza tuturor crizelor din Orientul Mijlociu : într-o țară cu educație 0, cu drepturile omului încălcate consecvent, îndoctrinați și spălați pe creier până la abrutizare, se creează o vulnerabilizare propice sacalilor ca America sau Rusia care nu vor pregeta să-și urmărească interesele hegemonice chit că asta înseamnă sufocarea unui popor care abia mai respiră.

  13. In urma numarului masiv de refugiati din 2015-2016 pe care Suedia l-a acceptat au fost discutii despre integrare lor. Avocatii acceptarii acestui numar mare de refugiati (99% musulmani) au folosit ca principal argument succesul integrarii bosniacilor de la inceputul anilor ’90.

    Atunci Suedia a acceptat peste 100k de refugiati bosniaci in mare lor majoritate musulmani si care conform studiilor prezentate de acesti avocati 93% din acesti refugiati erau deja integrati in societatea suedeza la 5 ani dupa sosirea lor in Suedia.
    Numai ca musulmanii bosniaci nu-s totuna cu musulmanii din Orientul Mijlociu sau Africa. Bosniacii proveneau totusi dintr-o tara secularizata, Iugoslavia care tocmai se dezintegrase.

    De exemplu, femeile bosniace nu purtau nici macar hijab, ca sa nu mai vorbim de burka.
    In familiile bosniace nu exista asa numitele „honor crimes” si „genital mutilation”, practici destul de comune in comunitatiile musulmane provenite din Africa si Orientul Mijlociu.

    Rezultatul acestui influx masiv de refugiati s-a vazut mai ales la alegerile generale din septembrie 2018 cand SD-ul (suedezii democrati), partid anti-imigratie necontrolata si portretizat de catre unii, partid extremist, au ajuns a 3-a forta politica din parlament cu 17%, la o distanta de doar 2 procente fata de Moderati (19%), care s-au clasat pe locul 2, dupa Socialisti. Socialisti care au obtinut cel mai mic scor din istorie, 28%. De remarcat ca SD-ul cu 8 ani inainte, adica la alegerile din 2010, abia au atins pragul electoral, prag ce le-a permis accederrea in parlamentul suedez.

  14. In urma numarului masiv de refugiati din 2015-2016 pe care Suedia l-a acceptat au fost discutii despre integrare lor. Avocatii acceptarii acestui numar mare de refugiati (99% musulmani) au folosit ca principal argument succesul integrarii bosniacilor de la inceputul anilor ’90. Atunci Suedia a acceptat peste 100k de refugiati bosniaci in mare lor majoritate musulmani si care conform studiilor prezentate de acesti avocati 93% din acesti refugiati erau deja integrati in societatea suedeza la 5 ani dupa sosirea lor in Suedia. Numai ca musulmanii bosniaci nu-s totuna cu musulmanii din Orientul Mijlociu. Bosniacii proveneau totusi dintr-o tara secularizata, Iugoslavia.
    De exemplu, femeile bosniace nu purtau nici macar hijab, ca sa nu mai vorbim de burka.
    In familiile bosniace nu exista asa numitele „honor crimes” si „genital mutilation”, practici destul de comune in comunitatiile musulmane provenite din Africa si Orientul Mijlociu.
    Rezultatul acestui influx masiv de refugiati s-a vazut mai ales la alegerile generale din septembrie 2018 cand SD-ul (suedezii democrati), partid anti-imigratie necontrolata si portretizat de catre unii, partid extremist, au ajuns a 3-a forta politica din parlament cu 17%, la o distanta de 2 procente fata de Moderati, care s-au clasat pe locul 2, dupa Socialisti. Socialisti care au obtinut cel mai mic scor din istorie, 28%. De remarcat ca SD-ul cu 8 ani inainte, adica la alegerile din 2010, abia au atins pragul electoral, prag ce le-a permis accederrea in parlamentul suedez.

    • Suedia este un exemplu concludent al schimbarii prin care a trecut socialismul. Cred ca multi au o inertie in a vota socialismul in tarile nordice datorita trecutului lor, dar socialismul vechi nu prea mai exista in _ue dar are acum o fata hidoasa cu agenda de distrugere.

  15. De ceva timp sunt discutii referitoare la schimbarea modului de acordare a cetateniei suedeze. Bineinteles ca promotorii acestora sunt in principal SD-ul (suedezii democrati), dar nu numai ei. In prezent pentru a fi naturalizat suedez nu trebuie sa sa sustii un test de limba, cultura sau istorie suedeza, asa cum se intampla in marea majoritate a tarilor, ci doar trebuie sa ai minimum 5 ani de locuit in mod legal in Suedia si sa ai ceva taxe platite.Conform propunerilor noile conditii de obtinere a cetateniei includ marirea timpului de la 5 la 7 ani si demostrarea ca esti integrat in societate si ca ti-ai insusit valorile societatii suedeze si bineinteles test de limba si cultura suedeaza. Aceste discutii vor fi si mai prezente in discursul public incepand cu anul urmator, cand in septembrie 2022 vor avea loc alegeri generale.

  16. Schimbarea deja s-a produs. Numarul migrantilor, refugiati adevarati sau nu, este in crestere.
    Suedezii au pus cu entuziasm in practica o gandire pe care o obtinusera dupa experimente cu propriul lor popor timp de vreo 700 de ani in care si-au atacat si s-au razboit cu toti vecinii; inainte de primul razboi mondial au devenit ultra-pacifisti, aplecati spre educatie, sport, deschiderea mintii.
    Starea asta nu se preia de la sine prin acte masive de binefacere catre alte culturi contrare, pur si simplu trebuie sa o ia de la inceput, daca se mai poate , deoarece nu educatia europeana, sa ii spunem crestina din ratiuni de simplificare, va avea succes; sa nu fie chiar de la vikingi.