G4Media.ro

Controverse în jurul unei licitații George Enescu / Întrebări legate de veridicitatea…

Controverse în jurul unei licitații George Enescu / Întrebări legate de veridicitatea obiectelor și înstrăinarea patrimoniului național puse de Mihai Șora, Eugen Ciurtin și Gabriel Bebeșelea / Poziția casei de licitații

Licitația George Enescu – Univers şi Creatie, organizată de casa de licitații Historic, în 22 septembrie, a provocat un val de reacții din partea mai multor oameni de cultură români.

Au reacționat printre alții filosoful Mihai Șora, istoricul Eugen Ciurtin, dirijorul Gabriel Bebeșelea, toți îndoindu-se de veridicitatea obiectelor scoase la licitație, dar și punând un semn de întrebare cu privire la înstrăinarea patrimoniului național, dacă acestea sunt originale.

”Aflu, dintr-un comentariu la fotografia lui Enescu despre care am vorbit ieri, că scrisori, documente, vioara „primită de Enescu din partea familiei regale a României“ [când?, în ce împrejurări?] și, mai cu seamă, partitura-manuscris a operei Œdipe vor fi scoase la licitație în ziua de 22 septembrie.

Cum de a ajuns un asemenea tezaur să fie vândut în acest fel? Pe ce filieră? Cum de nu se află el, după toate regulile, într-un muzeu, în condițiile de protecție și conservare pe care le presupun piese atât de rare, prețioase și fragile? De unde a mai apărut și casa de licitații „Historic“ și cine stă în spatele ei?”, se întreabă Mihai Șora într-o postare pe Facebook.

”Cum e cu putință să anunți că vinzi manuscrisul „piesei“ Œdipe? Care manuscris?”

Întrebări cu privire la legalitatea licitației își pune și istoricul Eugen Ciurtin. ”Cum e cu putință să anunți că vinzi manuscrisul „piesei“ Œdipe? Care manuscris? Un manuscris autograf complet?

Acesta se păstrează în fonduri publice, e inalienabil, dacă inalienabil există în română, ceea ce poate fi o speranță deșartă. Sunt alte manuscrise colaterale Œdipe? Care?! De unde?! Ale cui?! Sursa lor consfințită, după moartea lui Enescu, este fondul bunului Romeo Drăghici, prietenul lui avocat, fostul director al Muzeului Enescu, unde le și donase firește, pomenit acum de licitatori – aceeași casă „Historic“ – într-un mod cel puțin oneros (iar lui Ciomac nici nu-i scriu corect numele). Dificultățile sunt mari: se ezită până și în a denumi licitația, e ba „Vocatie si Muzica“, ba „Univers și Creație“.

Sibianul Gabriel Bebeșelea, dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu”, a reacționat și el la mesajul transmis de Eugen Ciurtin. ”Chiar în ziua în care se împlineau 140 de ani de la nașterea lui Enescu, o casă de licitații din București pune în vânzare o serie de documente și manuscrise ale sale. Se ridică o multitudine de întrebări care ar trebui să fie puse de autoritățile competente: Dar aceste documente nu aparțineau statului român?

Bunul prieten al lui Enescu și executor al testamentului său, Romeo Drăghici, fost director al Muzeului „George Enescu”, menționat ca provenient al acestor obiecte de licitație (sau expoziție, pentru că se practică tehnica „prafului în ochi” printr-un limbaj voit mlăștinos), n-a donat statului tot ce rămăsese de la marele compozitor?

De ce vioara lui Enescu, menționată în această licitație, nu apare în nici măcar o listă din vreo sursă bibliografică? Poate pentru că nu e a lui Enescu?! Câte file are acea misterioasă partitură-manuscris de la Œdipe? E într-adevăr manuscrisul original? Hm!”, scrie Bebeșelea.

”Tot ce a depins de noi, din punct de vedere legal, am făcut”

Pianista Raluca Știrbăț, un bun cunoscător al operei și vieții lui George Enescu, contactată de G4Media, spune că în lipsa detaliilor legate de licitație, în lipsa unei catalog al licitației, nu poate oferi multe informații. ”Detalii nu pot să vă dau, pentru că nu știu. Ei nu oferă niciun fel de informații despre originea obiectelor. Dacă sunt întrebări de pus ar trebui puse direct lor sau autorităților competente pentru că avem instituții care se ocupă de verificarea acestor vânzări”, a declarat Raluca Ştirbăţ.

Oficialii casei de licitații susțin că licitația din 22 septembrie respectă toate normele legale, iar statul român are drept de preempțiune pentru orice obiect scos la licitație. ”Pot să vă spun că din punct de vedere legal toate formalitățile pe care noi trebuia să le îndeplinim, le-am îndeplinit. Tot ce a depins de noi, din punct de vedere legal, am făcut.

Am făcut chiar și clasare la tezaur pentru ambele piese (n.r. vioara despre care se spune că a fost primită de Enescu din partea familiei regale și partitura-manuscris a operei Oedipe) și bunurile au fost expertizate de către experți autorizați din Ministerul Culturii. Instituțiile statului au drept de preempțiune pentru toate aceste obiecte”, susțin reprezentanții casei de licitații Historic pentru G4Media.

Sursa foto: Facebook/Mihai Șora

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

1 comentariu

  1. Coruptie e numele tau,minister al culturii!