Ce au în comun partidele extremiste din Balcani: antieuropenismul, filorusismul, refuzul vaccinării

Analiză a publicației elene Kathimerini, preluată de Rador:

Pare un paradox istoric, dar după căderea comunismului, extrema dreaptă și-a făcut o „prezență” puternică în Balcani. În Bulgaria, Volen Siderov a obținut 24% din voturi la alegerile prezidențiale din 2006, în România, Vadim Tudor a primit 33% din voturi în al doilea tur al alegerilor prezidențiale din iunie 2000, iar în Serbia, Vojislav Šešelj a obținut 49,10% din voturi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din septembrie 1997.

Cauzele acestui fenomen sunt analizate de Petros Papasarandopoulos în cartea sa extrem de interesantă intitulată „Modernitatea și extrema dreaptă în Balcanii post-comuniști” pe care am avut ocazia să o citesc. Autorul, care s-a ocupat în profunzime de problemele Balcanilor, susține că după căderea comunismului în aceste trei țări, moștenirea leninistă s-a propagat atât la partidele socialiste succesoare, cât și la extrema dreaptă, având ca punct comun naționalismul. Tocmai din acest motiv, în toate aceste trei țări au apărut coaliții guvernamentale „roșii-brune” între socialiști și extrema dreapta. Fenomen unic în toată Europa de Est (cu excepția Slovaciei).

Însă cu trecerea timpului partidele socialiste s-au modernizat, debarasându-se de o mare parte din tradiția lor istorică, în timp ce extrema dreaptă a continuat să fie atașată de trecutul comunist, creând hibridul „extrema dreaptă comunistă”, care a fost treptat marginalizat sau a dispărut electoral. Dispariția extremei drepte tradiționale din Balcani într-o perioadă în care în Europa de Vest, extrema dreaptă își crește constant procentele, a creat „paradoxul balcanic”, cum îl numește autorul cărții citate. „Estul întârziat”, așa cum îi spun mulți analiști, a fost mult mai puțin infectat de virusul extremei drepte decât Occidentul dezvoltat. Multe dintre stereotipurile discursului public au fost demolate. Explicațiile acestui fapt, date de autor, merită citite cu atenție.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Câteva idei despre cum să faci din grătar o masă sănătoasă

4:50

Cum eviți mirosul neplăcut la pornirea aerului condiționat în mașină

1:39

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Dar nu trebuie să răsuflăm ușurați.

În ultimii ani, în toate cele trei țări, au apărut partide mutante de extremă dreapta, care au puțin de-a face cu trecutul comunist. Pe agenda lor se află antieuropenismul, filorusismul, refuzul vaccinării.

În același timp, în restul Europei de Est, partide sistemice se transformă în extrema dreaptă, ca în cazurile Ungariei și Poloniei. Nu este o coincidență că Orbán este deosebit de popular în rândul publicului de extremă-dreapta din statele balcanice și că încearcă să cultive relații cu lideri politici conservatori precum Aleksandar Vučić din Serbia și, desigur, liderul fugar Nikola Gruevski (VMRO DPMNE din Macedonia de Nord), care se ascunde la Budapesta.

O posibilă explicație, potrivit autorului, o reprezintă percepțiile și atitudinile care predomină în societățile balcanice, concepte care sunt opusul valorilor liberale ale culturii occidentale. Când găsesc oferta politică potrivită, aceste mentalități câștigă forță electorală. (Traducerea: Carolina Ciulu)