Ce au în comun crizele din USR, PNL și AUR

Crizele manifeste sau mocnite din USR, PNL și AUR au cauze foarte diferite, dar la originea lor stau slăbiciunile unor lideri care se confruntă cu mari probleme de legitimitate internă. Crizele interne din partide sunt de fapt crize de lidership.

Dacian Cioloș dorește să se impună în USR ca lider sub amenințarea demisiei. Echipa de conducere din jurul său este dominată de oamenii fostului președinte, Dan Barna (14 la 11 în Biroul Național de Conducere). În consecință, Cioloș trăiește frustrările liderului lipsit de putere reală și incapabil să-și pună în aplicare planurile.

Dar în loc să-și câștige respectul convingându-i pe ceilalți colegi să-l urmeze, în loc să se impună ca lider prin fapte, crescând partidul în sondaje de pildă, Cioloș recurge la o mișcare de forță care nu-l va face un lider mai mare decât este, nici nu va câștiga mai multă legitimitate internă.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Sub amenințarea că își ia jucăriile și pleacă dacă partidul nu face cum vrea el, Cioloș va acutiza criza și va amplifica adversitățile interne. USR este compus în mare din true beliveri, din oameni tineri care trebuie convinși și motivați să meargă mai departe, nu constrânși sub șantaj.

Într-un astfel de partid, forța de lider adevărat nu ți-o dă nimeni. O ai sau nu. Ceilalți te urmează sau nu. Cioloș cerșește azi o legitimitate mai mare decât a vrut să-i acorde partidul la Congresul din octombrie 2021.

Să ne amintim că până și pentru Cioloș a fost o surpriză atunci că s-a trezit ales lider în turul doi în competiția cu Barna.

Alte partide funcționează diferit, au un grad mai mare de toleranță față de calitatea precară a liderilor. Este și cazul PNL, care a acceptat în ultimii ani fără împotrivire toate soluțiile proaste venite de la Cotroceni.

Florin Cîțu nu trebuia să fie niciodată președintele PNL, nici măcar de scară de bloc, și totuși a fost ales la Congresul din 25 septembrie 2021 doar pentru că președintele Iohannis a dorit să-l schimbe pe Ludovic Orban.

Cîțu a pierdut între timp funcția de premier, prin urmare a început să saboteze metodic cam toate acțiunile premierului Ciucă și ale guvernului PNL PSD UDMR numai pentru a dovedi că nu se poate fără el.

Lipist total de charismă, fler sau viziune,  Cîțu a devenit rapid noul Orban, o sursă zilnică de conflicte și scandaluri în coaliție. Președintele Klaus Iohannis și liberalii trebuie să scape rapid de el dacă vor să salveze guvernarea. Se vorbește tot mai insistent de un posibil congres în luna aprilie, la jumătate de an de la precedentul. Ce poate fi mai ridicol?

Liberalii au mai avut parte de lideri slabi, de implanturile artificiale puse cu mâna în fotoliul de lider, care au amenințat să scufunde partidul.

Spre deosebire de USR, aici nu prea găsim true-beliveri, ci mase amorfe de executanți docili  loiali oricărui șef din pur oportunism. Cea mai bună dovadă este însăși existența unei nulități politice la vârful partidului. Pesediștii au pus organizația de tineret a partidului să îl atace, un mod de a-l arunca în derizoriu.

La AUR se prefigurează o criză la vârf din cauza neințelegerilor dintre cei doi co-președinți, deci tot o criză de lidership.

Prin promovarea urii, din cauza discursului șovin și xenofob, George Simion a izolat partidul în plan intern și extern în timp ce gruparea Târziu – Lavric face eforturi vizibile să poziționeze partidul în zona naționalistă și conservatoare, dar fără excesele de violență fizică și verbală importate de la ultrașii galeriilor de fotbal.

Totuși, ideologii mai școliți ai AUR au imprimant linia neo-legionară, de glorificare a figurilor nazismului românesc și de minimalizare a Holocaustului. Asta n-a fost opera lui Simion.

După ce George Simion a fost dat afară de la conferința suveraniștilor de la Madrid, unde comportamentul său i-a șocat până și pe alți extremiști din Europa, Biserica Ortodoxă, președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, au luat distanță pe rând de partidul extremist AUR.

Problema e că fără circoteca asigurată  de George Simon în stradă sau în Parlament, AUR își va pierde capacitatea de seducție în rândul alegătorilor acestui partid. Pe de altă parte, păstrarea lui la vârf compromite orice șansă de instituționalizare a acestui partid anti-sistem. În ambele variante, AUR va trebui să-și asume pierderi politice pe termen lung.

Singurul partid scutit în această perioadă de crize la vârf este PSD, dar și aici avem de-a face cu o criză mocnită sau mai bine zis amânată de lidership. Marcel Ciolacu va fi primul lider care nu va candida la prezidențiale, cu speranța că va fi numit premier dacă partidul său va lua președinția după aproape 20 de ani.

Este primul lider PSD care, în exercițiul puterii fiind, este devansat în toate sondajele de un posibil rival intern: Alexandru Rafila. Toate acestea sunt premisele unei viitoare crize la vârf, care se va manifesta în momentul în care partidul va trebui să-și anunțe candidatul la prezidențiale sau dacă începe căderea inevitabilă în sondaje.

Toți acești lideri au apărut sub cel mai slab președinte de țară pe care România l-a avut în ultimii 30 de ani. Sub Klaus Iohannis nu s-a profilat nici un politician de mare anvergură politică, care să-l pună în dificultate pe șeful statului și să-i evidențieze, prin contrast, slăbiciunile de om politic.

Un președinte slab, acompaniat de lideri politici care n-au câștigat în viața lor alegeri directe, ci au fost mereu puși cu mâna în funcții cheie, acestea sunt cauzele profunde ale crizei de lideri cu care se confruntă azi aproape toate partidele românești.

Din cauza lor avem o categorie largă de alegători care se simt nereprezentați și tot din cauza lor crește rata absenteismului la fiecare șir de alegeri. Partidele românești au disperată nevoie de lideri adevărați pentru a recâștiga încrederea electoratului.

PS: Dacian Cioloș a demisionat, luni din funcția de președinte, după ce propunerile sale au fost respinse în Biroul Național. Greu de crezut că va mai putea reveni în politică, deși unele voci susțin că a făcut această mutare strategic pentru a evita ”erodarea” înainte de alegerile prezidențiale din 2024. În politică, o demisie de la vârf înseamnă abandonarea echipei și a cursei. Atât și nimic mai mult.