Care este starea reală a economiei Rusiei, din perspectiva unui fost ministru adjunct al Energiei: Sancțiunile internaționale funcționează

Sancțiunile internaționale impuse Rusiei „funcționează”, însă este nevoie de „timp și răbdare” pentru ca ele să producă efecte mai mari, în condițiile în care Kremlinul dispune de bani lichizi și de un aflux continuu de venituri din petrol și gaze, este concluzia unui amplu studiu semnat de opozantul rus Vladimir Milov, fost ministru adjunct al Energiei al Federației Ruse, pentru think-tank-ul Globsec.

Potrivit acestui studiu, recurgerea pe scară largă la recruți cu o instruire militară limitată va conduce la un număr tot mai mare de morți în războiul împotriva Ucrainei în următoarele luni, iar cifrele „ar putea atinge niveluri care vor fi considerate intolerabile în întreaga societate”.

Milov, care este consilier economic al liderului opoziției ruse Alexei Navalnîi și cercetător asociat la Centrul Wilfried Martens pentru Studii Europene din Bruxelles, arată că sancțiunile occidentale „își pun amprenta asupra economiei rusești, dar efectele sunt până în prezent dispersate în diverse sectoare și aspecte și nu au dus încă la date macro agregate negative puternice”.

„Dar o vor face – contracția producției, prăbușirea importurilor, scăderea nivelului de trai, decuplarea de pe piețele internaționale de capital, scăderea profiturilor din exporturile de petrol și gaze își vor face treaba, fiind consolidate și mai mult de efectele negative ale întăririi artificiale a rublei”, subliniază el, adăugând că „tendințele negative care stau la baza economiei rusești sunt destul de puternice și ar urma să se accelereze și mai mult în lunile și anii următori”.

Economistul rus contrazice experții care minimizează efectele sancțiunilor și cere ca starea economiei rusești să nu fie evaluată „după o mână de indicatori cunoscuți, care ar putea să nu fie relevanți”, ci recomandă „o privire mai profundă asupra unora dintre tendințele reale de bază.

Câteva pasaje semnificative din acest studiu:

Care sunt principalele efecte ale sancțiunilor de până acum?

Atunci când analizează consecințele sancțiunilor impuse Rusiei din 2022, mulți analiști tind să repete o greșeală primitivă, care ar trebui evitată: concentrarea pe mai mulți indicatori macro tradiționali pentru a judeca dacă sancțiunile au sau nu un efect serios asupra economiei rusești. PIB-ul, inflația, cursul de schimb al rublei, datoria suverană – o scurtă privire asupra acestor indicatori nu sugerează că se întâmplă ceva catastrofal, ceea ce duce la titluri internaționale populare precum „Rusia rezistă sancțiunilor”.

Nu, nu este așa, iar în contextul actual, concentrarea pe un set restrâns tradițional de indicatori macro este greșită și înșelătoare. În primul rând, datele rusești sunt nesigure și nu cunoaștem cursul de schimb real al pieței.

În al doilea rând, nu este de mirare că Rusia este capabilă să mențină fațada unor parametri macroeconomici relativ controlați pe fondul intrărilor continue și uriașe de venituri din exportul de petrol și gaze, al disponibilității unor rezerve financiare semnificative (chiar și pe fondul înghețării de către Occident a rezervelor monetare ale Băncii Centrale în valoare de aproximativ 300 de miliarde USD), al introducerii unor măsuri de reglementare severe și al pierderii transparenței datelor

Dar ceea ce este mult mai important sunt efectele subiacente pe termen mediu și lung ale unei de-globalizări majore a economiei rusești – probabil cel mai mare exemplu de de-globalizare a unei economii majore din istorie. Rusia este brusc izolată de piețele internaționale, de sistemele și serviciile financiare, de tehnologii, de logistică, de furnizarea de bunuri intermediare pentru producție etc.

Primele efecte observate sunt perturbările producției. Din nou, acestea se află încă în stadii incipiente, dar unele dintre cifre sunt izbitoare. Potrivit datelor agenției oficiale de statistică ruse Rosstat privind producția industrială în mai 2022 a înregistrat căderi brutale față de mai 2021 într-o serie întreagă de sectoare, ceea ce indică faptul că „unele dintre industriile vitale sunt efectiv oprite de sancțiuni”.

Acest lucru se întâmplă pe fondul unei scăderi relativ modeste a producției industriale în luna mai: -1,7% pe ansamblu, -3,2% în industria prelucrătoare. Dacă ne uităm la cifrele industriale globale, lucrurile pot părea mai puțin catastrofale și pot crea impresia că Rusia „trece cu bine”. Dar prăbușirea unora dintre industriile cele mai dependente de tehnologiile și piesele componente occidentale critice dă un indiciu despre ce se poate întâmpla mai departe și în alte industrii. Anumite proiecte majore ar putea fi oprite doar din cauza indisponibilității unor tehnologii critice – cum ar fi proiectul mamut Arctic LNG-2 al Novatek și proiectul Baltic LNG al Gazprom.

Industriile amenințate de sancțiuni sunt, de asemenea, unele dintre cele mai mari generatoare de locuri de muncă. Dintre subsectoarele industriale, cea mai mare contracție a fost înregistrată în producția de autovehicule (scădere de 66% a producției de la an la an în luna mai). Acesta este unul dintre cei mai mari angajatori din întreaga economie rusă – potrivit guvernului rus, numai industria producătoare de automobile (care aproape s-a prăbușit în luna mai) asigură până la 3,5 milioane de locuri de muncă permanente, direct și în industriile conexe.

Rusia încearcă să suplinească de-globalizarea în curs de desfășurare prin diferite mijloace – promovând încă o dată substituirea importurilor, orientându-se către țările asiatice pentru aprovizionarea cu tehnologii și părți componente pentru producție.

Al doilea efect important al sancțiunilor este prăbușirea importurilor. Potrivit unor estimări, importurile din aprilie ar fi putut să scadă cu până la 70-80% de la an la an – statisticile oficiale, după cum s-a menționat mai sus, nu sunt publicate din aprilie. Oficialii guvernului rus recunosc scăderea importurilor cu 50% în aprilie și spun că nivelul importurilor a ajuns în prezent la un nivel cu 40% mai mic decât în urmă cu un an.

Scăderea importurilor are loc din cauza unei combinații de factori – sancțiuni, retragerea voluntară a întreprinderilor de la colaborarea cu Rusia, scăderea atractivității economice a pieței rusești. Dar consecințele sunt extrem de negative pe toate fronturile: scăderea standardelor de consum, întreruperi ale producției în industria prelucrătoare și în servicii, prăbușirea productivității muncii.

Al treilea efect important al sancțiunilor este scăderea nivelului de trai al gospodăriilor ca urmare a întreruperii producției, a inflației și a prăbușirii importurilor. După cum s-a spus mai sus, în urmă cu câțiva ani, Rosstat a trecut la publicarea datelor privind veniturile reale disponibile numai pe bază trimestrială – dar datele pentru T1 2022 au arătat deja contracția veniturilor reale cu 1,2% în ritm anual. Dar se așteaptă ca acest lucru să se accelereze: în ultima publicație de la sfârșitul lunii iunie, Rosstat arată că salariile reale și pensiile reale (ajustate la inflație) s-au contractat cu 7-8% în aprilie-mai. Veniturile vor continua să scadă, pe măsură ce inflația și șomajul își vor pune amprenta. Fenomen interesant: remarcabila „întărire” nominală a rublei nu s-a tradus printr-o scădere notabilă a prețurilor de consum – ceea ce indică natura artificială a actualului curs de schimb al rublei.

Al patrulea efect major al sancțiunilor este tăierea Rusiei de pe piețele internaționale de capital, ceea ce privează Rusia de orice perspectivă de creștere economică. Împrumuturile externe ale companiilor au fost factorul-cheie care a stat la baza redresării economice rusești după criza financiară din 2008-2009: datoria externă totală a sectorului corporatist și bancar a sărit de la aproximativ 400 de miliarde de dolari la mijlocul anului 2009 la un nivel record de 660 de miliarde de dolari în iulie 2014. Majoritatea acestor împrumuturi proveneau de pe piețele financiare occidentale. Cu toate acestea, sancțiunile occidentale din 2014 au blocat efectiv capacitatea de a se împrumuta din Occident pentru companiile și băncile rusești; sancțiunile recente au eliminat capacitatea Rusiei de a continua să se împrumute pe piețele financiare occidentale și, după cum arată experiența anilor 2014-2022, piața financiară chineză nu poate înlocui această pierdere, deoarece sistemul financiar chinez este de multe ori mai mic și nu este obișnuit să împrumute masiv bani străinilor.

Deși Rusia mai are încă ceva lichidități la îndemână pentru a gestiona problemele actuale, acum îi lipsește complet capitalul pentru a finanța creșterea viitoare.

Al cincilea efect al sancțiunilor este contracția profiturilor din exporturile de petrol și gaze. Se discută mult despre capacitatea Rusiei de a-și redirecționa fluxurile de export de petrol și gaze din Europa către Asia, dar o astfel de reorientare ar fi asociată cu costuri suplimentare semnificative pe fondul unor reduceri abrupte de preț. De exemplu, în perioada aprilie-iunie, prețul mediu al amestecului de petrol rusesc din Urali a fost cu aproximativ 36 de dolari pe baril sub media Brent – în timp ce transportul petrolului din porturile din Marea Baltică și Marea Neagră este semnificativ mai costisitor. Infrastructura care vizează exportul de gaze naturale din Siberia de Vest, principala regiune producătoare de gaze din Rusia, către Asia este pur și simplu inexistentă și va necesita sute de miliarde de dolari (și ani) pentru a fi construită.

Ca un „bonus” suplimentar – eforturile Băncii Centrale de a întări artificial rubla se întorc serios împotriva lor acum, afectând exportatorii ruși și forțând guvernul să aplice politica cursului de schimb. Se pare că măsurile de reglementare draconice introduse în martie cu scopul de a întări rubla au avut ca scop principal obținerea unui efect psihologic – calmarea populației și a piețelor și promovarea narațiunii că „Rusia face față sancțiunilor”, deoarece „rubla s-a întărit”. Autoritățile ruse au o dilemă foarte dificilă în acest caz: fie să susțină o rublă puternică, afectând grav competitivitatea exportatorilor, fie să o slăbească, provocând inflație și contracția cheltuielilor bugetare.