Care este situația ucrainenilor duși în Rusia de către ocupanți? Deportare, strămutare, crimă de război? – reportaj Franceinfo

Mărturiile și investigațiile dintr-un reportaj Franceinfo descriu o serie de „facilități de cazare temporară” împrăștiate în Rusia, unde sunt trimiși ucrainenii din teritoriile invadate. Moscova le prezintă drept „refugii”, Kievul drept „lagăre speciale” în care ucrainenii sunt luați și apoi dispar.

Acesta este un cuvânt care se credea că va fi regăsit doar în cărțile de istorie: „deportare”. Dar luni, 9 mai, Kievul a declarat că „peste 1,19 milioane de cetățeni [ai săi], inclusiv peste 200.000 de copii, au fost deportați în Federația Rusă” de la începutul războiului din Ucraina. În aceeași zi, Pentagonul a afirmat că are „indicii” că „ucraineni sunt trimiși împotriva voinței lor în Rusia”, fără a da cifre precise.

Aceste acuzații nu sunt noi. La doar o lună de la începutul războiului dintre Ucraina și Rusia, Ministerul externe al Ucrainei acuza deja Moscova de „deportarea forțată” a mii de locuitori din Mariupol în Rusia. Rusia susține că a primit 1,1 milioane de ucraineni, dar purtătorul de cuvânt al Kremlinului a calificat acuzațiile de strămutare forțată drept o „minciună” în martie. Cu toate acestea, mărturiile și investigațiile au scos la iveală și o serie de „tabere” în care ucrainenii sunt duși, adesea fără a avea cu adevărat de ales, uneori în cele mai îndepărtate zone ale Rusiei.

Ce sunt aceste „tabere”?

Hoteluri, tabere de vacanță, sanatorii și chiar un fost depozit de arme chimice… Cotidianul britanic “I” susține că a localizat peste 60 de situri realocate pentru cazarea persoanelor strămutate din Ucraina, cu ajutorul imaginilor din satelit și a articolelor din presa locală. Aceste locuri „sunt administrate de Ministerul pentru Situații de Urgență al Rusiei” , spune Belkis Wille, cercetător senior la Divizia Crize și Conflicte a Human Rights Watch, care a intervievat ucraineni care au trecut prin aceste tabere.

Rusia numește aceste locuri „facilități de cazare temporară” (TAP). Acestea nu sunt specifice războiului: sunt locuri care pot fi transformate pentru a servi drept „primire, cazare temporară, înregistrare și sprijin prioritar pentru viața populației retrase din zona de urgență”, potrivit ministerului (în limba rusă) – urgențe care variază de la războaie la dezastre naturale.

Dar președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, lasă să se înțeleagă că aceste structuri sunt, de asemenea, folosite pentru a comite abuzuri: „Toți oamenii care au mers în aceste teritorii controlate de Rusia au dispărut. Aceștia se află în tabere speciale pe teritoriul rusesc. Unii dintre ei au dispărut pur și simplu”, a declarat el pe 20 aprilie la BFMTV.

TAP-urile evidențiate de I sunt împrăștiate în toată țara: unele în apropierea graniței cu Ucraina, altele între Leonidovka (530 km de graniță) și Tiumen (peste 1.800 km), iar câteva în zone îndepărtate, cum ar fi Siberia sau Cercul Polar. Numărul total al acestor tabere nu este cunoscut și nici numărul ucrainenilor aflați în ele, dar o „sursă apropiată guvernului”, citată de agenția de stat rusă Tass la 11 mai, susține că 34.000 de persoane sunt adăpostite în 523 de „adăposturi temporare”. Iar pe 12 martie, un decret (în limba rusă) emis de Moscova a cerut fiecărei regiuni rusești să se pregătească pentru a primi un număr precis de persoane strămutate.

Cum sunt duși ucrainenii acolo?

Pentru a părăsi teritoriile ocupate de Rusia sau pentru a evacua Mariupol, ucrainenii nu au în general de ales: trec mai întâi prin „taberele de filtrare” administrate de forțele separatiste din Donbas. Aceste structuri nu trebuie confundate cu cele care se găsesc pe teritoriul rusesc: „Cei care au trecut prin filtrare explică faptul că este un fel de control de securitate, pentru a-i filtra pe cei care sunt anti-Rusia sau prea pro-Ucraina”, explică Belkis Wille. Aceste tabere, care au apărut deja după cel de-al Doilea Război Mondial și în timpul războaielor cecene, reapar acum în teritoriile separatiste, cum ar fi la Bezimenîi sau Manguș.

Unii dintre ucrainenii care au fost trimiși în afara țării explică faptul că au închiriat o cameră de hotel în timpul procesului, dar alții, cazați în corturi sau în clădiri administrate de forțele separatiste, descriu condiții deplorabile: Cu toții trec prin aceleași etape: telefoane percheziționate de sus până jos, amprentele digitale luate și, mai ales, interogatorii care durează mai multe ore și examinări corporale, pentru a detecta legături cu regimentul Azov sau cu guvernul Ucrainei. „Îți scanează corpul pentru a vedea dacă ai urme care să dovedească faptul că ai luptat sau ai mânuit arme”, a declarat un ucrainean pentru Franceinfo.

Unele mărturii menționează violențe sau chiar dispariții. „O femeie a trecut printr-o tabără de filtrare împreună cu fratele ei, dar a ieșit doar ea. Când l-a întrebat pe gardian unde este fratele ei, acesta i-a răspuns: ‘Am încetat să mai număr oamenii pe care i-am ucis’ „, spune Svetlana Ganușkina, fondatoarea ONG-ului rusesc de ajutorare a refugiaților Civic Assistance Committee. „Ar putea fi o glumă, dar pentru această femeie nu a fost. Ea încă nu știe unde este fratele ei.”

Odată ce procesul de filtrare este finalizat, ucrainenii se pare că se vor confrunta cu o „alegere”. „Li s-a spus: ‘Ori stați într-un subsol în Mariupol, fără apă, electricitate, mâncare, îngrijire și veți muri… Ori mergeți în Rusia’ „, a declarat Oleksandra, o avocată specializată în drepturile omului, pentru Franceinfo. Prin urmare, mulți aleg Rusia, mai ales că Moscova închiriază adesea autobuze gratuite, dar „unii ucraineni au spus că nu știau unde merg autobuzele în care se urcau”, a declarat Belkis Wille. Odată ce au trecut granița, cei care au prieteni sau rude în Rusia pot fi cazați la domiciliu. Dar pentru ceilalți, TAP este singura alternativă.

Sunt aceste deplasări crime de război?

Depinde dacă acestea sunt efectuate sub constrângere sau nu. Articolul 49 din Convenția de la Geneva din 1949 prevede că, într-o situație de invazie, „transferurile forțate (…) din teritoriul ocupat către teritoriul puterii ocupante sau al oricărui alt stat (…) sunt interzise, indiferent de motiv”.

Dar pentru a exista constrângere, nu trebuie să ameninți pe cineva cu o armă de la mică distanță. Un raport al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) constată că strămutarea poate fi considerată forțată „deoarece Rusia a creat un mediu coercitiv în care acești civili nu au avut altă opțiune”. O situație care pare să corespundă cu cea descrisă de Oleksandra și Human Rights Watch, deoarece întoarcerea în Ucraina înseamnă să îți riști din nou viața.

Cum sunt tratați ucrainenii odată ajunși în aceste „lagăre”?

Aceasta este cea mai dificilă întrebare la care este dificil de răspuns. Mărturiile culese de Washington Post spun că interogatoriile continuă acolo, dar ucrainenii intervievați de Belkis Wille nu au relatat violențe.

Cu toate acestea, Svetlana Ganușkina adaugă că, în TAP, „asistența medicală pentru refugiați este în general slabă, la fel ca și hrana. Nu au haine și nu au bani.”

Unora dintre ei li s-a oferit – și nu au fost forțați – un loc de muncă de către autorități, potrivit relatărilor oferite de Human Rights Watch și Le Monde. Dar acest lucru este rar, potrivit Svetlanei Ganușkina, deoarece „multe dintre aceste TAP-uri sunt situate în zone pe care rușii le părăsesc tocmai pentru că nu există locuri de muncă”. Ministerul apărării al Ucrainei precizează că „cei care acceptă primesc documente care le interzic să părăsească regiunile rusești timp de doi ani”.

De cele mai multe ori, însă, refugiații pot părăsi aceste TAP. „Autoritățile nu le-au controlat mișcările”, spune Belkis Wille, adăugând că „unii au luat un taxi și au părăsit Rusia prin Estonia”.

Pentru cei care au fost trimiși în zone îndepărtate, este foarte dificil să se întoarcă la graniță, mai ales fără resurse și fără acte, uneori confiscate de administrația taberei. „Acest lucru este ilegal”, explică Svetlana Ganușkina: „Dacă refugiații vor să le recupereze, trebuie să li se permită acest lucru. Dar unii angajați TAP cred că trebuie să-i supravegheze pe refugiați și, prin urmare, îi împiedică să plece.”

Cu toate acestea, informațiile privind aceste TAP sunt încă departe de a fi complete. Câți ucraineni sunt dispăruți și ce se întâmplă cu ei? Poveștile altor civili, capturați și apoi torturați și duși cu forța în Belarus, ar putea oferi indicii. De ce transportă Rusia ucraineni pe teritoriul său? În martie, Ministerul de externe de la Kiev a acuzat Moscova că vrea să „îi folosească drept ostatici „. Pe măsură ce războiul avansează, vălul poate fi ridicat treptat. (Sursa foto: RONALDO SCHEMIDT / AFP)