EXCLUSIV Autopsia unui dosar penal omorât la Înalta Curte. Cazul „Mită pentru Bănicioiu de la Dorin Cocoș”

La o crimă – la orice crimă – avem așa: făptașul, victima și arma crimei. Numai că făptașul a fugit, victima a fost ascunsă într-o locație necunoscută, iar la locul crimei a mai rămas doar arma pătată de sânge.

Ajuns la fața locului, judecătorul însărcinat cu elucidarea cazului zice așa: câtă vreme nu avem făptaș și nu avem victimă, înseamnă că, de fapt, nu s-a întâmplat nimic. Acuzarea nu a putut dovedi, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că s-a petrecut o crimă, caz închis.

Bine, dar arma crimei, pătată de sânge? Aici judecătorul, suveran pe decizie, a ales să nu mai zică nimic. Caz închis.

Acum să ilustrăm ceea ce am rezumat mai sus cu un caz inspirat din fapte reale.

Contextul

7 mai 2012. O moțiune de cenzură împotriva Guvernului Mihai-Răzvan Ungureanu este votată de Parlament și Cabinetul pică. Este desemnat premier Victor Ponta, de la PSD, care formează un guvern împreună cu PNL, partide care erau deja aliate în Uniunea Social-Liberală. Partidul Democrat Liberal, al președintelui Traian Băsescu, trece în Opoziție.

Din acel moment se declașează o suită de evenimente care aveau să-și cunoască deznodământul abia zilele trecute, sub forma unei sentințe definitive a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Am reconstituit firul evenimentelor, pe baza celor două hotărâri judecătorești date pentru deslușirea lor, și am încercat să le explicăm cu ajutorul unui magistrat activ, care a solicitat anonimatul din motive ce țin de activitatea Inspecției Judiciare.

Dosarul a fost judecat integral – fond și apel – la Înalta Curte, pentru că eroul principal este un fost ministru: Nicolae Bănicioiu, fost ministru PSD al Tineretului și Sportului (21 decembrie 2012 – 5 martie 2014), respectiv al Sănătății (5 martie 2014 – 17 noiembrie 2015).

Începuturile

Preluarea puterii de către PSD în 2012 l-a băgat la griji pe omul de afaceri Dorin Cocoș, care la vremea aceea era soțul Elenei Udrea, influent politician în partidul care tocmai trecuse în Opoziție. Din cazua soției, se aștepta la represalii crunte, cum numai PSD știe să facă după ce obține puterea.

Dorin Cocoș și asociata sa, Mihaela Irimescu, controlau prin interpuși de încredere – rude și prieteni apropiați – mai multe firme care aveau în derulare contracte de furnizare cu mai multe spitale din București și Ilfov. Obiectivul imediat al celor doi era ca directorii acelor spitale, cărora le ofereau stimulente consistente pentru derularea contractelor, să nu fie schimbați din funcție odată cu schimbarea puterii politice.

Ținta aleasă a fost Nicolae Bănicioiu, cu care Mihaela Irimescu se mai intersectase anterior în plan profesional, în virtutea faptului că acesta era membru în grupul restrâns din PSD care decidea politicile în domeniul sănătății.

În septembrie 2012, a avut loc o întâlnire tripartită, în care cei doi oameni de afaceri i-au propus lui Bănicioiu să-i ajute în așa fel încât ca directorii de spitale să nu fie schimbați, iar dacă sunt schimbați, să fie numiți oameni agreați de tandemul Cocoș-Irimescu.

La schimb, i-au propus lui Bănicioiu să-și desemneze o persoană de mare încredere, care să fie cooptată ca asociat în firmele celor doi și care apoi să încaseze dividende în numele său.

La acel moment, Nicolae Bănicioiu nu a dat un răspuns, urmând să-și exprime acordul sau dezacordul față de propunere ulterior, prin intermediul Mihaelei Irimescu.

Persoana „de mare încredere” intră în scenă

Pe 21 decembrie 2012, Nicolae Bănicioiu a fost numit ministru al Tineretului și Sportului și devenea astfel coleg de cabinet cu ministrul Sănătății, liberalul Eugen Nicolăescu. Adică persoana cea mai îndreptățită să schimbe directorii de spitale – dar nu o putea face de capul lui, ci după discuții în Coaliție, acolo unde și PSD avea un cuvânt greu de spus.

După ce a devenit ministru al Tineretului și Sportului, Nicu Bănicioiu îi transmite Mihaelei Irimescu, prin mesaj Whatsapp, un nume și un număr de telefon. Persoana „de mare încredere” se numea Cătălina Furtună, prietenă de familie, colegă de serviciu și fostă colegă de facultate cu soția lui Bănicioiu, Mihaela.

Din acest moment, susțin procurorii, Nicolae Bănicioiu a pășit pe teritoriul infracțional, sub emblema de trafic de influență. Este momentul în care a acceptat tranzacția propusă de către tandemul Cocoș-Irimescu.

Mihaela Irimescu transmite mai departe numele și telefonul către două personaje care aveau să joace un rol important în poveste: Irina Frunzăreanu, administrator al firmelor cuplului Cocoș-Irimescu, și Lăcrămioara Militaru, contabila șefă și cea care se ocupa, printre altele, și de calculul și distribuirea divindedelor.

Cele două angajate fac demersurile necesare și, pe data de 14 ianuarie 2013, Cătălina Furtună intră oficial în acționariatul firmelor Hemos Med SRL și Disan Ortomed SRL, controlate de tandemul Cocoș-Irimescu. Furtună a depus un capital social de câte 100 de lei la ambele firme și a primit în schimb câte 33% din acțiuni.

Aici trebuie precizat că firmele controlate de către Cocoș și Irimescu aveau un specific: toți cei implicați în conducerea lor, ca asociați sau administratori, erau între ei rude sau prieteni apropiați. Cătălina Furtună devenea astfel singura persoană „alogenă” din grup, fără să fi avut legături rudenie sau de prietenie cu ceilalți.

Primele dividende

Anul 2013 decurge fără incidente majore: niciunul dintre directorii de spitale de care era interesat Dorin Cocoș nu a fost schimbat. Vine anul 2014, când se plătesc dividendele aferente anul 2013.

Pe 26 februarie 2014, Cătălina Furtună se prezintă la casierie și semnează de primirea, în cash, sumei de 1,3 milioane de lei, reprezentând dividende pe anul 2013 din partea firmelor Hemos Med și Disan Ortomed. Numai că Mihaela Irimescu avea să declare ulterior procurorilor și instanțelor că Furtună doar a semnat de ridicarea banilor, însă suma a luat-o efectiv ea și i-a înmânat-o lui Nicolae Bănicioiu, acasă la ea, într-un bloc de pe strada Tudor Vianu, fără alți martori.

În aceeași zi de 26 februarie 2014, când erau plătite primele dividende, Nicolae Bănicioiu devenea ministru al Sănătății – mai întâi interimar, iar din 5 martie ministru plin. Dorin Cocoș nu putea decât să se bucure: Bănicioiu devenea el însuși cel care putea decide soarta directorilor de spitale, așa că a considerat ca fiind în continuare validă înțelegerea inițială cu Bănicioiu.

Numai că tot în acel moment, Bănicioiu pășea fără să-și dea seama pe un alt teritoriu infracțional. Acuzația avea să se transforme din trafic de influență în luare de mită, pentru că presupusa sa prestație nu mai consta în a-l influența pe ministrul Sănătății în sensul dorit de Cocoș, ci de a decide el însuși.

Cocoș e arestat

Lucrurile însă încep să se precipite în toamnă. Pe 27 octombrie 2014, Dorin Cocoș este arestat în alte dosare (Microsoft, Bica) și începe să facă denunțuri – dar pentru alte cazuri decât cel în relație cu Bănicioiu. Presa începe să scrie despre afacerile lui Cocoș și printre firmele vehiculate se numără și Hemos Med SRL. Ca să nu-i fie numele legat de aceste controverse, Cătălina Furtună iese din această firmă pe 5 ianuarie 2015, rămânând asociată doar la Disan Ortomed SRL. Dar păstrează îndreptățirea să primească dividente pe anul 2014 de la ambele firme.

Ceea ce s-a și întâmplat. Pe 16 aprilie 2015, Cătălina Furtună se întâlnește cu Irina Frunzăreanu (administrator) și Lăcrămioara Militaru (contabil șef), pentru a discuta despre virarea dividedelor.

Această întâlnire a fost înregistrată ambiental de procurori. Cum așa? Iată cum: pe 7 aprilie 2015, deci cu câteva zile mai devreme, când Dorin Cocoș încă era în arest, Mihaela Irimescu și Irina Frunzăreanu s-au prezentat la DNA și au denunțat întreaga afacere Cocoș-Bănicioiu, speriate că achetele procurorilor luau amploare și s-ar putea să ajungă și la ele.

Un flagrant ratat

La întâlnirea (înregistrată) din 16 aprilie, Cătălina Furtună le informează pe cele două emisare ale lui Dorin Cocoș că, la solicitarea lui Bănicioiu, a deschis la Banca Transilvania, unde mai avea deja alte conturi, încă două conturi separate, unde să fie virate dividendele. Într-un cont 680.000 de lei de la Hemos Med, iar în celălalt 1,12 milioane de lei de la Disan Ortomed. În total, peste 1,8 milioane de lei. Totodată, le spune că la unul dintre conturi va fi asociat un card, care urma să fie folosit de către Mihaela Bănicioiu, soția ministrului Sănătății. Plățile către cele două conturi au și fost făcute a doua zi, pe 17 aprilie.

Investigațiile financiare ulterioare asupra celor două conturi aveau să releveze că, în covârșitoarea lor majoritate, banii din cele două conturi aveau să fie retrași în cash, fie direct de la casieria băncii, fie de la aparate ATM. Iar cash-ul are marele avantaj că nu poate fi urmărit atât de ușor ca tranzacțiile bancare.

Un eveniment important s-a petrecut zece zile mai târziu, pe 27 aprilie 2015: Nicolae Bănicioiu s-a întânit cu Mihaela Irimescu, la domiciliul acesteia din urmă. Și această întâlnire a fost înregistrată de procurori, pentru că Mihaela Irimescu devenise deja martor-denunțător. Cei doi au discutat despre activitatea firmelor controlate de Mihaela Irimescu, printre care și Disan Ortomed, unde rămăsese asociată Cătălina Furtună.

La un moment dat, Mihaela Irimescu vrut să-i înmâneze cash suma de 35.000 de euro, disimulată într-o cutie cu bomboane, ca parte a dividendelor pe anul precedent. „Alții…”, spune prudent Bănicioiu, cu referire probabil la „alți bani”. Cu zece zile în urmă, intraseră deja în conturile Cătălinei Furtună dividendele cuvenite, deci banii din cutie nu păreau să aibă o justificare clară.

„Hai, nu vrei să iei astea? Ia-le, te rog!”, insistă Irimescu. „Nu, nu, nu, serios, nu”, refuză Bănicioiu banii. La acel moment, Dorin Cocoș era ieșit din arestul preventiv, era plasat în arest la domiciliu și nimeni nu știa ce și cât denunțase din arest. Până la urmă, flagrantul a fost ratat și a rămas ca instanțele să deslușească ce a vrut să spună Bănicioiu prin acel „Alții”…

Ultimele dividende

Anul 2015 se termină prost pentru Nicolae Bănicioiu. Scandalul Colectiv duce, pe 17 noiembrie 2015, la demisia Guvernului Ponta, deci implicit și la terminarea mandatului său de ministru al Sănătății.

Numai că fără Bănicioiu la Sănătate rămânea nu doar țara, ci și Dorin Cocoș. Așa că pe 31 mai 2016, acesta transmite Cătălinei Furtună – tot prin cele două colaboratoare ale sale, Frunzăreanu și Militaru – că nu mai vrea să dea dividende pe anul 2015, pentru că Bănicioiu nu mai era ministru.

Furtună le contrazice pe emisarele lui Cocoș: Bănicioiu a fost ministru aproape tot anul 2015. „E pe 2015, s-au folosit de numele lui. N-am înțeles, de ce? A, dacă erau pe 2016, renunțam, era elegant…”, arată înregistrările DNA că ar fi spus Cătălina Furtună – deci dividendele erau cuvenite.

Câteva zile mai târziu, pe 9 iunie 2016, procurorii descind acasă la Cătălina Furtună și operează percheziții.

A trebuit să treacă mai bine de un an până când Cătălina Furtună, deși aflată sub urmărire penală, s-a decis să recupereze totuși dividendele care i se refuzaseră. În iulie 2017 dă în judecată firma Disan Ortomed SRL, câștigă procesul și un an mai târziu, în urma unei executări silite, întră în posesia celor peste 800.000 de lei reprezentând dividende pentru anul 2015.

Casa de pe malul Mediteranei

Tot în aceeași perioadă se desfășoară și o frumoasă poveste imobiliară. Pe 15 iunie 2018, un unchi al lui Nicu Bănicioiu, Costină Sângeap, cumpără cu 270.000 de euro un apartament în sudul Spaniei, la Marbella, o localitate pe malul Mediteranei. Sîngeap a lucrat toată viața în meserii de joasă calificare: munictor la spații verzi, panic la o firmă de pază, operator de pompă la o benzinărie.

Întrebat de procurori de unde a avut banii pentru casa din Spania, Costică Sângeap a încercat inițial să vândă gogoși: tatăl său avea 100.000 de dolari și 66.000 de lei încă de pe vremea lui Ceaușescu, bani cu care a aciziționat în 2012 o vilă în București, împreună cu tatăl lui Nicu Bănicioiu, și pe care au vândut-o în 2020 cu 630.000 de euro.

Apoi a venit cu o altă variantă: și-a cumpărat casa din Spania cu bani împrumutați de la Honorius Prigoană, fiul lui Silviu Prigoană, pe care urmează să-i restituie în rate în 5 ani.

În colaborare cu autoritățile anticorupție din Spania, procurorii DNA au stabilit cu certitudine următoarele: Costică Sângeap s-a deplasat în perioada mai-iunie 2018 în Spania, împreună cu Nicolae Bănicioiu și soția acestuia, Mihaela, unde a cumpărat un apartament. La datele de contact indicate la bancă pentru perfecționarea tranzacției, Sângeap a trecut numărul de telefon și adresa de e-mail ale Mihaelei Bănicioiu.

De atunci, Costică Sângeap nu a mai călcat în Spania. În schimb, casa de la Marbella a fost locuită, fie și temporar, dovadă stând facturile la electricitate plătite între anii 2018-2020. Nicolae Bănicioiu și soția au avut mai multe deplasări în Spania în acest interval de timp, cu sosiri și plecări pe aeroportul din Malaga, aflat în apropiere de Marbella.

Concluzia procurorilor: Costică Sângeap a fost un interpus al lui Nicolae Bănicioiu, adevăratul proprietar al casei din Marbella.

În decembrie 2021, Nicolae Bănicioiu și Cătălina Furtună erau trimiși în judecată, primul sub acuzațiile de trafic de influență și luare de mită, cea din urmă pentru complicitate la aceleași infracțiuni.

Judecata

Fondul procesului a fost judecat de un complet de trei judecători ai Înaltei Curți: Andrei Rus – președinte, Luminița Criștiu-Ninu și Cristina Rotaru. În ce privește acuzația de trafic de influență, comisă în perioada în care Bănicioiu era ministru al Tineretului și Sportului, toți trei au decis că acuzațiile au fost dovedite, dar au dispus încetarea procesului penal, pentru că a intervenit prescripția. Judecătorii au aplicat faimoasele decizii ale CCR și ICCJ, care au făcut scăpați atâția și atâția infractori.

Consensul s-a spart în momentul în care judecătorii au analizat infracțiunea de luare de mită, aferentă perioadei în care Bănicioiu era ministru al Sănătății, infracțiune care nu era în pericol de prescripție. Doi judecători – Rus și Criștiu-Ninu – au dispus achitarea.

Cei doi judecători au impus o exigență bizară și imposibil de îndeplinit: trebuia ca DNA să fi demonstrat că, după ce Bănicioiu a devenit ministru al Sănătății, a existat o a doua înțelegere între Dorin Cocoș și ministru, în continuarea primeia, ca bază pentru furnizarea mitei. Cum o asemenea probă nu a existat, și nici vreo dovadă directă că banii încasați de Furtună ar fi ajuns la Bănicioiu, judecătorii majoritari au considerat că interpusa Cătălina Furtună a acționat pe cont propriu și în interes personal după ce Bănicioiu a devenit ministru al Sănătății.

Audiat în instanță, Dorin Cocoș a declarat că nu a simțit nevoia unei a doua înțelegeri, pentru că el în continuare avea nevoie ca directorii de spitale să nu fie schimbați, iar înțelegerea era înțelegere: „Din moment ce bătusem palma și deal-ul era deja făcut încă din perioada în care era ministru al tineretului și sporturilor, nu a fost nevoie să mai reînnoiesc propunerea făcută lui Bănicioiu Nicolae în momentul în care a devenit ministru al sănătății”.

Pe de altă parte, Bănicioiu a devenit ministru pe 26 martie 2014, iar procurorii au aflat de întreaga afacere un an mai târziu, pe 7 aprilie 2015, când Mihaela Irimescu și Irina Frunzăreanu au făcut primele denunțuri la DNA. Judecătorii majoritari nu explică cum ar fi putut proba procurorii o nouă înțelegere petrecută un an mai devreme, câtă vreme asemenea înțelegeri nu se fac în scris.

Judecătoarea Rotaru oferă o altă perspectivă

Judecătoarea Cristina Rotaru a făcut opinie separată și a considerat că Bănicioiu și Furtună trebuie condamnați și pentru luare de mită. Aceasta a explicat că nu era necesar să de dovedească o a doua înțelegere între Cocoș și Bănicioiu, câtă vreme parametrii primeia au rămas neschimbați. În plus, nu trebuia dovedit nici că banii au ajuns la Bănicioiu, câtă vreme legea sancționează funcționarul care ia mită „pentru sine sau pentru altul”. Acest „altul” fiind, în cazul de față, Cătălina Furtună.

Judecătoarea Cristina Rotaru mai oferă o perspectivă interesantă, legată de faptul că în 2017, la un an după ce fusese pusă sub urmărire penală, Cătălina Furtună a dat în judecată Disan Ortomeed ca să-și recupereze dividendele pe anul 2015. Judecătorii majoritari au considerat că e o dovadă de bună credință, că a acționat exact ca un asociat îndreptățit la dividendele sale.

Judecătoarea Rotaru spune că, dimpotrivă, faptul că a acționat cu o întârziere de un an, după ce începuse urmărirea penală împotriva sa, a avut „scopul de a dovedi organelor judiciare că s-a simțit îndreptățită să primească aceste dividende, că avea calitatea de acționar, că acționa în nume propriu și nu ca interpusă a inculpatului Bănicioiu Nicolae”. Cu alte cuvinte, a fost o „acțiune de acoperire” post-factum, menită a conferi o aparență de legalitate asupra încasării banilor.

În concluzie, judecătoarea Rotaru conchidea că ambii trebuiau condamnați și pentru luare de mită, laolaltă cu confiscarea și celorlalte sume încasate: 1,8 milioane de lei dividende pe anul 2014 și 800.000 de lei dividende pe anul 2015. Dar aceasta a rămas o opinie minoritară.

Scăpat de pușcărie prin această sentință, Bănicioiu rămânea, totuși cu un disconfort: întrucât pentru acuzația de trafic de influență nu a fost achitat, ci doar a încetat procesul ca urmare a prescripției, rămânea cu sechestrul pus pe bunurile sale – inclusiv pe casa din Marbella – până la concurența sumei de 1,3 milioane de lei, dividendele pe anul 2013 de la cele două firme ale lui Cocoș. Urma apelul.

Apelul și măcelul

Apelul a fost judecat de un complet de cinci judecători: Mihail Udroiu – președinte, Lia Savonea, Adriana Ispas, Gheorghe Chitidean și Francisca Vasile.

Începem cu verdictul: patru judecători au decis definitiv ca Nicolae Bănicioiu și Cătălina Furtună să fie achitați și pentru trafic de influență, și nu doar pentru luare de mită, așa cum stabilise prima instanță. În consecință, au dispus ridicarea tuturor sechestrelor instituite, deci Bănicioiu rămâne cu toată averea intactă – inclusiv casa din Marbella.

Judecătoarea Francisca Vasile a făcut opinie separată: a considerat că probatoriul în ansamblul său este suficient și convingător pentru a pronunța o soluție de condamnare atât în privința traficului de influență, „chiar dacă răspunderea penală a fost eficient paralizată de împlinirea termenului prescripţiei”, cât și în privința luării de mită. Și aceasta a rămas, însă, doar o opinie minoritară

Ca să ajungă la soluția achitării pe toată linia, Udroiu, Savonea, Ispas și Chitidean au elaborat o bijuterie de motivare. Încep cu o amplă expunere teoretică privind principiul „in dubio pro reo” (dubiul e în beneficiul infractorului) și despre noul concept introdus în legislația penală, cel de „dovedire a acuzației mai presus de orice îndoială rezonabilă”.

Discreditarea probelor

Apoi continuă cu discreditarea, pe rând și cu metodă, a probelor propuse de acuzare.

De exemplu, martorii. Deși în dosar se arată că Dorin Cocoș și celelalte persoane din anturajul său – Irimescu, Frunzăreanu, Militaru – au făcut denunțuri în cel puțin patru dosare penale care s-au soldat cu conmdamnări definitive, judecătorii afirmă că mărturiile acestora trebuie luate cu un mare semn de întrebare, pentru că au beneficiat de înlesniri penale în urma denunțurilor formulate. Nu le-au înlăturat ca atare din probatoriu, dar le-au ignorat sau minimalizat importanța, ca fiind necredibile.

În schimb, iată cum arată una dintre aprecierile făcute făcute de judecători față de mărturiile lui Bănicioiu: „Inculpatul Bănicioiu Nicolae a contestat în mod constant acuzațiile formulate de procuror, apărarea acestuia fiind una neechivocă și credibilă”.

Apoi, în privința traficului de influență, judecătorii au impus exigența că Parchetul trebuia să fi dovedit că Bănicioiu chiar avea influență asupra ministrului Nicolăescu, ba chiar că și-a exercitat-o. Exigențe pe care legislația penală nu le impune.

De asemenea, au preluat argumentul de la instanța de fond, și anume că trebuia dovedită existența unei a doua înțelegeri între Cocoș și Bănicioiu, atunci când cel din urmă a preluat mandatul de ministru al Sănătății.

Într-un mod încă și mai straniu au abordat judecătorii momentul în care Bănicioiu a aceeptat înțelegerea propusă de Dorin Cocoș. Deși atestă în motivare faptul că Nicolae Bănicioiu a transmis prin mesaj Whatsapp numele și telefonul interpusei Cătălina Furtună, adică fixează exact momentul în care infracțiunea de trafic de influență este comisă, judecătorii majoritari nu fac niciun fel de apreciere asupra acestui fapt. Îl consemnează ca atare și-l lasă așa.

Judecătorii au ignorat însă și probele directe propuse de acuzare, nu doar pe cele indirecte, circumstanțiale sau testimoniale. De exemplu, deși impecabil documentat în rechizitoriu, episodul casei din Marbella, pe care Bănicioiu a cumprat-o avându-l ca interpus pe unchiul său, nu apare deloc menționat în motivarea sentinței, ca și cum n-ar fi existat – deși asupra casei din Spania exista pus sechestru.

Metoda

Am rugat un magistrat în activitate să facă o apreciere generală asupra modului în care a fost judecat acest dosar. Acesta a acceptat doar sub condiția anonimatului, pentru a nu-și urca Inspecția Judiciară pe cap.

„În primul rând, judecătorii au ales greșit metoda. Ei au luat fiecare probă în parte și i-au căutat slăbiciunile, dar au omis să analizeze întreg ansamblul probator. Au analizat probele în izolare, nu în coroborare, și au pierdut astfel tabloul de ansamblu. Au tratat lipsa probelor directe ca argument al nevinovăției și au înlocuit dubiul rezonabil cu nevoia de certitudine absolută.

Instanța nu a greșit pentru că nu a înțeles probele, ci pentru că le-a descompus până nu a mai rămas nimic de înțeles. Infracțiuni ca traficul de influență și mituirea au devenit extrem de sofisticate. Există interpuși, există înțelegeri tacite, există canale secrete de comunicare etc. De aceea ar trebui ca și activitatea de investigare să cunoască un grad cel puțin la fel de mare de sofisticare. Și, ceea e cel mai importnat, trebuie ca instanțele să recunoască și să admită asta.

În asemenea cazuri, dovedirea faptelor nu se fmai ace atât cu probe directe, ci și cu probe indirecte, circumstanțiale, cu fluxuri financiare etc. În acest proces, standardul de probă a fost ridicat atât de sus, încât pe baza lui nu ar mai putea fi pedepsite decât infracțiuni dintre cele mai rudimentare, prostești chiar – care de altminteri nici nu se prea mai comit. Cele sofisticate – niciodată”, a explicat magistratul.

Desenul

Cu bune și cu rele, măcar rechizitoriul procurorilor oferea un tablou cât de cât complet asupra evenimentelor, cercul era cât de cât închis. Judecarea dosarului a spart cercul și lasă la final o serie de elemente complet inexplicate. Cum ar fi:

• Ce motiv să fi avut Dorin Cocoș&Comp să fi cedat, în schimbul a 200 de lei aport de capitalul social, dividende de aproape 4 milioane de la două dintre firmele sale.
• Ce motiv să fi avut Cocoș&Comp să ofere acești bani unei persoane – Cătălina Furtună – care nu era în cercul lor de rubedenii și prieteni și pe care nu o cunoscuseră niciodată anterior.
• Ce motiv să fi avut Nicolae Bănicioiu să transmită Mihaelei Irimescu numele și numărul de telefon al Cătălinei Furtună.
• Care e motivul pentru care Cătălina Furtună, deși avea conturi și card la o bancă, a ales să deschidă la aceeași bancă alte două conturi plus card strict pentru banii primiți ca dividende de la firmele lui Cocoș.
• Ce motiv să fi avut Nicolae Bănicioiu să cumpere prin interpus un apartament pe malul Mediteranei.

Toate aceste întrebări, poate și altele, reprezintă arma pătată de sânge rămasă la locul crimei, de care vorbeam la început.

Judecătorii au refuzat să lege punctele între ele ca să înțeleagă întreg desenul. Dar asta nu înseamnă că punctele nu există, ci că judecătorii au ales să nu vadă desenul.