G4Media.ro

Când “ce-a vrut să spună autorul” alungă cititorul: prea multe analize de…

Când “ce-a vrut să spună autorul” alungă cititorul: prea multe analize de text la școală riscă să elimine plăcerea lecturii – studiu

Tinerii care citeau cu plăcere în copilărie, dar care și-au pierdut în timp interesul pentru citit atribuie adesea această evoluție experiențelor școlare, precum nevoia de a citi cu scopul de a face analize de text, arată un nou studiu al unei echipe de cercetători canadieni, citat de platforma educațională Edutopia. Acesta argumentează că există o legătură strânsă în cititul de dragul de a citi și formarea unor abilități lingvistice mai puternice, în timp ce accentul pe analiza textelor implică un cost psihologic atunci când aceasta devine dominantă, făcându-i pe tineri să se îndepărteze de cititul voluntar.

  • Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători condusă de Sandra Martin-Chang, profesoară de educație la Universitatea Concordia din Montreal, Canada. Cercetarea s-a bazat pe un eșantion de 200 de studenți de licență, care au fost întrebați în legătură cu interesul lor pentru lectură, frecvența lecturilor de dragul cititului, motivarea pe care o simt pentru lectură și experiențele care le modelează atitudinile față de aceasta.

O constatare notată de Martin-Chang, citată de publicația menționată, este că “experiența copiilor (în privința cititului – n.red.) este adesea foarte pozitivă în școala primară, dar scade în liceu”. Și aceasta, pentru că, în timp ce copiii de vârste mici tind să citească povești pentru a-și dezvolta abilitățile de citire și, adesea, să își împărtășească acea experiență cu un adult, în liceu natura lecturilor se schimbă profund: elevii trebuie să citească texte tot mai dificile și mai pline de informație.

Citește articolul complet pe Edupedu.ro

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

10 comentarii

  1. Mda, cand eram la gimnaziu citeam o carte pe zi. Dar m-a socat reactia profesoarei de romana cand i-am spus ca analiza de text (comentariile) e o porcarie. Genul asta de predare are multi sustinatori in randul profesorilor. E mult mai usor sa bifezi cat la suta din comentariul scris de Xulescu despre o opera e in stare elevul sa reproduca. Sa improvizezi, sa stimulezi creativitatea, sa ghidezi o discutie deschisa despre o opera e putin mai dificil.

  2. Analiza pe text e ok ! Problema este ca la scoala nu poti spune parerea personala ci trebuie sa inveti pe dinafara parerea altuia! Adica nu poti spune ca respectivul roman e o porcarie sau maculatura si sa argumentezi de ce.Daca de ex spui ca un roman de Sadoveanu sau Rebreanu e o porcarie sau spui ca in general autorii romani au scris maculatura esti respins la examen sau teza!
    Trebuie sa inveti comentariile emise de fel de fel de tocilari si lingai iar parerea ta sa nu ti o spui!

    • Pai in Romania nici nu ai cum altfel. Ce parere pertinenta sa aiba un adolescent, fara experienta vietii, despre Luceafarul, Imparat si proletar sau O scrisoare pierduta? Lucrarile sunt introduse in programa in functie de notorietate, complet decuplate de capacitatea intelegerii elevului la varsta respectiva.

      Dar nici sa dai in extrema celalalta, sa nu mai intrebi deloc ce a vrut sa spuna autorul nu e ok. Daca citirea unui text nu-ti ridica automat niste intrebari, se cheama ca ai citit degeaba.

    • Analizele literare trebuie rezervate profesorilor. Iar profesorii ar trebui sa organizeze dezbateri cu elevii pe subiectul unei opere, intreband incetul cu incetul elevii, ajutandu-i sa ajunga la concluzia analizei literare, dar utilizand cart mai mult propriul vocabular. Sa tocesti comentarii e inutil pentru elev, va uita la fel de repede.

  3. Moartea pasiunii nu vine de la textele mai dificile si pline de informatie.

    Ci de la forma aia de tortura psihologica care e chiar politica oficiala in scolile romanesti numita tocirea comentariilor literare.

    Cand un poet e in viata, parerile vor fi impartite. Unii critici literari chiar vor critica textul.

    In scoala in schimb esti fortat sa regurgitezi 5 pagini de limbi date autorului. Orice element de gandire critica este sters cu buretele si penalizat.

    Repetati dupa mine copii:
    Riga Crypto si Lapona Enigel este o mizerie scrisa probabil sub influenta diverselor substante.
    Nici autorul nu mai stie de naiba a vrut sa spuna.
    Daca va place Blaga e ok, daca nu nu.

    Nota 10 pentru un comentariu scris sincer
    Nota 4 pentru cele 5 pagini copiate de la un libidinos care a fost denumit critic literar si acceptat in programa scolara.

    • Total de acord!

      Este precum la „Stairway to Heaven” :))
      YouTube: Led Zeppelin Interview – The Meaning Of Stairway To Heaven

  4. Citeam foarte mult in scoala si in liceu, dar trebuie sa recunosc ca tranzitia de la cartile copilariei la cele mai dificile a fost marcata de comentariile literare din liceu. Aveai nevoie practic de inca o analiza pe text a comentariului. Cei care le scrisesera erau niste „vedete” care doreau sa isi expuna talentele de critici literari. Ori, intre un comentariu scolar si o lectura de critica literara trebuie sa existe o distinctie. Asta nu a priceput cateva decenii scoala romaneasca. Este bine si frumos si cu critica literara, dar asa in portii mai mici, mai gradual. Comentariile literare de tip critica literara ar fi trebuit studiate doar in clasa XII unde sa poti face o paralela intre un comentariu literar al unui licean si cel scris de un profesor de literatura ca o „vedeta”.

  5. Eu mi-as intreba fostii profi de romana, care indesau comentarii in noi, doar o intrebare legata de „ce a vrut sa zica autorul”, dintr-o carte pentru copii:

    Ce a vrut Lewis Carrol sa zica in Alice in tara oglinzilor cand alice intreaba pisica „Stii Kitty, oare laptele de acolo (din oglinda- n.m.) e bun de baut?”

    Dupa care i-as pune sa arda toate notitele, planurile de lectie si culegerile cu comentarii. 💡

  6. De ce trebuie elevii să memoreze comentarii?

    Ca să înţeleagă cum merg treburile în România:
    – gândeşti cum zice şeful, nu cum vrei tu
    – fii ascultător, adică bun de muls de stat
    – drepturile şi libertăţile sunt pur teoretice, dacă deranjezi mafia bugetarā, statul te calcă în picioare

  7. Daca nu intrebi copilul ce a vrut sa spuna Ana, ce a vrut sa spuna Lica, ce a vrut sa spuna Ghita si ce a vrut sa spuna Slavici, copilul nu mai face deosebire intre vocile celor 4. In lumea reala, majoritatea copiilor romani deja nu mai sunt intrebati intrebarile astea. Mare parte din restul invata pe de rost raspunsurile la aceste intrebari, din culegeri de comentarii. Veti vedea consecintele cand populatia va fi alcatuit mai ales din astia neintrebatii.

    Saptamana trecuta, in podcastul Blocked and Reported, realizatorii se plangeau ca tineretul american din ziua de azi nu mai intelege ce citeste. Daca intr-un roman, omul rau spune „voi ucide toti negrii”, tanarul american deduce ca autorul cere genocidul negrilor.

    Luna trecuta, un redactor sef New York Times a fost demis pentru ca le-a spus unei clase de liceeni „e dureros pentru unii oameni sa te auda rostind cuvantul nigger”. Directorii au decis ca aceasta popozitie dovedeste placerea redactorului sef de a rosti „nigger”.