A trebuit să treacă 23 de ani…

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

… și România să fie la un pas de dezastru pentru ca în sfârșit să fie pusă în aplicare cea mai neaplicată lege din România, Ordonanța de Urgență 31/2002.

Așadar candidatul invalidat la președinția României, Călin Georgescu, a fost trimis în judecată, esențialmente pentru propagandă legionară și apologia făcută criminalului de război fascist condamnat, Ion Antonescu, ambele acțiuni incriminate de OUG 31/2002.

OUG mai incriminează pe lângă propaganda legionară și apologia criminalilor de război condamnați și negarea Holocaustului, precum și deținerea și confecționarea de simboluri naziste, fasciste și legionare.

În cei 23 de ani scurși de la adoptarea acestui act normativ de către guvernul condus de Adrian Năstase (un gest politic fără prea multă tragere de inimă în perioada candidaturii României la UE și NATO), o singură persoană – lt. col. (ret) SRI Vasile Zărnescu – a fost condamnată de justiție în temeiul acestei legi pentru delictele menționate.

Zărnescu a fost condamnat în prima instanță la 13 luni de închisoare cu amânarea executării pedepsei, iar în apel a primit… un avertisment. Fostul sereist neagă în mod constant Holocaustul (A publicat o carte intitulată Holocaustul – O gogoriță diabolică, fără ca să fie tras la răspundere în vreun fel), a scris în repetate rânduri că lagărul de la Auschwitz era unul de muncă și nu unul de exterminare și folosește termenul  “jidan” cu o frecvență ne-egalată în România de azi.

Pe lângă el:

• Pseudo-istoricul de la Botoșani Gică Manole (care are bustul lui Ion Antonescu în curtea casei sale – proprietate privată, deci neinterzis) care neagă Holocaustul în fel și chip;
• Ion Coja, fostul parlamentar agrarian (1992 – 1996), alt negaționist al Holocaustului, apologet al Mișcării legionare, dar și al lui Nicolae Ceaușescu;
• Șerban Suru, lider autoproclamat al unei organizații intitulate Mișcarea legionară, care a făcut salutul nazist în fața sediului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără niciun efect în justiție – Cei trei sunt doar numele cele mai cunoscute ale celor care au sfidat și sfidează fără jenă prevederile OUG 31/2002.

Iată însă că pe lângă acești, hai să le zicem activiști neo-legionari/negaționiști, au apărut și politicieni care calcă în picioare OUG 31/2002, în frunte cu Călin Georgescu, dar și cu eurodeputata Diana Șoșoacă, ambii aspiranți la președinția României, opriți de justiție la un moment sau altul al procesului electoral.

Călin Georgescu cochetează în spațiul public cu neo-legionarismul și apologia lui Antonescu încă de acum patru – cinci ani, la un moment dat partidul AUR (al cărui candidat la funcția de prim ministru era) rupând chiar legăturile cu el din această cauză.

Diana Șoșoacă a devenit recent o neo-legionară ferventă, făcând afirmații antisemite fără reținere și încheiându-și tiradele cu “Trăiască Legiunea și Căpitanul”.

Ceva mai discret, liderul AUR George Simion are legături cu neo-legionari, a fost lansat politic de aceștia, și-l aproba din cap pe Călin Georgescu când acesta făcea propagandă neo-legionară. Iar apropiați ai lui Georgescu, ca fostul mercenar Horațiu Potra, au stocat chiar arme pregătind în aparent acțiuni violente în sprijinul candidatului invalidat la turul 2 de scrutin din decembrie 2024.

De abia atunci au intrat în acțiune Parchetul și Poliția, punând în aplicare OUG 31/2002.

Dar de ce de abia atunci? Pentru că au realizat, alături de puterea politică PSD/PNL, că democrația din România este primejduită de manifestările de extremă-dreapta.

Dar până în toamna/iarna 2024 ce au păzit? Eu cred că răspunsul este parțial incompetența și ignoranța cu privire la istoria recentă a României, dar și, îndrăznesc să afirm, o complicitate ideologică în unele cazuri cu neo-legionarii români.

Am scris despre pericolul extremei drepte în România încă de la începutul anilor 2000. Eram pe atunci într-o minoritate. Anual ceream pe baza legii accesului la informații din partea Parchetului General situația aplicării OUG 31/2002, care în fiecare venea cu cifra ZERO la capitolul condamnări.

Din fericire, odată cu începutul colaborării mele cu G4Media în 2021 tema aceasta a început să aibă impact, mai ales în privința aplicării prevederilor (aparent) minore ale legii cu privire la denumirea de străzi sau amplasare de busturi în public ale criminalilor de război condamnați.

Reacțiile au fost adesea ostile, cei mai mulți apelând la whataboutism de genul: “Dar despre crimele comuniștilor de ce nu vorbești?” Până la urmă s-a dovedit exact ce susținusem de peste 20 de ani: că pericolul la adresa democrației în România nu vine de le extrema stângă, ci de la extrema dreaptă.

Și nu numai în România, ci practic în întreaga Europă, unde partidele dreptei populiste/radicale/extreme sunt pe cai mari și au ajuns să se coordoneze așa cum a arătat George Simion recent, în condițiile în care regimul cvasi-fascist al lui Putin din Rusia subminează prin toate mijloacele democrațiile europene.

Trimiterea în judecată a lui Călin Georgescu nu este un act politic, ci este pur și simplu aplicarea celei mai ignorate (până acum) legi din România. OUG 31/2002 nu încalcă libertatea de exprimare: negarea Holocaustului este potrivit a două decizii al Curții Europene a Drepturilor Omului din 2003 (Garaudy contra Franța) și 2019 (Pastörs contra Germania) incitare la ură și ca atare nu beneficiază de libertate de exprimare. Mișcarea legionară și Antonescu aparțin fascismului, care prin definiție este o ideologie anti-democratică.

Iată de ce era necesară introducerea unei materii obligatorii în învățământul gimnazial, Istria evreilor și a Holocaustului, pentru ca noile generații să nu urmeze exemplul generațiilor actuale și trecute, spălate ce creier de fostul regim comunist și încurajate în ignoranța lor de indiferența actualului regim democratic, care a acționat în temeiul legii numai când i-a ajuns cuțitul la os.

Mi-e teamă, însă, să nu fie prea puțin, prea târziu.