De ce irită criticile la adresa lui Nicușor Dan legate de atitudinea sa față de Mișcarea legionară

Editorialul lui Dan Tăpălagă Ce se ascunde în spatele campaniei președintelui Nicușor Dan a călcat pe multe bombeuri. În primul rând, i-a supărat pe cei care au votat pentru actualul președinte și care-l susțin orbește în tot ceea ce face. În al doilea rând, i-a iritat pe cei care au simpatii, de diferite grade, pentru Mișcarea legionară. Căci despre asta este vorba: recentele acțiuni ale președintelui Dan legate de dezbaterea cu privire la trecutul și prezentul Mișcării legionare. Să le reamintim:

• Sesizarea Curții Constituționale cu privire la propunerea legislativă a deputatului Federației Comunităților Evreiești din România, Silviu Vexler, de înăsprire a pedepselor prevăzute pentru propaganda legionară, apologia criminalilor de război condamnați și negarea Holocaustului. Președintele Dan a invocat neclaritatea termenului “legionar” din Ordonanța de Urgență 31/2002 pe care o amendează Legea Vexler;
• Menționarea într-un context pozitiv a Fundației neo-legionare Ion Gavrilă Ogoranu, numită după liderul legionar al unei organizații de rezistență anti-comunistă din zona Făgărașului, obârșia președintelui Dan;
• Retrimiterea în parlament pentru o nouă dezbatere a legii Vexler în pofida respingerii în unanimitate de către Curtea Constituțională;
• Participarea la o slujbă de Sf. Maria la mănăstirea Sâmbăta frecventată de membri ai Fundației Ion Gavrilă Ogoranu;
• Interviu acordat unei fondatoare a Fundației neo-legionare Ion Gavrilă Ogoranu (singurul interviu acordat, nu o simplă declarație);
• Pelerinaj la chilia lui Arsenie Boca, cleric ortodox care a avut legături în perioada interbelică cu Mișcarea legionară, fără a fi membru al acesteia.

Nu revin asupra motivațiilor președintelui care pot merge de la calcul politic la convingeri profunde, cert este că președintele Dan are un interes mai mult decât superficial în această chestiune.

Dar nu aceasta este problema, ci efectul pe care-l are acest interes în chestiunea Mișcării legionare. Iar acesta a fost imediat. Un prim exemplu l-a constituit școala de vară a partidului de extremă dreapta S.O.S. România unde printre invitați s-a numărat și președintele Dan (care evident nu a răspuns invitației) și unde lidera partidului, europarlamentara Diana Șoșoacă și-a accentuat campania pro-legionară, în pofida faptului că este cercetată penal pentru încălcarea repetată a prevederilor OUG 31/2002.

S-au întețit atacurile împotriva acelora care au criticat recentele acțiuni ale președintelui Dan care au o legătură cu subiectul Mișcarea legionară. Un exemplu ar fi postarea vehementă a senatorului Sorin Lavric, numărul 2 în partidul de extremă dreapta AUR și apologet de lungă durată al Mișcării legionare, care a atacat Institutul Național pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” care criticase sesizarea Curții Constituționale cu privire la legea Vexler. Liderul AUR a folosit niște termeni abia voalat antisemiți.

Cât privește reacțiile pe internet, acestea se numără probabil cu sutele de mii, multe dintre ele fiind deschis pro-legionare și antisemite.

Un cal de bătaie este Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, mai precis cel care-i poartă numele. Născut în 1923, Ion Gavrilă Ogoranu a fost membru al Mișcării legionare și a rămas fidel acesteia după interzicerea acesteia în 1941 și până la moartea sa în 2006, când regimul comunist dispăruse de 16 ani, iar legionarismul era interzis. Rezistent anticomunist după cel de-al doilea război mondial, condamnat la moartea în contumacie, el a reușit să scape de capturare de către Securitate, ascunzându-se până în 1976, când a fost prins, iar pedeapsa fusese prescrisă în acel moment.

Dar aici nu Ion Gavril[ Ogoranu e problema, ci fundația care-i poartă numele are un caracter evident neo-legionar, fiind cea care organizează anual pe 30 noiembrie la Tâncăbești parastasul pentru liderul Mișcării legionare, Corneliu Zelea Codreanu și alți 13 legionari (Nicadorii și Decemvirii), executați acolo în 1938 la ordinul Regelui Carol al II-lea. Multă vreme autoritățile au închis ochii la acest parastas neo-legionar, dar în 2024, pe fondul victoriei din primul tur al alegerilor prezidențiale din 22 – 24 noiembrie (ulterior anulate) a lui Călin Georgescu, Parchetul a intrat brusc în acțiune, inițiind cercetări penale împotriva participanților la eveniment, unele dintre ele finalizate – în premieră – cu trimiteri în judecată. Or președintele Dan știe sau ar trebui să cunoască toate acestea.

Aceasta este organizația la care se referea președintele Dan când spunea că cei care omagiază rezistenții anti-comuniști, fie ei și foști legionari, nu trebuie încadrați la delictele prevăzute de OUG 31/2002, pasibile de pedepse care includ pe cele cu închisoarea.

Nimeni nu a fost condamnat, în cei 23 de ani de existență a OUG 31/2002, pentru omagierea unor rezistenți anti-comuniști care fuseseră membru ai Mișcării legionare. În fapt, pentru delictele principale prevăzute de această lege – propagandă legionară, apologia persoanelor condamnate pentru crime de război și negarea Holocaustului – o singură persoană a fost condamnată, lt. Col (RTG) SRI, Vasile Zărnescu (candidat SOS la Senatul României), pentru negarea Holocaustului, care a primit în apel pedeapsa de … avertisment.

Mișcarea legionară nu este doar parte a istoriei, ci și a prezentului. Documentarul lui Dan Tăpălagă Cine sunt extremiștii (II) arată clar reînvierea acestei organizații fasciste și teroriste în România de azi, iar rezultatele alegerilor din România din 2024 – 2025 arată clar că extrema dreaptă reprezintă un pericol care poate deveni existențial pentru România în contextul internațional actual, cu Rusia (care este condusă de un regim care prezintă trăsături clare ale fascismului) care subminează pe toate căile statul român, inclusiv prin intermediul coloanei a cincea din interior. Toți cei invocă în replică pericolul extremei stângi în România bat câmpii, ca s-o spun de-a dreptul: în România extrema stângă este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire.

În final revin la colegul meu Dan Tăpălagă acuzat că a schimbat placa și a scris acest editorial după ce G4Media a devenit parte a trustului de presă al cărui patron este Radu Budeanu, cu alte cuvinte la comandă. Insinuarea este pe cât de ineptă, pe atât de abjectă. G4Media are o linie consecventă de combatere a extremismului de dreapta din România de cel puțin patru ani, care include articole despre autoritățile care refuză să schimbe nume de străzi după criminali de război condamnați (ilegal potrivit OUG 31/2002), relevarea cazului N. C. Paulescu, savantul antisemit pe care Academia Română ar fi dorit să-l omagieze în 2021, intervențiile apologetice la adresa lui Ion Antonescu și a Mișcării legionare ale lui Călin Georgescu pe când era candidat la funcția de prim ministru al AUR, explicarea caracterului de criminal de război a lui Mircea Vulcănescu și Radu Gyr, etc.

Cât despre Nicușor Dan, pe lângă seria de articole recente după preluarea funcției de președinte, G4Media a scris despre refuzul acestuia când era primar general al Capitalei de a aproba un sediu pe Calea Victoriei pentru Institutul Wiesel sau refuzul de a schimba numele străzii Mircea Vulcănescu din sectorul 1.

Așa încât, G4Media a fost, este și a fost consecvent în abordarea acestei chestiuni într-un peisaj mediatic în care consecvența nu durează mai mult de cele trei zile proverbiale.