Washington Post: Criza democrației e în realitate o criză a stângii. Publicul pare să considere că a fost impozitat, reglementat, ținut din scurt și intimidat de politicienii de stânga

Analiză Washington Post preluată de Rador:

Țările în care au avut loc alegeri în 2024 însumează peste jumătate din populația lumii. Iar esența mesajului transmis de electorat guvernelor a fost nemulțumirea și chiar furia provocată de starea de fapt. Frustrarea lui pare a viza în special acea parte a spectrului politic care e asociată tradițional cu expansiunea guvernului – stânga, potrivit Rador Radio România.

Aproape oriunde te-ai uita stânga e la pământ. Din cele 27 de state UE numai o mână au coaliții de guvernare conduse de un partid de centru-stânga. Cel mai mare partid de centru-stânga din Parlamentul European dețin acum doar 136 de locuri din totalul de 720. Chiar și în țări care au izbutit să stăvilească ascensiunea populismului de dreapta, cum e Polonia, centrul-dreapta e cel care o duce bine, iar nu stânga. Iar în SUA, bineînțeles, amploarea victoriei lui Donald Trump – aproape 90% din comitatele țării s-au deplasat la dreapta – indică faptul că și America e parte a acestei tendințe.

În consecință, criza guvernării democratice este în realitate o criză a guvernării progresiste. Publicul pare să considere că a fost impozitat, reglementat, ținut din scurt și intimidat de politicienii de stânga de decenii bune – și încă cu rezultate proaste, chiar din ce în ce mai proaste.

Statele New York, unde trăiesc eu, și Florida, pe care îl vizitez frecvent, ne oferă o antiteză interesantă.

Au populații comparabile: New York are vreo 20 de milioane de locuitori, Florida cam 23 de milioane. Însă bugetul statului New York e de peste două ori mai mare decât al Floridei (239 miliarde de dolari, respectiv 116). Orașul New York e cam de trei ori mai mare decât întregul comitat Miami-Dade [unde se află capitala Floridei, Miami – n.trad.], însă bugetul lui depășește 100 de miliarde de dolari, fiind de aproape 10 ori mai mare decât cel al comitatului Miami-Dade. Orașul New York și-a mărit cu 40% cheltuielile în intervalul 2012-2019, adică acestea au depășit de peste patru ori rata inflației. Există atunci vreun newyorkez care consideră că beneficiază acum de servicii publice cu 40% mai bune?

Ce primesc în schimb newyorkezii pentru aceste sume enorme colectate de pe urma celor mai mari impozite din întreaga țară? (Un locuitor înstărit din New York plătește un impozit pe venit similar cu unul din Londra, Paris ori Berlin – numai că nu beneficiază de învățământ superior gratuit și de asistență medicală gratuită.) Rata sărăciei e mai mare în New York decât în Florida. New York are și o proporție un pic mai redusă a proprietarilor de locuințe, dar o rată mult mai ridicată a persoanelor fără adăpost. Deși New York plătește dublu pentru educația unui elev, rezultatele educaționale – rata absolvirii, media notelor la testele din clasa a opta – sunt cam aceleași cu cele din Florida.

E facil să te consolezi cu ideea că aceste impozite imense și veniturile tot mai mari pe care le generează ele asigură anumite elemente cruciale ale unei guvernări progresiste. Dar adesea ele nu reprezintă nimic altceva decât simplul rezultat al risipei și incompetenței. Într-o primă etapă a construcției unei noi linii de metrou la New York costul per milă e de 2,5 miliarde de dolari, adică de 8-12 ori mai piperat decât la proiecte similare din Italia, Suedia, Franța și Germania. O mare parte din veniturile generate de impozitele statale și municipale merge la pensii. În statul Illinois peste 8% din buget merge la pensii. În orașul New York 22% din buget se duce pe pensii și alte beneficii pentru angajații publici. Prin promisiunea unor pensii generoase pentru funcționarii publici s-a găsit o cale facilă de a-i cumpăra sprijinul unui segment electoral crucial, dat fiind că costurile aferente nu vor fi vizibile în buget decât peste ani și ani.

Marile orașe americane sunt incubatoare ale creșterii, vitalității și energiei. De aceea se și află, ele și administrațiile lor, în lumina reflectoarelor. Iar ce au putut vedea oamenii în ultima vreme acolo e progresismul luând-o razna. Furturile fac ravagii în California de ani buni din cauza legislației indulgente cu furturile din magazine. La New York oamenii străzii – printre care dependenți de droguri și bolnavi mintal – sunt lăsați în plata lor, înspăimântând și hărțuind publicul pe străzi și la metrou. Bărbatul inculpat săptămâna aceasta pentru că a împins un om de pe peron în fața metroului are mai multe arestări la activ.

Dar testul suprem este, firește, acela la care oamenii votează luându-și picioarele la spinare. Sunt deja ani buni de când New Yorkul pierde locuitori în favoarea Floridei. Aceeași situație, cu ușoare variații, o întâlnim în cazul relației California-Texas. În esență tendința e aceea ca marile state republicane să crească și mai mult pe seama marilor state democrate, ceea ce se traduce în termeni politici prin o mai bună reprezentare a republicanilor în Congres și în Colegiul Electoral.

Are loc acum o tentativă interesantă a unor oameni precum Elon Musk și Vivek Ramaswamy de a combina conservatorismul cultural cu naționalismul economic și cu reforma radicală a guvernării. Toate acestea pot fi ingredientele unei ideologii atractive pentru o mare parte a electoratului, dezamăgită de o guvernare în care nimic nu pare a funcționa prea bine.

Pe de altă parte, dacă democrații nu vor deprinde unele lecții neplăcute de pe urma propriei lor guvernări din statele și orașele pe care le domină, vor fi considerați susținătorii elitelor culturale, ideologiei woke și guvernului umflat nejustificat, ineficient. Iar aceasta ar putea fi formula unui statut minoritar permanent.

Sursa: THE WASHINGTON POST / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba