VIDEO Interviu Directorul general adjunct al DG Regio, Comisia Europeană, despre fondurile UE după 2028: „Propunerea menține rolul regiunilor în arhitectura generală/ Nu va mai fi o plată bazată pe costuri, ci pe repere și ținte”

Dezbaterile de la Săptămâna Regiunilor care au avut loc în luna octombrie la Bruxelles s-au concentrat pe propunerea Comisiei Europene de buget multianual 2028-2035. Până atunci, aceasta a strâns multe critici din partea liderilor locali și regionali. De la „prea multă autoritate acordată guvernelor naționale” până la „va lansa jocurile foamei între fermieri și orașe”, criticile au vizat ideea de a cumula politica de coeziune cu cea pentru dezvoltare rurală și a lăsa autoritățile naționale să decidă cum împart fondurile.

Între timp, Parlamentul European si-a exprimat public criticile și propunerile și în plus luni, 10 noiembrie, o scrisoare a Președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, consultată de agențiile de știri, arată deschiderea pentru a adăuga opțiuni de modificare opţiuni la propunerea sa între care: acordarea unei puteri mai mari regiunilor, oferirea unor posibile garanţii pentru sectorul agricol şi consolidarea rolului Parlamentului European în alocarea banilor din bugetul UE.

Un singur program pentru toate fondurile europene, sau mai multe? Mai multă libertate de decizie pentru statele membre cum să le împartă, sau nu? Și care va fi exact rolul regiunilor în acest peisaj? 

Hugo Sobral, director general adjunct DG Regio a oferit pentru G4Media/Cohero4EU un scurt interviu în luna octombrie la Bruxelles în contextul dezbaterilor din cadrul Săptămânii Regiunilor, în care a argumentat cum și de ce Comisia Europeană a gândit propunerea sa de buget multi-anual în forma prezentată în luna iulie și în luna septembrie, care se află în negociere între instituții și reprezentanții statelor membre, în lunile următoare. 

Principalele idei din interviu:

„Am încercat să avem un buget mai simplu, mai simplu în sensul de mai puține instrumente, mai puține fonduri și reguli mai clare, astfel încât să fie mai ușor pentru beneficiari să acceseze aceste fonduri. Și am încercat, de asemenea, să avem un buget, fiind mai flexibil. Deci, cu mai puține „prescripții ex-ante despre ce trebuie și ce nu trebuie făcut” Astfel încât, practic, statele membre și regiunile să poată adapta investițiile propriilor nevoi, către propriile provocări.

Propunerea menține rolul regiunilor în arhitectura generală. Ceea ce spunem este că statele membre se pot organiza în funcție de propriile lor obligații constituționale, în funcție de tradițiile lor administrative. Și ne așteptăm ca mai multe state membre să continue ceea ce au deja în prezent ca sistem viitor de gestionare a acestor fonduri.

Statele membre mai mici tind, de exemplu, să aibă un singur program. Statele membre mai mari tind să aibă mai multe programe, pentru că sunt mai mari, cu multe diferențe, multe aspecte de abordat. Așadar, mă aștept ca acest lucru să continue și în viitor.

Statele membre pot avea capitole regionale în planurile lor, iar aceste capitole regionale pot fi gestionate de către regiuni însele. Deci, cu funcții foarte similare celor pe care le au în prezent. Așadar, mă aștept, practic, după cum spuneam, ca o țară precum România, care a acordat recent mai multă putere regiunilor pentru a-și gestiona programele, să continue pe această cale, pentru că, după părerea mea, a fost o evoluție pozitivă și mă aștept ca acest lucru să continue și în viitor.

Ideea a fost, într-adevăr, să avem ceea ce numim un sistem bazat pe performanță, în care plățile se fac, din nou, pe baza a ceea ce numim repere și ținte („milestones and targets”). Așadar, nu vom mai plăti pe baza facturilor. Nu va mai fi o plată bazată pe costuri, ci pe repere și ținte. Vom conveni cu statele membre care sunt diferitele etape de implementare ale unui proiect sau ale unei reforme, pentru că și reformele pot fi plătite. Putem plăti pentru reforme.

Pentru că noi credem într-adevăr că asocierea reformelor cu investițiile este necesară pentru a îmbunătăți dezvoltarea regională; nu este vorba doar de a arunca bani în diverse direcții. Trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că tot restul este pus la punct, că legislația există, că există capacitate administrativă. Așadar, asocierea reformelor cu investițiile este importantă, iar implementarea lor prin repere și ținte va ajuta, sperăm, la accelerarea plăților, deoarece se pot solicita plăți în diferite etape ale duratei de viață a unui proiect, și nu doar la final, când acesta este complet finalizat. Astfel, acest sistem ar avea și beneficiul de a accelera execuția.”