G4Media.ro

VIDEO De la liceu de mate-info la cusut broderie handmade: ZADA, proiectul…

VIDEO De la liceu de mate-info la cusut broderie handmade: ZADA, proiectul de suflet al unei constănțence care s-a reinventat în Brașov

Alexandra Tudose sau Alex Mica, așa cum o alintă prietenii, s-a născut în Constanța, iar ZADA este proiectul ei de suflet, un atelier handmade din Brașov, unde lucrează cu entuziasm și plăcere împreună și pentru oameni dragi.

  • ”Sunt din Constanța, acolo m-am născut și am locuit până am terminat liceul. Apoi m-am mutat la București, împreună cu prietena mea cea mai bună și pentru amândouă a început viața de student, pe care abia o așteptam.Meșteșugăritul a început chiar în primul an de facultate, total neplanificat și neașteptat. Ne doream amândouă niște bănuți în plus de buzunar, pentru mers în excursii și la festivaluri. Și auzisem noi de la o prietenă de-a unei prietene de-ale noastre, care era studentă în Cluj, la Facultatea de Arte, secția Sculptură, că ea reușește să stea toată vara la mare din banii pe care îi face din mărțișoare. Și am zis să ne încercăm și noi norocul.

    Așa că am fost la Hanul cu Tei și ne-am cumpărat niște pastă ceramică, niște tușuri, pensule și ce ne mai trebuia nouă să începem ”producția” de mărțișoare. Și am început. Țin minte că mai erau cam două săptămâni până la 1 martie.

    Ne-am organizat în camera de cămin un mic atelier, adică am dat totul la o parte de pe biroul de pe care lucra prietena mea și am început să modelăm. Timp de două săptămâni numai asta am făcut, abia ne ridicam de la masă, pentru o pauză pe balconul camerei de cămin. A fost super fain. Ne-am povestit toate cele, am trecut din nou prin toate dilemele cu băieții, am râs, cred că am și plâns, mvai, a fost grozav” (o formă similară de răspuns a fost publicat în IQads, n.red.).

Totul a început amuzant și ludic, în facultate. A fost cucerită de starea pe care o simțea când lucra cu mâinile, un soi de introspecție, timp petrecut doar cu ea și cu gândurile ei.

  • ”Toată experiența a culminat în ziua de 1 martie, când am ieșit să vindem la Universitate, la fântână. Era după o noapte albă, în care a trebuit să facem fundițele pentru mărțișoare și să le capsăm pe bucăți de carton. A fost un episod hilar, aveam un geamantan vechi din piele, în care pusesem eșarfele noastre, iar peste ele mărțișoarele, fiind pregătite oricând să dăm un picior geamantanului, pentru a-l închide, în caz că venea poliția să ne întrebe ceva. Aveam emoții când vorbeam cu oamenii, ne era și frică de amendă, voiam să vindem și mărțișoarele, prin urmare, era o stare de adrenalină continuă pentru noi, care nu eram cele mai curajoase oricum.Și așa a început totul pentru mine. Cu această poveste frumoasă și destul de amuzantă, în care pentru prima oară în viața mea simțeam că îmi place ce fac. Lucram cu mâinile și în același timp mă gândeam la toate cele. Cred că de fapt asta m-a cucerit cel mai mult, starea pe care o am aproape de fiecare dată când lucrez cu mâinile. Care e un soi de introspecție, e un timp petrecut cu mine și cu gândurile mele și în același timp e o senzație că acolo, în tot acel proces, nu mai există muncă și nici timp. Poate și din această cauză am devenit cam workaholică, dintr-o leneșă, sau hai, semi-leneșă. Dar asta e o altă discuție”.

În spatele ZADA sunt doar două fete, Alex și Adriana, despre care spune că e ”o super grozavă” și împreună cu care lucrează în atelierul din Brașov.

  • ”Incredibil sau nu, în spatele ZADA suntem doar două fete, eu și Adriana, o super grozavă. Faptul că a apărut Adriana în viața mea, mi-a arătat încă o dată ce frumos este ce mi-am ales să fac. Lucrăm împreună de mai bine de un an, iar ea în tot acest timp, a învățat să coasă (și coase mai frumos decât mine), să brodeze, să împacheteze un colet (mai frumos decât mine) și să trimită comenzile clienților. Lucrând împreună, Adriana deja are planuri mari și a început să se pregătească pentru Facultatea de Design Vestimentar. Iar eu am mai mult timp să desenez și să mă gândesc la obiecte și broderii noi. Îi mulțumesc enorm pentru tot efortul depus până acum și pentru ambiție și curiozitate și OCD, fără ea, ZADA ar fi arătat mult mai săracă”. 

Obișnuită cu toată agitația de la atelier, în prima săptămână de lockdown din pandemia COVID-19, Alex Mica a fost foarte afectată, nu își găsea starea și locul.

  • ”În primă fază, recunosc, nu a fost prea bine. Obișnuită cu toată agitația de la atelier, în prima săptămână de lockdown, pur și simplu nu îmi găseam starea și locul. Apoi, mi-am dat seama că eu în mod obișnuit, nu am timpul acesta. Să stau, să mă gândesc, să desenez, să îmi pun bazele unei colecții noi”.

Dar tot în pandemie a început să lucreze la prima ei colecție de broderii. A început să deseneze toate plantele pe care le avea prin casă.

  • ”Și atunci am început să lucrez la prima mea colecție de broderii. În primă fază nici nu știam cu și despre ce să fie. Fiind și primăvară, mă apucasem să îmi plantez tot felul de salate, ierburi aromatice și plante decorative. Și așa mi-a venit ideea. Am început să desenez plantele pe care le aveam prin casă. Primul model a fost Monstera Deliciosa, apoi Calathea Ornata, Ficus Ginseng și încetul cu încetul am epuizat plantele din casă și am început să desenez plantele pe care mi le-aș dori. Și așa, din toată panica generată de gândul că nu o să mă pot acomoda să stau în casă atât timp, pentru că nu o să am ce lucra (iar mie îmi place enorm de mult ceea ce fac și îmi place mult să muncesc), s-a transformat în curajul și efortul pentru colecția ”Grădina din Visss”, nume dedicat grădinii cu același nume, cea mai frumoasă grădină urbană din Brașov, care aparținea hubului cultural Visssual, casa atelierului meu pentru 2 ani”.

La câteva zile după finalul lockdown-ului, a primit un telefon din partea directorului de marketing de la o companie mare care la noi în țară are în jur de 1500 de angajați.

  • ”Mie mi s-a întâmplat ceva fain. La câteva zile după finalul perioadei de lockdown, am primit un telefon din partea directorului de marketing de la o companie foarte mare, care la noi în țară are în jur de 1500 de angajați”.

Le-a spus fetelor că vor să susțină producătorii mici, locali. Și așa au ajuns la ZADA unde au cerut 100 de tricouri brodate în două săptămâni.

  • ”Și cred că primele cuvinte au fost exact așa – mno, uite, noi lucrăm în general cu firme mari, care ne pot oferi prețuri mai mici pentru că au o capacitate de producție ce le permite asta, dar ne-am gândit, dată fiind toată această situație, să apelăm la producători mici, locali. Și așa am ajuns la tine. Ce zici, ai putea să ne brodezi 100 de tricouri în două săptămâni? Dacă am voie să zic compania, aș zice-o, sunt mega faini. Majorel sunt”.

Alex Mica spune că ajutorul celor de la Majorel a însemnat enorm pentru atelierul handmade și a fost suflul de care aveau nevoie ca să continue, pentru că din cauza agitației, a necunoscutului și a incertitudinilor se gândeau la posibilitatea de a renunța.

  • ”Pentru mine acest lucru a însemnat enorm, a fost exact suflul de care aveam nevoie să îmi fac curaj să continui ce începusem, pentru că în toată starea de agitație, de necunoscut și de incertitudini, mă gândeam la posibilitatea de renunța”.

Apoi, din toată apatia și nesiguranța cauzate de pandemie, au început să apară din ce în ce mai mulți clienți interesați să susțină afacerile mici și locale.

  • ”Și tot așa, încetul cu încetul, au apărut din ce în ce mai mulți clienți interesați să susțină afacerile mici și locale. Dar am simțit și un apetit mai mare pentru produse de calitate superioară, din materiale faine, din fibre naturale. Cumva, spre deosebire de ceilalți ani, observ că oamenii sunt mai educați, mai curioși și mai sensibili în fața unui obiect lucrat manual”.

Pe lângă bucuria de a cumpăra un obiect care nu este produs în serie, Alex Mica spune că oamenii simt tot mai des că participă la dezvoltarea micilor antreprenori handmade și îi susțin să fie creativi și curajoși cu ideile lor.

  • ”Din punctul meu de vedere, oamenii au început să înțeleagă că doar cu ajutorul susținerii lor, noi putem exista pe piață. Iar acest lucru pe mine mă bucură extrem de mult. Pentru că pe lângă bucuria de a cumpăra un obiect care nu este produs în serie, ei simt deopotrivă că participă la dezvoltarea noastră, că ne ajută pe noi să fim mai creativi și mai curajoși cu ideile noastre. Iar pentru acest lucru, le mulțumim din suflet. Și deopotrivă le mulțumim tuturor colegilor noștri din sectoarele creative, care au participat la educarea publicului nostru”.

Totodată, mai spune ea, este vizibilă diferența dintre publicul de acum și cel din urmă cu câțiva ani. Oamenii deja știu, înțeleg și apreciază că efortul cu care se face un produs handmade este mult mai mare și mai costisitor ca timp și resurse decât un produs care iese din fabrică.

  • ”Da, din ce în ce mai mult (apreciază oamenii mai mult produsele handmade, n.red.). Așa cum spuneam și mai sus, este vizibilă diferența dintre publicul nostru de acum și cel de acum 5 ani. Oamenii deja știu, înțeleg și apreciază că efortul cu care facem noi un produs este mult mai mare și mai costisitor ca timp și resurse decât ceva produs într-o fabrică”.

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

2 comentarii

  1. De ce nu a facut la Constanta ? A venit in ghetoul iasov… teapa!!!

  2. Handmade… Nu făcut de mână?