VIDEO Cristian Panu, jucător și colecționar, despre fenomenul board game în România. De la ”Nu te supăra, frate!”, la jocurile europene și americane

Jocurile au însoțit societatea umană pe parcursul existenței ei și au evoluat odată cu ea. Cel mai vechi joc atestat ar putea fi Senet, datat cu peste 2.600 de ani înainte de Christos, descoperit în Egiptul Antic, dar există ipoteze bazate pe descoperiri arheologice că jocurile ar fi chiar mai vechi de atât.

În ciuda concurenței cu jocurile online, board game-urile nu au dispărut, ba mai mult, s-au dezvoltat. Nu sunt doar refugiul generației care a crescut cu ”Piticot” sau ”Nu te supăra, frate!” ci sunt jucate în continuare de generațiile mai tinere, de prieteni și de familii, inclusiv de copii. Cel mai probabil, sute de mii de români joacă măcar un joc de societate.

Pot fi considerate educative sau pur și simplu distractive pentru cineva care vrea sa își umple o seară socializând cu apropiații. De altfel, au reprezentat, mai ales în pandemie, posibilitatea de a menține socializarea într-un cerc închis și sigur.

Ceea ce le face să fie de nișă, este prețul, consideră Cristian Panu, jurnalist, jucător și colecționar pasionat de jocuri de societate.

”Board game-urile în sine, în România, sunt o chestie foarte de nișă. Super-nișată pentru că e pentru o anumită parte a societății.

În primul și în primul rând, board game-urile sunt scumpe dacă le iei la prima mână. Eu am board game-uri salvate, luate în mare parte de la târguri, magazine de second-hand și date la trade.

În România e o treabă foarte de nișă, cum ți-am spus, pentru că prețul este destul de ridicat și nu oricine și le permite.

Hai să comparăm la un salariu mediu pe economie. Dacă iei 2500 de lei pe lună în mână, un board game începe de la 200 de lei și se duce până la 600 de lei, la un magazin la prima mână” spune Cristian.

În România s-au format comunități, cele mai multe online, unde pasionații fac schimburi între ei.

”Iei un joc, îl joci 2, 3, 4 săptămâni, o lună, două, îl joci de câteva ori, vezi că nu e pe profilul tău, îl dai mai departe la un schimb” adaugă acesta.

El mai spune că jocurile de calitate sunt în limba engleză și regulamentul la un joc de societate cum este Scythe, atunci când este limba română, este tradus mot-a-mot, ceea ce te face să te întorci la regulamentul în engleză, ceea ce nu e la îndemâna tuturor.

”De exemplu Scythe are undeva la 15 pagini de reguli și dacă nu ai cunoștințe de la mediu spre avansat de limba engleză, e foarte dificil. Spre exemplu, eu cu Diana (soția sa – n.red.), când ne-am apucat să jucăm board game-uri, am avut un euro-board game. Sunt două tipuri. Euro-board game-uri și american board game-uri.

Euro-game-urile sunt jocuri de colectat resurse, de făcut trading, mai mult pe partea asta socio-economică, politică.

Madeira era un joc în care erai în zona Madeirei și erai trader de resurse. E, jocul în sine avea undeva pe la 25 de pagini de reguli foarte, foarte grele. Vreau să zic că se lăsa cu certuri, se lăsa cu scandaluri, unul înțelegea într-un fel regulamentul, altul înțelegea în alt fel”.

În lumea asta a gamerilor, un Holly Grail este HeroQuest, spune Cristi.

”HeroQuest ăsta, la început a fost apreciat, dar undeva prin anii 90 a fost o explozie și acum nu se mai fabrică, sunt zvonuri că s-ar reface jocul acum, cu 2021… 2022, dar, o cutie de joc originală ajunge undeva și la 500 de dolari pe Ebay.

Eu am două, doi frați ai HeroQuest, StarQuest în care acțiunea se întâmplă undeva în spațiu și DarkWorld, foarte asemănător cu HeroQuest… Dar, nu e holly-grail”, adaugă el.

Educație prin joacă

”În alte țări se face și educație de incluziune prin board game-uri, gen în școală, unde sunt copii mai timorați, unde au probleme de adaptare, sunt cercuri în care se folosesc board game-urile și se întâlnesc la masă, se joacă, formează prietenii.

Treaba asta mergea și în anii 70-80 când era cu Dungeon and Dragons, în America.

Îți poți educa copilul pentru că sunt board game-uri care sunt pentru copiii de la 8 ani și în timp, sunt familii care sunt familii de board gameri, care au copii și care își educă copiii prin board game-uri.

Sunt board game-uri educative, de dezvoltare a abilităților, de imaginație, de viziune în timp, în spațiu, făcute după povești, după cărți, de exemplu aici, ăsta cred că e de prin anul 78, sunt aventurile lui Alice” mai spune Cristian.

Unul dintre cele mai importante aspecte, apreciate de jucătorii de profil, este grafica.

”Uite, la Scythe e una dintre cele mai mișto grafici din câte am văzut: foarte detaliată, cu foarte multă culoare, se vede că s-a pus foarte mult acces pe grafică. Ăsta e un joc nou.

Dark World, undeva anii 80, se punea și atunci accentul pe grafică, dar atunci era o altă chestie, erau foarte la modă componentele 3D și chiar tabla de joc se făcea 3D.

Era mult mai atractivă, piesele de plastic erau mult mai de calitate decât ce vezi în ziua de astăzi” adaugă Cristian.

Într-o lume atât de dominată de tehnologie, care avansează continuu, este curiost totuși modul în care industria jocurilor de masă evoluează într-un ritm rapid.

Au devenit mai populare ca niciodată datorită unei game de progrese tehnologice moderne, a capacității de a finanța idei independente de jocuri și a includerii aplicațiilor și a interacțiunilor online în joc.

Majoritatea jocurilor de societate pe care le cunoaștem și le iubim pot fi jucate pe un device, fie împotriva computerului sau a prietenilor, sau chiar împotriva oamenilor din altă țară, deși cu siguranță este o experiență foarte diferită față d aceea de a juca față în față.

A devenit o afacere de proporții. Potrivit PR Newswire, piața globală a jocurilor de societate va depăși 12 miliarde de dolari până în anul 2023.