VIDEO Cele trei vieți ale lui Mihai, campionul mondial la tir cu arcul călare. Povestea românului care reînvie o artă marțială inspirată de vechii samurai japonezi

Galopează după modelul vechilor războinici, fără frâie, cu arcul în stânga și săgețile în mâna dreaptă. Timp de multe secole, arcașii călare au fost teroarea stepelor, fiind temuți de Occident și de conducătorii Orientului. Erau cea mai mortală combinație a armatelor trecutului, capabili să combine rapiditatea de mișcare a cailor, cu puterea mortală a arcurilor mici curbate.

După secole de semi-uitare, cu excepția câtorva festivaluri culturale din țările de origine, disciplina tirului cu arcul călare a renăscut la nivel sportiv și a contagiat pozitiv și Occidentul, cucerind mii de fani.

Campionul mondial al acestui sport (pe care preferă să-l considere o artă marțială) este Mihai Cozmei, 54 de ani, român de origine, dar care trăieşte de ani de zile în Finlanda, unde și-a găsit o parteneră – Katarina – care îi împărtășește pasiunea. Reporterii ziarului La Repubblica l-au intervievat pe român la Roma, la asociația „Arcași pe cal Italia”:

Reporter :  Cum v-a venit în minte să vă apropiaţi de această disciplină? Când și cum a început?

Mihai Cozmei: Am început aproape întâmplător să fac parte dintr-o echipă profesionistă de arcași călare. Pe atunci făceam spectacole pentru turiști în parcuri tematice istorice din Ungaria. Eram plătit pentru asta, pentru mine era deja un loc de muncă.

Reporter: Vreau să spun, la început, eraţi cavaler, sau practicaţi deja tirul cu arcul?

Mihai Cozmei:  În realitate, eu veneam din zona artelor marţiale  La acea vreme eram dedicat judoului și mai târziu am devenit instructor de Aikido. Eram un inginer de 30 de ani care nu călărise niciodată şi nici nu ţinuse arcul în mană. Apoi, acceptând din întâmplare acea ofertă de muncă, m-am pregătit pentru a trece proba de admitere în acea echipă. Pasiunea a venit mai târziu.

Reporter: Vreţi să-mi spuneţi că până la 30 de ani nu aţi urcat niciodată pe un cal?

Mihai Cozmei:  Aşa e, vă jur.

Reporter: Multe culturi și-au creat miturile în jurul figurii arcașului călare: de la mongoli la huni, până la vechii samurai. Care sunt modelele dvs istorice de inspirație, dacă există?

Mihai Cozmei:  În realitate, sursa mea de inspirație, chiar înainte de a începe tirul cu arcul călare, au fost Centaurii. De fapt mai mult decât Centaurii, Săgetătorul, care este și semnul meu zodiacal. Două naturi în aceeași persoană… cea umană și cea spirituală. Dar, ca să rămân la exemplele dvs, dacă chiar trebuie să aleg, aș spune samurai, ținând cont și de faptul că am fost călugăr zen.

Reporter : Călugăr zen?

Mihai Cozmei: Da, înainte de a deveni creștin, timp de aproape cincisprezece ani am trăit într-o mănăstire zen din Ungaria, ca călugăr. Și am studiat adevărata cale a samuraiului, nu versiunea modernă numită Bushido, ci Kyu-ba-nomichi, calea arcului și a calului. Armonizarea a două naturi diferite în aceeași persoană: ne întoarcem mereu acolo. Calea spirituală și cea materială, umană.

Reporter: Ne spuneaţi despre spectacolele din Ungaria…

Mihai Cozmei: La un moment dat spectacolele mi s-au părut limitative, acea muncă a devenit plictisitoare. În plus, îmi dezvoltasem o pasiune și acea activitate repetitivă îmi limita nevoia de a merge înainte și a mă perfecționa.

Reporter: De ce ar trebui să redescoperim în societatea actuală această artă marțială străveche, care pentru unii poate părea o relicvă istorică?

Mihai Cozmei : Într-un fel, toate tipurile de artă, nu doar artele marțiale, sunt o interfață între viața de zi cu zi și jumătatea noastră cea mai profundă, cea spirituală, a simțurilor. Fetele și băieții de astăzi, care se arată curioși și interesați, se apropie de tirul cu arcul călare pentru că văd în el ceva care trece dincolo de tehnică, ceva mai subtil, care sapă în profunzime. Asta e ceea ce îi atrage pe ei și ceea ce m-a atras și pe mine, până la urmă. Cu toții căutăm răspunsul la aceleași întrebări fundamentale: ce îmi doresc, cine sunt cu adevărat, ce voi face cu viața mea.

Reporter : Care sunt națiunile în care tirul cu arcul călare este cel mai practicat astăzi?

Mihai Cozmei: Există stiluri diferite, dar avem arcași călare foarte talentați în Ungaria, datorită școlii lui Kassai Lajos, care a redescoperit această tradiție. Mai sunt apoi în Polonia și Franța, pentru a rămâne în Europa. Pe lângă Japonia, Coreea, Turcia, Iranul și Mongolia.

Reporter: Există diferențe între Orient şi Occident?

Mihai Cozmei : În Orient se folosesc cai foarte rapizi și se trag puține săgeți, în Occident, dimpotrivă, se galopează mai încet și totul se bazează pe capacitatea de a trage mai multe săgeți în cel mai scurt timp posibil.

Reporter: Dvs practicaţi ambele stiluri și aţi atins nivelul HA9, cel mai înalt de când există un clasament internațional recunoscut al tirului cu arcul călare. Este singurul HA9 din lume, dar și singurul HA8!

Mihai Cozmei(Zâmbește): Da, însă la nivelul HA7 sunt cinci călăreți: două femei și trei bărbați.

Reporter: Ce vedeți în viitorul acestei discipline? Poate Olimpiada?

Mihai Cozmei: Cred că este prea devreme pentru a ne gândi la Jocurile Olimpice. Deocamdată sper ca fiecare dintre cele trei federații internaționale în care este împărțită lumea noastră să concureze între ele cu o rivalitate sănătoasă, dar mergând până acolo încât să permită membrilor lor să concureze în competiții mixte, bazate pe diferitele specialități ale fiecăruia.

Reporter: Concursuri deschise tuturor?

Mihai Cozmei: Exact, un lucru util și pentru a face schimb de cunoștințe, mentalități și experiențe diferite. Toată lumea ar avea nevoie. Există semne că în loc să încercăm să ne ucidem unul pe altul, așa cum am făcut până acum, putem începe să lucrăm cu toții împreună pentru creșterea globală a tirului cu arcul călare.

Reporter: Este mai important să poți să călărești bine sau să tragi cu arcul?

Mihai Cozmei: O întrebare de milioane de dolari. Este ca și cum ai spune ce e mai important, corpul sau mintea. Avem nevoie de amândouă. Însă dacă trebuie să aleg dacă să mă numesc cavaler cu arc sau arcaș cu cal, îl aleg pe cel din urmă. Trupul (calul) trece, sufletul rămâne.

Reporter: Există o rasă preferată pentru tirul cu arcul? Dacă aţi vrea să cumperi un cal pentru a începe, pe care l-aţi sugera?

Mihai Cozmei: Nu aș vorbi despre rase. Calul trebuie să fie stabil, calm, capabil să țină pasul. Trebuie să aibă un galop bun (galop lent, nota editorului), cât mai plat posibil și mișcări echilibrate. Cu siguranță că îl poţi dresa, dar până la un anumit punct. Cu unii cai este foarte, foarte greu: contează până și ADN-ul.

Reporter: Dacă ar trebui să convingeţi un băiat sau o fată (sau părinții lor), ce le-aţi spune?

Mihai Cozmei: S-ar putea să vă dezamăgesc, însă aş încuraja şi aş motiva pe cineva numai dacă aș vedea că acea persoană este cu adevărat atrasă de asta. E ca și cu religia: dacă găsesc pe cineva care vrea să se apropie de creștinism pe cont propriu, atunci îi pot vorbi ore în șir despre Isus și despre cum să se roage. Dar nu pretind că convertesc pe nimeni, nu sunt un misionar de tir cu arcul călare.

Reporter: În Italia, această disciplină începe să se impună, datorită unor pionieri precum regretatul Graziano Bombini și Paola Rosso. Cum vedeți „mișcarea” în ţara noastră?

Mihai Cozmei : Văd progrese, există entuziasm, ceea ce nu văd în alte țări europene. Oamenii se apropie, sunt curioși. Acolo unde există o puternică cultură și tradiție ecvestră, cum este cazul Italiei, există bazele dezvoltării tirului cu arcul călare.

Traducerea Rador: Cătălina Păunel / Foto: Facebook – Mihai Cozmei