VIDEO Activism pentru încurajarea participării femeilor în politică/ „Egalitatea de gen nu înseamnă doar paritate numerică, ci o schimbare de mentalitate”

Deși femeile reprezintă jumătate din populația lumii, participarea lor în politică rămâne inegală. În ciuda progreselor din ultimele decenii, stereotipurile de gen, violența simbolică și barierele sistemice continuă să le limiteze accesul la poziții de decizie. De la comentarii sexiste până la excluderea din domenii considerate „masculine”, cum ar fi economia sau apărarea, femeile politicieni sunt adesea evaluate prin prisma aparenței sau a vieții personale, nu a competenței – acestea sunt pe scurt concluziile discuției pe care ENTR a purtat-o cu Victoria Carasava și Antonia Pislaru, organizatoare și activiste implicate în promovarea egalității de gen, din partea FEM Network.

Potrivit Gender Equality Index 2024, Uniunea Europeană a obținut un scor de 71 din 100, ceea ce arată că drumul către egalitate de gen este încă lung. Progresul este modest, de doar 0,8 puncte față de anul precedent, iar cele mai mari decalaje se mențin în domeniul puterii, cu un scor de 61,4.

Datele din 2024 arată că femeile reprezintă în medie doar o treime dintre membrii parlamentelor naționale. În Parlamentul European, ponderea femeilor a scăzut la 38,7% după alegerile din 2024 — prima scădere din istoria instituției. La nivelul partidelor, aproape 75% dintre lideri sunt bărbați, iar puține formațiuni aplică sistemul ZIPPER, care presupune alternarea femeilor și bărbaților pe listele electorale. Există totuși excepții pozitive: în Islanda, femeile conduc 67% dintre partidele parlamentare, două dintre acestea fiind aflate la guvernare și aplicând deja sistemul ZIPPER.

„Egalitatea de gen nu înseamnă doar paritate numerică, ci o schimbare de mentalitate”

În dialogul cu ENTR, discuția s-a concentrat pe rolul femeilor în politică, pe dificultățile cu care acestea se confruntă și pe nevoia de solidaritate feminină într-un mediu încă dominat de prejudecăți.

Deși România a făcut pași importanți în direcția egalității de gen, „politica rămâne un spațiu în care femeile continuă să fie privite cu scepticism. Într-o societate în care puterea este încă asociată cu masculinitatea, femeile care aspiră la poziții de conducere se confruntă zilnic cu dublul standard, presiunea perfecțiunii și munca invizibilă pe care sistemul o ignoră”, consideră acestea.

Pentru Victoria Carasava, egalitatea de gen înseamnă, înainte de toate, șansa reală ca femeile și grupurile vulnerabile să aibă acces la putere și să fie evaluate pentru competențele lor, nu pentru cum arată, ce poartă sau ce vârstă au. În viața personală, acest principiu se traduce prin solidaritate și introspecție: „Încerc să chestionez propriile mele prejudecăți și să aplic solidaritatea feminină, nu doar să o proclam.”

Când vine vorba despre bariere, presa și opinia publică joacă adesea un rol negativ. Politicienele sunt analizate printr-o lentilă diferită: greșelile lor gramaticale sau hainele pe care le poartă ajung mai vizibile decât legile pentru care se luptă. „Vedem femei judecate mult mai aspru decât bărbații, de parcă ar trebui să fie perfecte. Dacă greșesc o dată, eticheta de ‘incompetentă’ le urmează peste tot.”

Pe lângă asta, munca invizibilă rămâne o piedică structurală: femeile care au poziții de putere duc în continuare povara grijii domestice, a creșterii copiilor și a îngrijirii familiei. Acest „al doilea job” le împiedică să participe la întâlnirile informale — acolo unde, adesea, se iau deciziile importante.

Antonia Pislaru subliniază că, pentru femeile tinere, bariera devine dublă. Nu doar că sunt femei, dar sunt și tinere, iar infantilizarea și lipsa de încredere din partea colegilor bărbați le erodează curajul: „Nu suntem luate în serios și asta ne face să ne îndoim de noi. E greu să te ridici într-un spațiu care te lovește constant.”

Un alt subiect sensibil discutat a fost cel al drepturilor reproductive și al reprezentării diversității feminine. Într-o Românie în care pozițiile conservatoare domină scena politică, femeile rome, queer, migrante sau din comunități marginalizate întâmpină obstacole suplimentare. „Primul pas este să creăm un spațiu public sigur pentru aceste femei — un loc unde să-și poată asuma identitatea fără frică și unde să nu fie atacate pentru ceea ce sunt.”

Discuția a atins și tema rețelelor transnaționale de solidaritate, precum FemNetwork, care oferă o platformă pentru femeile din întreaga Europă să colaboreze, să împărtășească experiențe și să-și facă vocile auzite. „E incredibil cum femei din țări atât de diferite se confruntă, de fapt, cu aceleași probleme. Sororitatea creată în cadrul FemNetwork ne-a dat încrederea să cerem ceea ce ni se cuvine.”

La nivel european, aceste rețele devin un catalizator al schimbării. Ele conectează femei din medii și culturi diferite, oferindu-le resurse, mentorat și un sentiment de apartenență. Campania actuală de advocacy a rețelei — menită să influențeze noua strategie europeană pentru egalitatea de gen — este dovada clară că solidaritatea poate transforma idealurile în acțiuni concrete. „E foarte empowering să vezi cum o comunitate de 80 de femei tinere a reușit să ajungă la Parlamentul European, să vorbească cu europarlamentari și să fie luată în serios. Asta ne dă forța să continuăm și să ajutăm alte femei să aibă încredere în ele.”

Soluții și solidaritate europeană

Raportul Femme Empower recomandă o serie de măsuri:

• promovarea leadershipului feminin și a vizibilității femeilor în spațiul public;
• introducerea cotelor de gen și a sistemului ZIPPER în listele electorale;
• protecție sporită pentru femeile politicieni supuse hărțuirii;
• educație feministă și campanii care să schimbe percepțiile despre femeile-lider.

Proiectul FemNetwork, creat în cadrul unei inițiative europene cofinanțate de Uniunea Europeană, este un exemplu concret al acestei solidarități: o rețea de peste 70 de tinere femei din Europa care colaborează pentru a transforma idealurile de egalitate în acțiuni politice.