Un judecător de la Ploiești decide că are competență să judece decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024 / Termenul de judecată este în 27 mai / ICCJ a dat deja o hotărâre privind „necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti” față de decizia Curții Constituționale

Un judecător de la Curtea de Apel Ploiești a decis că are competență să judece o cerere de suspendare a deciziei CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024 și a fixat termen de judecată pentru 27 mai. Judecătorul a luat această decizie deși Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a dat deja o hotărâre privind „necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti” față de decizia Curții Constituționale.

La termenul din 13 mai, Curtea de Apel Ploieşti „se declară competentă material, teritorial şi funcţional să soluţioneze cauza”, după cum se arată în minuta publicată pe portalul instanțelor.

Totodată, judecătorul a solicitat Curții Constituționale să transmită instanței toate documentele care au stat la baza deciziei de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024.

Solicitarea de suspendare a deciziei CCR a fost făcută de o persoană – Rodica Albu.

Cererea ar fi judecată de judecătorul Mihai Cătălin Constantin, care a fost recuzat în acest dosar de procurorul de ședință. „Informațiile sunt că lăudase anterior pe grupuri ale judecătorilor soluția judecătorului Alexandru Vasile anulată de ICCJ”, a susținut avocatul Toni Neacșu într-o postare pe Facebook, dar cererea a fost respinsă.

Judecătorul Alexandru Vasile, tot de la Curtea de Apel Ploiești, a decis în 24 aprilie suspendarea hotărârii CCR din 6 decembrie 2024 de anulare a alegerilor prezidenţiale.

”Admite capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ contestat. Suspendă executarea Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 32 din 6 decembrie 2024, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Admite acţiunea în anulare. Anulează Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 32 din 6 decembrie 2024. Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 70 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru. Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunţare”, potrivit minutei deciziei.

În 25 aprilie, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul împotriva sentinței Curții de Apel Ploiești, care a suspendat hotărârea CCR de anulare a alegerilor prezidențiale din 2024. Decizia ICCJ este definitivă.

Instanța Supremă a admis totodată „excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti” față de decizia CCR. Urmare a hotărârii ICCJ, toate instanțele din țară care au fost sesizate cu cereri de suspendare sau anulare a deciziei CCR le-au respins ca inadmisibile.

Minuta deciziei din noul proces de la Curtea de Apel Ploiești: „În temeiul art 519 alin 1 Cpc, faţă de neîndeplinirea condiţiei prin care se stabileşte ca instanţa de sesizare să judece cauza în ultimă instanţă, respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a ÎCCJ cu solicitarea de a da rezolvare chestiunii de drept ce vizează excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, invocată de Ministerul Public, întrucât disp. art 132 alin 4 Cpr civ. teza a a II a Cod Pr. Civ , stabilesc că ar fi supusă recursului hotărârea prin care instanţa s-ar declara necompetentă ca „nefiind de competenţa instanţelor române”. Interpretând, per a contrario disp. art 132 alin (4) Cpr civ. teza a a II a Cod Pr. Civ Curtea constată că nu suntem în situaţia de a sesiza o instanţa alta decât română cu soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă. Pe de altă parte, Curtea constată că cel puţin într-o ipoteză ar putea fi atrasă competenţa instanţelor româneşti, întru-cât din examinarea alegaţiilor cuprinse în cadrul cererii, acestea s-ar putea încadra formal într-o cerere ce ar putea face obiectul unei cercetări efectuate în temeiul unei sesizări adresate Ministerului Public, Minister care, chiar şi procedând ipotetic la emiterea unei soluţii de clasare raportat la disp. art . 61 alin 2 din Legea nr 47/1992 cu referire la 297 Cpen, cu aplicarea art. 16 lit. h) şi art 315 alin (1) lit b) C. pr Pen., ar avea mai departe competenţa de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu o cerere de desfiinţare a Deciziei contestate în temeiul art 549 indice 1 alin 1 şi (5) lit. b) teza finală Cod Pr. Pen., astfel că inclusiv potrivit principiului că acolo unde se poate mai mult, se poate şi mai puţin, atâta timp cât parte din alegaţii pot fi cercetate într-o procedură de excepţie, cum este cea penală, cu atât mai mult poate fi cercetată într-o procedură contencioasă. Faţă de dispoziţiile anterior evocate din care rezultă că nicio instanţă străină nu pare a avea competenţa de a se pronunţa şi cel puţin o instanţă românească, fie aceasta şi penală, ar fi competentă să se pronunţe cu privire la parte din alegaţiile cuprinse în cererea reclamantei, observând că din jurisprudenţa depusă la dosarul cauzei de către reclamantă se face dovada că s-a procedat la anularea unei Hotărâri CCR de către Curtea de Apel Bucureşti prin s.c 2924/20.08.2018, rămasă definitivă, in tem art 131 Cpc, rap. la art 96 Cpd Pr. civ., rap la art 147 alin. (4) şi 146 lit. f) din Constituţie, art 52 din Legea nr 370/2004, art 11 alin (1) pct B, lit a), art 11 alin ( 3), art 37 şi 38 din Legea nr 47 /1992, art 4 din Legea nr. 24/2000, cu referire la disp. art 1, art 2 lit c), art. 8 alin 1 art 5 alin (1) interpretat, per a contrario, şi art 10 alin (1) şi (3) din Legea nr 554/2004, Curtea de Apel Ploieşti- SCAF, se declară competentă material, teritorial şi funcţional să soluţioneze cauza. Ia act că nu se mai invocă alte excepţii. Pe probe, în tem. art 255, 258, 237 alin 2 pct 7 C. pr. civ. declară admisibile şi încuviinţează proba cu înscrisuri, cele de la dosarul cauzei. Încuviinţează proba cu înscrisuri obţinute din mediul online ce constă în nota înregistrată la Administraţia prezidenţială cu nr. xxxx. Respinge ca nefondată încuviinţarea probei cu înscrisuri ce constă în documentul postat pe site -ul CCR ce datează din februarie 2025, care este redactat în limbă franceză, şi care conţine date despre pretinsa utilizare a aplicaţiei xxxx într -un atac cibernetic, motivat de faptul că analiza legalităţii deciziei CCR se rezumă la examinarea legalităţii acesteia din perspectiva datelor şi faptelor existente la momentul emiterii acesteia, or acest raport informativ prezentat în limba franceză este emis ulterior. În temeiul art 13 alin 1 din Legea nr 554/2004, încuviinţează proba cu toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, astfel că, la solicitarea reclamantei emite adresă către CCR pentru a le transmite acestei Curţi. Constată că pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării Deciziei CCR nr xxxx se impun a fi analizate înscrisurile încuviin?ate ca probă la cererea reclamantei, judecata cererii de suspendare urmând a fi amânată mai cu seamă că suspendarea executării Deciziei CCR nr XXXX neurmată de anularea HG de organizarea alegerile electorale contemporane nu afectează simpla organizare a acestora. Prorogă discutarea sesizării CJUE pentru următorul termen de judecată, cerere de sesizare formulată de către reclamantă. Acordă termen la data de 27.05.2025 ora 15:30,cu citarea CCR. Cu cale de atac odată cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică, azi 13.05.2025”.