Tratatul privind poluarea cu plastic: negociatorii intră în fondul problemei / Reducerea producției sau reciclare?

O provocare „imensă”, dar „nu insurmontabilă”: o sesiune de cinci zile de discuții intense a început luni, la Paris, în încercarea de a face progrese în vederea încheierii unui tratat care să pună capăt poluării cu plastic, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.

Reprezentanții a 175 de națiuni cu ambiții divergente s-au întâlnit la sediul UNESCO pentru a doua din cele cinci sesiuni ale comitetului internațional de negociere, cu scopul de a ajunge la un acord istoric care să acopere întregul ciclu de viață al materialelor plastice.

Sesiunea a fost deschisă luni dimineață de președintele comitetului, Gustavo Meza-Cuadra Velásquez.

„Ochii lumii sunt ațintiți asupra noastră”, a spus el. „Provocarea este imensă, așa cum suntem cu toții conștienți aici, dar nu este insurmontabilă”, a spus oficialul peruan.

La dezbateri sunt prezente ONG-uri, dar și reprezentanți ai companiilor din sectorul plasticului, spre regretul ecologiștilor.

În urmă cu puțin peste un an, la Nairobi, în Kenya, s-a ajuns la un acord de principiu pentru a pune capăt poluării cu plastic în întreaga lume, cu scopul de a elabora un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic sub egida Organizației Națiunilor Unite până la sfârșitul anului 2024.

Un summit cu miniștri sau reprezentanți din aproximativ șaizeci de țări a fost organizat sâmbătă de Franța la Paris, pentru a da un impuls negocierilor.

„Bombă cu ceas”

Președintele francez Emmanuel Macron a cerut luni, într-o înregistrare video difuzată în deschidere, să se pună „capăt unui model globalizat și nesustenabil” de producție și consum de plastic, avertizând asupra unei „bombe cu ceas”.

Miza este mare, având în vedere că producția anuală a crescut de peste două ori în 20 de ani, ajungând la 460 de milioane de tone (Mt). Aceasta s-ar putea tripla din nou până în 2060 dacă nu se iau măsuri.

Cu toate acestea, două treimi din această producție mondială are o durată de viață scurtă și devine deșeu care trebuie gestionat după doar una sau câteva utilizări. 22% sunt abandonate (depozite neautorizate, incinerare în aer liber sau aruncate în mediu) și mai puțin de 10% sunt reciclate.

„Obiectivul principal trebuie să fie reducerea producției de noi materiale plastice și interzicerea cât mai curând posibil a celor mai poluante produse – cum ar fi materialele plastice de unică folosință – și cele mai periculoase pentru sănătate”, a subliniat Emmanuel Macron.

„Există un consens asupra mizelor și voința de a acționa”, a declarat pentru AFP Diane Beaumenay-Joannet, de la ONG-ul Surfrider Foundation.

Ea s-a declarat „mai degrabă optimistă că se fac progrese în privința unui proiect de tratat”, dar a estimat că „conținutul exact al obligațiilor va fi complicat, în special în ceea ce privește reducerea producției”.

Reticențe

Această reducere este susținută de Coaliția „High Ambition”, condusă de Rwanda și Norvegia și formată din aproximativ cincizeci de țări, inclusiv Uniunea Europeană, Canada, Chile și, pentru prima dată, Japonia. Speranța acesteia este de a „pune capăt poluării cu plastic până în 2040”.

Însă alte națiuni sunt mai reticente, insistând asupra reciclării și a unei mai bune gestionări a deșeurilor: acest lucru este valabil în special pentru China, Statele Unite, Arabia Saudită și, în general, pentru țările OPEC, care doresc să-și protejeze industria petrochimică.

Dezbaterile sunt, de asemenea, impregnate de chestiunea relațiilor Nord-Sud, cu probleme legate de „ajutorul pentru dezvoltare, schimbul de tehnologie și finanțare”, subliniază Diane Beaumenay-Joannet.

„Țările (dezvoltate) care consumă cel mai mult sunt cele care poluează cel mai mult, dar și cele care își fac produsele în alte țări și își trimit deșeurile în alte țări”, subliniază ea.

Plasticul este peste tot: ambalaje, fibre de îmbrăcăminte, materiale de construcție, instrumente medicale…

Deșeuri de toate mărimile pot fi găsite pe fundul oceanelor, pe banchizele de gheață, în stomacul păsărilor și chiar pe vârfurile munților. Microplasticele au fost detectate în sânge, în laptele matern și în placentă.

De asemenea, plasticul reprezintă o problemă pentru rolul său în încălzirea globală: în 2019, a reprezentat 1,8 miliarde de tone de gaze cu efect de seră, adică 3,4% din emisiile globale, o cifră care ar putea mai mult decât să se dubleze până în 2060, potrivit OCDE.