G4Media.ro

The New York Times: Asasinarea unei jurnaliste în Malta trimite democrația în…

The New York Times: Asasinarea unei jurnaliste în Malta trimite democrația în judecată. Dar arestarea unui afacerist cu relații e un indiciu că jurnalismul curajos poate conta

Jurnaliștii sunt acuzați uneori că acordă o atenție disproporționată crimelor cărora le cad victimă colegii lor. Motivul pentru care o fac nu este acela că ar fi prea plini de ei; e acela că uciderea ori oprimarea tot mai frecventă a jurnaliștilor este rareori întâmplătoare, iar cel mai des e opera unor oameni aflați la putere care caută să stingă reflectoarele nepoftite ațintite asupra corupției lor. A scrie despre soarta jurnaliștilor reduși la tăcere înseamnă a le continua munca.

Daphne Caruana Galizia a fost o astfel de jurnalistă. Atunci când a fost aruncată în aer cu tot cu mașina ei, în octombrie 2017, în minuscula țară mediteraneeană Malta cu o populație de 450.00 de locuitori, premierul Joseph Muscat a admis că lista potențialilor suspecți – indivizi care fuseseră „arși” de textele ei neînfricate – era foarte lungă. În momentul în care a fost ucisă, dna Caruana Galizia investiga niște misterioase firme offshore despre care afirma că au legături cu politicieni maltezi.

Curând au fost arestați trei bărbați. Numai că ei erau acuzați a fi asasinii plătiți, contractați pentru a o ucide pe jurnalista de 53 de ani în schimbul a aproximativ 165.000 de dolari, și, cu timpul, a început să pară că adevăratele creiere din spatele asasinatului nu vor fi cunoscute vreodată.

Situație care s-a schimbat odată cu arestarea întâmplătoare a celui suspectat a fi fost intermediarul și care a oferit în schimbul imunității informații despre uciderea dnei Caruana Galizia. Săptămâna trecută unul dintre cei mai cunoscuți afaceriști din Malta – și totodată un subiect principal al articolelor dnei Caruana Galizia – a fost arestat când încerca să plece cu iahtul său. La rândul său, el s-a oferit să depună mărturie împotriva a doi demnitari guvernamentali și a altora „apropiați de premier” în schimbul unei grațieri.

Mii de maltezi, în frunte cu rude ale dnei Caruana Galizia, au ieșit în stradă la Castille, sediul bogat decorat al premierului din capitala Valetta, cerându-i demisia. Într-un final, duminică, dl Muscat a declarat că va demisiona – dar numai după ce Partidul Laburist din care face parte își va fi desemnat un nou lider, pe 12 ianuarie. Însă protestatarii s-ar putea să nu accepte această amânare.

Nimeni nu a fost încă judecat ori condamnat și nu există probe că dl Muscat ar avea legături cu asasinatul ori firmele offshore. Dar în vremuri în care asaltul asupra presei libere a devenit noua normalitate, când reporterii sunt încarcerați în Turcia, uciși în Rusia, asasinați de conducătorii saudiți sau denunțați drept trădători de către președintele SUA, progresul în ancheta morții dnei Caruana Galizia este un semnal încurajator cum că jurnalismul curajos chiar poate conta. E greu de văzut cum ar putea potentații din Malta să impună și mai departe un cod al tăcerii, atât în privința crimei cât și a corupției investigate de către victimă.

Mai mult chiar, Malta nu este vreo dictatură subdezvoltată ori săracă în care un despot își face de cap; e un membru UE care se bucură de o creștere economică robustă, alimentată în parte de turismul înfloritor și de atracția Maltei în calitate de paradis fiscal. Dacă un jurnalist poate fi ucis cu impunitate acolo, atunci poate fi ucis oriunde.

Pe blogul ei dna Caruana Galizia a expus fața întunecată a Maltei, scriind despre oficiali hrăpăreți de partid, despre legăturile guvernului cu Azerbaidjanul, despre o grădină zoologică exotică administrată de un amic al premierului și despre un talmeș-balmeș de nepotism, mituiri și altele. Publicarea Documentelor Panama, un tezaur enorm de acte bancare din paradisuri fiscale, i-a oferit muniție suplimentară contra demnitarilor și a firmelor lor secrete. Nu a fost jurnalista perfectă, coborându-se uneori la nivelul tabloidelor, dar era neînfricată și hotărâtă.

Și, după cum remarca unul dintre concetățenii ei maltezi: „Oamenii nu sunt omorâți pentru că publică minciuni”. În ultima postare pe blog, scrisă cu numai jumătate de oră înainte de a se urca în automobilul ei devenit mașină-capcană, ea afirma: „Acum sunt escroci oriunde te-ai uita. Situația e disperată.”

Trebuie sperat că investigarea morții dnei Caruana Galizia va face ca situația din Malta și nu numai să devină un pic mai puțin disperată. La o demonstrație din fața biroului premierului din Valetta, pe o pancartă se putea citi: „Daphne, ai avut dreptate!”

Articol preluat din The New York Times, via Rador / Traducere: Andrei Suba

Foto: Daphne Garuana Galizia și Yorgen Fenech / Sursa: lovinmalta.com

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.