Scriitorul Vasile Ernu a reacționat, pe Facebook, după o săptămână de când a fost acuzat de agresiuni sexuale de două femei, fără a exprima o poziție clară față de acuzațiile aduse. El susține că șapte ani este „o perioadă lungă pentru astfel de acuzații”, recunoaște că pe una dintre femei o cunoaște de mulți ani, au fost la multe evenimente, spune că se consideră nevinovat în sens juridic, dar își cere iertare pentru ocazii în care a „încălcat limite personale”.
- articolul continuă mai jos -
„Șapte ani e o perioadă lungă pentru astfel de acuzații, dar asta nu schimbă retroactiv faptele și nu șterge nicio responsabilitate.
Aș vrea să lămuresc întâi acuzațiile care mi se aduc: eu și autoarea postării ne cunoaștem de mulți ani, am făcut parte din aceleași cercuri, ne-am văzut pe la diverse reuniuni, la petreceri, am discutat. Din acest motiv, în toată această perioadă de șapte ani, nu am fugit, nu m-am ascuns, nu am evitat nicio interacțiune, pentru că nu aveam de ce. Cred că pentru oricine ar fi un șoc să descopere că un episod între doi adulți care se cunosc bine se transformă într-o poveste de abuz după șapte ani. De ce acum? De ce e nevoie să apelăm la „justiția de Facebook”? Chiar nu cunosc cauza.
Dacă ar fi o zonă a justiției aş pleda nevinovat, firește. Dar nu în sensul că fug de responsabilitate sau ascund vina. Vin dintr-o profundă cultură religioasă a vinovăției, căinței şi iertării. Le cred fundamentale.
Pentru ce nu am făcut, nu am de ce să am regrete. Cer însă iertare pentru orice gest cu care, atunci sau acum, am rănit pe cineva. Sunt conștient că au fost alte ocazii în care am încălcat nu doar niște reguli, ci am încălcat unele limite personale. Pentru fiecare dintre aceste greșeli îmi pare rău și vă asigur că sunt aici să răspund fiecărei persoane căreia i-am greșit, personal. Prefer o discuție onestă față în față atunci când cineva consideră că greșesc și îmi voi cere iertare sau voi face tot ce depinde de mine să îndrept greșeala făcută cu voie sau fără voie”, afirmă scriitorul Vasile Ernu.
În 13 iunie, după ce două femei l-au acuzat de agresiuni sexuale, G4Media l-a contactat pe scriitorul Vasile Ernu, însă acesta nu a dorit să facă vreun comentariu.
Postarea integrală a lui Vasile Ernu:
Spovedanie pe timp de criză
–-
Zilele trecute a apărut o postare Facebook preluată de multă lume în care sunt bănuit de abuz. Uluirea a fost mare, la fel impactul, așa că mi-am luat câteva zile să reflectez. În spiritul adevărului și al datoriei vin cu un răspuns.
Încep prin a spune că acest mesaj nu este o replică menită să genereze alte replici. Rămân ferm împotriva oricărei forme de justiție mediatică de tipul „tribunalul poporului”. Asta nu ar face decât să ne arunce în mecanismul de promovare a urii, a violenței și a unei imense ipocrizii.
Șapte ani e o perioadă lungă pentru astfel de acuzații, dar asta nu schimbă retroactiv faptele și nu șterge nicio responsabilitate.
Aș vrea să lămuresc întâi acuzațiile care mi se aduc: eu și autoarea postării ne cunoaștem de mulți ani, am făcut parte din aceleași cercuri, ne-am văzut pe la diverse reuniuni, la petreceri, am discutat. Din acest motiv, în toată această perioadă de șapte ani, nu am fugit, nu m-am ascuns, nu am evitat nicio interacțiune, pentru că nu aveam de ce. Cred că pentru oricine ar fi un șoc să descopere că un episod între doi adulți care se cunosc bine se transformă într-o poveste de abuz după șapte ani. De ce acum? De ce e nevoie să apelăm la „justiția de Facebook”? Chiar nu cunosc cauza.
Dacă ar fi o zonă a justiției aş pleda nevinovat, firește. Dar nu în sensul că fug de responsabilitate sau ascund vina. Vin dintr-o profundă cultură religioasă a vinovăției, căinței şi iertării. Le cred fundamentale.
Pentru ce nu am făcut, nu am de ce să am regrete. Cer însă iertare pentru orice gest cu care, atunci sau acum, am rănit pe cineva. Sunt conștient că au fost alte ocazii în care am încălcat nu doar niște reguli, ci am încălcat unele limite personale. Pentru fiecare dintre aceste greșeli îmi pare rău și vă asigur că sunt aici să răspund fiecărei persoane căreia i-am greșit, personal. Prefer o discuție onestă față în față atunci când cineva consideră că greșesc și îmi voi cere iertare sau voi face tot ce depinde de mine să îndrept greșeala făcută cu voie sau fără voie.
În rest mulțumesc celor care m-au înjurat, celor care au vorbit sau tăcut şi celor care mi-au fost aproape. Nu reproșez nimănui nimic, fiecare e cu propria conștiință. Nu am crezut că am atâția prieteni şi oameni care să mă ajute la greu – asta m-a pus serios pe gânduri. Sunt dator cu acest mesaj pentru toți cei față de care am greșit, față de familia mea și față de prietenii mei.
Acestea fiind spuse mă retrag în viața mea, cu ai mei, căci mai avem puțin de trăit şi vorba mamei: pregătește-te de moarte dacă vrei să trăiești cât de cât fericit. Aşa că plec să mă pregătesc.
Dacă de Pieleanu are nevoie PSD, nimeni nu mai cercetează ce-a făcut el cu studentele.