Schimbarea politicii Turciei în domeniul gazelor ameninţă Rusia şi Iranul cu pierderea ultimei mari pieţe din Europa

Turcia ar putea acoperi mai mult de jumătate din necesarul său de gaze până la sfârşitul anului 2028 prin creşterea producţiei proprii şi a importurilor din SUA, într-o schimbare ce ameninţă să reducă ultima piaţă europeană importantă pentru furnizorii ruşi şi iranieni, comentează agenția de știri Reuters, citată de News.ro.

Washingtonul a exercitat presiuni publice asupra aliaţilor săi, inclusiv asupra Turciei, membră NATO, pentru a reduce legăturile energetice cu Moscova şi Teheranul. Când l-a primit la Casa Albă pe preşedintele turc Tayyop Erdogan, pe 25 septembrie, Donald Trump a insistat ca Turcia să-şi reducă achiziţiile de energie din Rusia.

Diversificarea aprovizionării ar consolida, de asemenea, securitatea energetică a Turciei şi ar sprijini ambiţiile acesteia de a deveni un hub regional de gaze. Ankara intenţionează să reexporte gazul natural lichefiat importat şi propria producţie de gaze către Europa, în timp ce va consuma gazul rusesc şi iranian pe plan intern, spun analiştii.

„Turcia a dat semnale că va profita de abundenţa (globală) de GNL”, a declarat Sohbet Karbuz, de la Organizaţia Mediteraneană pentru Energie şi Climă, cu sediul la Paris.

Rusia rămâne cel mai mare furnizor de gaze naturale al Turciei, dar cota sa de piaţă a scăzut de la peste 60% în urmă cu două decenii la 37% în prima jumătate a anului 2025. Majoritatea ţărilor europene au oprit importurile după invazia Moscovei în Ucraina în 2022.

CONTRACTELE RUSIEI PENTRU CONDUCTE SE APROPIE DE EXPIRARE

Contractele pe termen lung ale Rusiei cu Turcia pentru furnizarea a 22 de miliarde de metri cubi (bcm) anual prin conductele Blue Stream şi TurkStream sunt pe cale să expire. Contractul Iranului de 10 bcm expiră la mijlocul anului viitor, în timp ce contractele Azerbaidjanului, în valoare totală de 9,5 bcm, sunt valabile până în 2030 şi 2033.

Deşi Turcia va prelungi probabil unele dintre aceste contracte, este posibil să solicite condiţii mai flexibile şi volume mai mici pentru a-şi diversifica aprovizionarea, crede Sohbet Karbuz.

În acelaşi timp, Turcia îşi extinde rapid sursele alternative. Compania de stat TPAO creşte producţia din câmpurile locale de gaze, în timp ce companiile de stat şi private au extins terminalele de import de GNL pentru a aduce gaze din SUA şi Algeria.

Producţia internă şi importurile contractate de GNL vor depăşi 26 miliarde de metri cubi anual din 2028, de la 15 miliarde de metri cubi în acest an, potrivit calculelor Reuters.

IMPORTURILE DE GNL DIN SUA SE VOR DUBLA

Acest lucru ar acoperi mai mult de jumătate din cererea de gaz a Turciei, de aproximativ 53 de miliarde de metri cubi, reducând diferenţa pentru importurile prin conducte la aproximativ 26 de miliarde de metri cubi – cu mult sub cele 41 de miliarde de metri cubi din aprovizionările combinate contractate în prezent din Rusia, Iran şi Azerbaidjan.

Pentru a sprijini această schimbare, Turcia a semnat o serie de acorduri pentru GNL cu furnizori americani, în valoare de 43 de miliarde de dolari, inclusiv un acord pe 20 de ani cu Mercuria, în septembrie.

Ţara a construit o capacitate anuală de import de GNL de 58 miliarde de metri cubi, suficientă pentru a acoperi întreaga sa cerere, potrivit bursei de energie din Turcia.

În ciuda acestui fapt, gazul rusesc continuă să curgă la capacitate maximă, iar Kremlinul a declarat că rămâne strânsă cooperarea cu Ankara.

Deoarece Turcia are nevoie de mai puţin gaz rusesc, BOTAS ar putea, în teorie, să oprească importurile de la Moscova în doi-trei ani, a declarat Aleksei Belogoriev de la Institutul pentru Energie şi Finanţe din Moscova. „Cu toate acestea, nu va face acest lucru, deoarece gazul rusesc este competitiv din punct de vedere al preţului şi creează un surplus pe care BOTAS îl poate utiliza pentru a exercita presiuni asupra altor furnizori”, a spus Belogoriev.

ROMÂNIA IMPORTĂ GAZ DIN TURCIA

Ministrul turc al energiei, Alparslan Bayraktar, a declarat într-un interviu televizat în octombrie că Turcia trebuie să se aprovizioneze cu gaz de la toţi furnizorii disponibili, inclusiv Rusia, Iran şi Azerbaidjan, dar a menţionat că GNL-ul american oferă alternative mai ieftine.

Ministerul Energiei a refuzat să comenteze cu privire la viitoarele acorduri de aprovizionare şi preţuri. Monopolul rus de export al gazelor naturale prin conducte, Gazprom, nu a răspuns la solicitarea de comentarii, precizează Reuters.

Turcia ar putea consuma gazul rusesc şi iranian pe plan intern, ar putea exporta propria producţie şi reexporta GNL importat după ce Europa va interzice importurile de energie din Rusia până în 2028, a spus Karbuz.

BOTAS din Turcia a semnat deja acorduri pentru a furniza Ungariei şi României volume mici de gaz, în încercarea sa de a deveni un centru regional de tranzacţionare a gazelor.

Dincolo de gaz, Ankara are legături strânse cu Moscova. Rosatom din Rusia construieşte prima centrală nucleară din Turcia, iar Moscova este, de asemenea, principalul furnizor de ţiţei şi motorină al ţării.