Naraţiunile serviciului de spionaj al Rusiei despre „operaţiuni sub steag fals” stârnesc temeri că sunt o poziţionare premergătoare unui război cu NATO (France 24)

Într-o serie de declaraţii tot mai vehemente, serviciul de informaţii externe al Rusiei (SVR) a acuzat ţările occidentale că ar pune la cale operaţiuni „sub steag fals” pentru a discredita Moscova. Deşi afirmaţiile nu sunt susţinute de dovezi, analiştii avertizează că acestea ar putea reflecta ceva mai grav: o intensificare a strategiei de război hibrid – şi un indiciu că la Kremlin se pregăteşte naraţiunea care să motiveze un potenţial conflict cu NATO, arată o analiză a canalului de știri France 24, citat de News.ro.

Serviciul de informaţii externe al Rusiei (SVR) şi-a intensificat acuzaţiile împotriva Uniunii Europene, Regatului Unit şi Poloniei în ultimele săptămâni, susţinând că acestea orchestrează operaţiuni secrete menite să însceneze Moscovei acte de sabotaj. Acuzaţiile – respinse în mare parte de oficialii occidentali ca fiind dezinformare – au determinat unii analişti să avertizeze că la Kremlin s-ar putea pregăti terenul pentru o viitoare escaladare a conflictului cu NATO.

SVR a afirmat pe 6 octombrie că Marea Britanie recrutează agenţi ucraineni pentru a înscena un atac maritim care să pară că a fost efectuat de Rusia. Presupusul plan includea utilizarea de echipamente chinezeşti, care, potrivit SVR, aveau scopul de a implica şi Beijingul. SVR a afirmat că agenţii au primit instrucţiuni să se lase arestaţi de autorităţile occidentale şi apoi să pretindă că au acţionat la ordinele Moscovei.

Aceasta a fost una dintr-o succesiune de acuzaţii. La 30 septembrie, Rusia a acuzat serviciile secrete poloneze că lucrează cu agenţi ucraineni pentru a crea o unitate falsă de forţe speciale ruso-belaruse cu scopul de a ataca infrastructura poloneză. Cu o săptămână înainte, SVR afirmase că oficialii NATO şi UE planifică provocări în regiunea separatistă pro-rusă Transnistria din Moldova.

Deşi guvernele occidentale au respins sau ridiculizat în mare parte aceste acuzaţii neconfirmate, experţii spun că frecvenţa şi momentul în care au fost formulate justifică o atenţie sporită.

„Este evident că s-au înmulţit acuzaţiile Rusiei în legătură cu operaţiuni sub steag fals din partea ţărilor NATO, în special de la sfârşitul lunii septembrie”, remarcă Patrick Rene Haasler, analist de informaţii la International Team for the Study of Security (ITSS) din Verona.

SEMNAL PREMERGĂTOR RĂZBOIULUI?

Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) din Washington, recentele acuzaţii ale Rusiei ar putea semnala că Kremlinul a intrat în ceea ce analiştii militari numesc „Faza 0” – o etapă marcată de operaţiuni secrete, război psihologic şi dezinformare, care precede conflictul deschis.

„Faza 0 este o terminologie occidentală”, a declarat Kevin Riehle, expert în informaţii la Universitatea Brunel din Londra. El a explicat că, în doctrina militară rusă, aceasta corespunde unei „perioade speciale” – un concept moştenit din era sovietică – care descrie o fază de tensiuni accentuate imediat înainte de izbucnirea unui război.

În timpul acestei „perioade speciale”, doctrina rusă se concentrează pe semănarea confuziei, justificarea viitoarelor acţiuni militare şi consolidarea sprijinului intern.

„Face parte din doctrina rusă mai largă de război modern, care se bazează pe acest tip de confuzie de tip „ceaţă de război” şi operaţiuni hibride”, a declarat Jeff Hawn, specialist în Rusia la London School of Economics. El a explicat că este un moment folosit pentru a „crea o justificare legală sau o acoperire legală pentru un anumit tip de conflict, dar şi pentru a consolida sprijinul intern”.

MODELE CUNOSCUTE

Pentru mulţi observatori, aceste recente afirmaţii false reflectă tactici care au fost observate înaintea altor acţiuni militare ruseşti.

„Naraţiunea folosită pentru a justifica acţiunile Rusiei după anexarea cu succes a Crimeei în 2014 a fost că populaţia rusă era ameninţată de naziştii ucraineni – literalmente”, reaminteşte Evgheni Golovcenko, cercetător în domeniul propagandei ruse la Universitatea din Copenhaga. Rusia a susţinut atunci că un grup de nazişti ucraineni se îndrepta spre Crimeea pentru a ucide pe oricine vorbea limba rusă. În realitate, aceste presupuse ameninţări au fost înscenate de mercenari sau soldaţi ruşi care au comis ei înşişi acte agresive.

O poveste similară s-a desfăşurat chiar înainte de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022. „Cu câteva zile înainte de invazia pe scară largă, au avut loc multiple explozii şi alte evenimente în Donbas, care au fost folosite de Rusia pentru a spune: «Vedeţi? Ucrainenii sunt agresivi, Donbasul este ameninţat. Aşadar, trebuie să desfăşurăm operaţiunea militară specială pentru a proteja ruşii», a spus Golovcenko. „Ei încercau să creeze o ameninţare urgentă împotriva Rusiei, care trebuia rezolvată – nu mâine, ci astăzi”, explică expertul.

Moscova a încercat să dea vina pe Occident pentru organizarea de operaţiuni sub falsă identitate în trecut. După tentativa de otrăvire din 2018 a fostului agent dublu Serghei Skripal în Marea Britanie, oficialii ruşi au acuzat serviciile secrete britanice că au organizat atacul pentru a da vina pe Moscova. „Rusia a numit asta o operaţiune sub steag fals, spunând că MI6 a încercat să-l omoare pe Skripal pentru a putea da vina pe Rusia”, a spus Riehle.

PUBLICUL INTERN

Deşi aceste acuzaţii sunt îndreptate împotriva guvernelor occidentale, publicul lor principal pare să fie, de fapt, cel intern.

Publicul ţintă al acestor afirmaţii este populaţia rusă, a spus Riehle, menţionând că ele sunt difuzate în principal prin intermediul mass-media ruseşti pentru a modela opinia publică din ţară.

Golovcenko a explicat că aceste naraţiuni sunt concepute şi pentru „a denigra NATO” şi a prezenta alianţa ca fiind „ameninţătoare şi agresivă” – în contrast cu Rusia, care este descrisă ca „încercând doar să se apere”.

Această strategie de comunicare – care prezintă Rusia ca fiind în permanenţă sub asediu – ajută la menţinerea sprijinului intern şi la încadrarea oricărei acţiuni militare viitoare ca fiind o necesitate.

„Rusia pretinde întotdeauna că se află în defensivă. Nu acceptă niciodată acuzaţiile că ar fi ofensivă. Întotdeauna celălalt este cel care a început”, subliniază Riehle.

În acelaşi timp, Kremlinul rămâne sensibil la modul în care este perceput la nivel global.

„Credeţi sau nu, (Rusia) chiar acordă o mare importanţă legitimităţii internaţionale, chiar şi în prezent”, este de părere Hawn. „Totul face parte din strategia de război hibrid – menită să semene confuzie şi să estompeze linia dintre pace şi război”, punctează expertul de la London School of Economics.

ESCALADARE SAU INTIMIDARE?

Deşi numărul crescând de acuzaţii ar putea sugera că Rusia pregăteşte terenul pentru o escaladare, unii analişti spun că Kremlinul probabil se poziţionează mai degrabă decât să se pregătească pentru o acţiune militară imediată.

„Una dintre bazele războiului hibrid este capacitatea de a nega responsabilitatea”, spune Haasler. „Aceste acuzaţii false ar putea face parte dintr-o strategie de discreditare preventivă a naraţiunilor occidentale – sau de justificare a unor acte reale de sabotaj ulterioare”, arată expertul de la Verona.

Potrivit lui Riehle, obiectivul Moscovei ar putea fi mai puţin acela de a lovi prima şi mai mult acela de a semnaliza costul potenţial al oricărei confruntări viitoare. În loc să planifice o ofensivă directă, Rusia pare să modeleze naraţiunea – oferind Occidentului o previzualizare a cum ar putea arăta un conflict deschis cu Moscova, în timp ce se poziţionează pentru a nega responsabilitatea în cazul unei escaladări.