G4Media.ro

Schimbare la vârful Administraţiei Trump: ce impact va avea asupra relaţiei cu…

Schimbare la vârful Administraţiei Trump: ce impact va avea asupra relaţiei cu România numirea noului consilier de securitate John Bolton

Diplomatul John R. Bolton (69 de ani) l-a înlocuit joi pe generalul H.R. McMaster în funcţia de consilier de securitate al preşedintelui american Donald Trump, un post cu o certă greutate în Administraţia SUA. Care este agenda lui Bolton, cel care va lucra împreună cu secretarul Apărării, James Mattis, şi cu noul secretar de Stat, Mike Pompeo, şi va avea un cuvânt greu de spus în creionarea strategiei de securitate a SUA? Foştii ministri de Externe Lazăr Comănescu şi Cristian Diaconescu, precum şi analiştii Corina Rebegea (CEPA) şi Octavian Manea (Revista 22) au explicat pentru G4Media.ro mizele numirii lui Bolton şi aşteptările în privinţa relaţiei SUA-România.

Toţi cei patru interlocutori îl consideră pe Bolton un „hawk„, un ultraconservator în relaţia cu Iranul şi Coreea de Nord, acolo unde sunt aşteptate şi repoziţionări mai radicale ale SUA, odată cu venirea lui Bolton şi Pompeo în locul lui McMaster şi Rex Tillerson. „Dincolo de exprimările sale, uneori mai contondente, cred, totuşi, că Bolton va continua, posibil de o manieră mai asertivă (şi, eventual, pe un ton mai abraziv), linia tradiţională a administraţiilor republicane, în care a lucrat, de altfel”, spune Lazăr Comănescu.

„Recent, într-un comentariu pentru The Wall Street Journal pleda pentru lovituri preemptive (preventive – n.red.) împotriva regimului nord-coreean, văzut de el ca o amenințare iminentă”, subliniază Octavian Manea, în timp ce Corina Rebegea arată că „numirea are loc și într-un moment foarte tensionat în ceea ce privește Coreea de Nord și acordul cu Iran. Aici sunt de fapt îngrijorările cele mai mari. Intervenționismul său foarte agresiv a fost văzut ca o vulnerabilitate pentru diplomația americană, iar unii comentatori se tem chiar de amenințarea războiului”.

„Ambasadorul Bolton este un diplomat de carieră, militant determinat, uneori agresiv, în promovarea intereselor economice și militare ale SUA”, spune Cristian Diaconescu, care adaugă o observaţie din interacţiunea directă: „Ne-am aflat pe poziții diferite cu ani în urmă privind tema Curții Penale Internaționale. L-am apreciat că un profesionist – meticulos și neobosit – în găsirea argumentelor politice și juridice și, surprinzător pentru noi, mai puțin interesat de folosirea diferențelor enorme, la acea dată, între profilul internațional al SUA față de cel al României. Bolton este aplicat și metodic. Foarte rar am întâlnit negociatori capabili să dezbată în detaliu, la „mai multe mese de negociere”, subiecte foarte diverse privind interesele SUA”.

Care este impactul numirii lui Bolton asupra relaţiilor cu România? O evaluare este „prematură”, spune Octavian Manea, care vede însă drept „foarte probabilă” o creştere a distanței dintre Washington și Bruxelles. Corina Rebegea este mai optimistă, aratând că „din perspectiva României, nu cred că sunt motive de îngrijorare… E greu să provoci schimbări majore de politici peste noapte, iar deocamdată investiția SUA în securitatea europeană merge înainte, cu susținere puternică în Congres, în Departamentul de Stat și chiar la Casă Albă printre unii consilieri”. Şi Lazăr Comănescu merge pe linia conservării poziţiei Administraţiei Trump în regiune: „Nu cred că vor fi schimbări semnificative în privinţa abordării relaţiilor cu aliaţii din flancul estic al NATO”.

Cristian Diaconescu pune accentul pe personalitatea interlocutorilor români care vor interacţiona cu Bolton: „John Bolton este familiarizat cu contextul de securitate în care evoluează România, valoarea adăugată, dar și slăbiciunile țării noastre, și așa cum îl cunosc, dacă are încredere în sinceritatea și determinarea partenerilor români, ar putea reprezenta un sprijin esențial în promovarea unor politici explicite din partea Casei Albe în sprijinul României, mai ales în ceea ce privește amenințările de la Est”.

Corina Rebegea aduce în discuţie şi agenda lui John Bolton legată de Rusia, punctând faptul ca „nu știm încă cum se poziționează în privința Rusiei, unul dintre marile capitole din Strategia de Securitate Națională redactată sub McMaster. Din nou, alinierea sau nealinierea cu președintele pe această temă va conta destul de mult. Președintele Trump a fost destul de reticent în a susține declarații sau măsuri care să sancționeze comportamentul agresiv al Kremlinului”. Fostul ministru de Externe, Lazăr Comănescu, include Rusia pe lista marilor dosare de care se va ocupa Bolton în noua sa funcţie: „Probabil, teme prioritare pe agendă vor ramâne relaţia cu Rusia, Coreea de Nord, Iran sau Orientul Mijlociu (inclusiv perspectiva mutării ambasadei SUA la Ierusalim)”.

Răspunsurile, pe larg, ale celor trei interlocutori:

Corina Rebegea (Director U.S.-Romania Initiative în cadrul think-tank-ului Center for European Policy Analysis – CEPA):

Majoritatea reacţiilor din presa americană şi nu numai se referă la o posibilă alunecare spre dreapta a Administraţiei de la Washinton. Bolton e cunoscut în cercurile de policy ca fiind un republican foarte intervenţionist (“a hawk”) încă din vremea preşedintelui G.W. Bush.

E o întâmplare interesantă că numirea sa are loc la aniversarea a 15 ani de la intervenția în Irak, al cărei suporter activ a și fost (unele relatări aduc în discuție faptul că numirea sa ca ambasador la ONU a fost tocmai pentru a-l îndepărta de deciziile legate de Irak). De fapt, Bolton și președintele Trump nu par a avea aceleași păreri despre Irak, cel din urmă criticând efectele pe care războiul le-a avut asupra Statelor Unite. Dar numirea are loc și într-un moment foarte tensionat în ceea ce privește Coreea de Nord și acordul cu Iran. Aici sunt de fapt îngrijorările cele mai mari. Intervenționismul său foarte agresiv a fost văzut ca o vulnerabilitate pentru diplomația americană, iar unii comentatori se tem chiar de amenințarea războiului, având în vedere că a susținut teza schimbării de regim în cele două state. Desigur, va trebui să vedem și cât rezistă în funcție. Până acum nu avem semne încurajatoare de longevitate la Casă Albă.

Presa americană scria că un lucru e sigur despre John Bolton: a fost de la bun început unul dintre cei mai mari opozanți ai acordului cu Iran. Deși e greu de spus ce va face acesta la Casa Albă, putem anticipa ca una dintre principalele acțiuni să aibă în vedere Iranul. A și scris un document de policy despre acordul cu Iran pe care se pare că i l-a prezentat și președintelui Trump în trecut și ne putem aștepta ca acesta să fie marele sau proiect. Și chestiunea negocierilor cu Coreea de Nord e pusă sub semnul întrebării. E Bolton un fel de sperietoare de arătat coreenilor în perspectiva eșuării negocierilor? Poziția sa în privința negocierilor a fost destul de tranșantă, întărind atitudinea belicoasă a președintelui, ceea ce nu ajută foarte mult efortul diplomatic.

Bolton pare și mult mai aliniat ideologic cu președintele Trump (anecdotic, ambii fani ai postului TV Fox) decât a fost H.R. McMaster, iar numirea sa vine în continuarea deciziei de a-l schimba pe secretarul de stat Tillerson. Unii comentatori vorbesc despre slăbirea graduală a mecanismelor prin care discursul și acțiunile președintelui erau ținute oarecum sub control. Riscul e ca președintele să obțină și mai multă validare în unele decizii disputabile. Rămâne de văzut și cum va interacționa cu Partidul Republican. Reacțiile venite din partea unor membri de dreapta ai Congresului au fost pozitive până acum, ceea ce nu se poate spune și despre tabăra democrată.

Nu știm încă cum se poziționează în privința Rusiei, unul dintre marile capitole din Strategia de Securitate Națională redactată sub McMaster. Din nou, alinierea sau nealinierea cu președintele pe această temă va conta destul de mult. Președintele Trump a fost destul de reticent în a susține declarații sau măsuri care să sancționeze comportamentul agresiv al Kremlinului.

Din perspectiva României, nu cred că sunt motive de îngrijorare. Dacă ar fi să îl citez pe senatorul Lindsey Graham, „numirea lui John Bolton e un motiv de îngrijorare pentru inamicii Americii și un motiv de bucurie pentru aliații săi”. Va conta, desigur, poziția pe care o va avea în privința Federației Ruse și dacă se va ralia la perspectiva aliaților din Europa Centrală și de Est față de amenințarea rusă. E greu, însă, să provoci schimbări majore de politici peste noapte, iar deocamdată investiția SUA în securitatea europeană merge înainte, cu susținere puternică în Congres, în Departamentul de Stat și chiar la Casă Albă printre unii consilieri. Cred totuși că acea constantă a președinției Trump privind participarea mai activă a aliaților la eforturile comune de Apărare va fi ranforsată, iar România va trebui să arate că poate să boxeze într-o categorie de greutate superioară (“punch above its weight”).

Octavian Manea (redactor la Revista 22, colaborator la Small Wars Journal):

Care sunt cele mai proeminente aspecte ale agendei lui John Bolton, așa cum sunt ele cunoscute până acum?

Așteptata nominalizare a lui Bolton (se discută deja de câteva săptămâni, dar el s-a aflat mereu pe lista scurtă a potențialilor consilieri pe probleme de securitate națională) vine în avanpremiera unor teste importante pentru administrația Trump. Aceasta trebuie legată însă și de contextul viitoarelor negocieri dintre Trump și Kim Jong-Un, dar și pe fondul scadenței acordului cu Iranul. Pe toate aceste chestiuni, Bolton este un radical, un “hawk” care de mulți ani pledează pentru “regime change”. Recent, într-un comentariu pentru The Wall Street Journal pleda pentru lovituri preemptive împotriva regimului nord-coreean, văzut de el ca o amenințare iminentă: „este perfect legitim pentru SUA să lovească prima”. Un invitat obișnuit în platourile Fox News, pozițiile sale în general sunt un ecou al celor prezidențiale: pe chestiunea recunoașterii Ierusalimului sau a finanțării ONU. Rămâne un mare adversar al acordului cu Iranul și nu crede în salvarea acestuia.

Fost ambasador al SUA la Națiunile Unite (în ultima parte a administrației George W. Bush), Bolton este un critic profund al jurisdicțiilor internaționale. De exemplu, vede Curtea Penală Internațională de la Haga ca “un asalt direct asupra conceptului de suveranitate națională.” Disprețuiește Uniunea Europeană (pe care o consideră “o mlaștină”) și privește cu admirație toate exercițiile de recuperare a suveranității naționale.

Care sunt schimbările semnificative în poziționarea Administrației Trump pe care le așteptăm după această schimbare?

Bolton vine într-un moment de reașezare profundă a administrației Trump, de restrângere semnificativă a spațiului de manevră al taberei globaliste (Gary Cohn, Rex Tillerson, dar și generalul H.R. McMaster). Astfel, crește influența unor personaje văzute ca aflându-se pe aceeași lungime de undă cu Donald Trump. Să ne amintim de reproșul adus de președinte lui Tillerson – „avea un mindset diferit”.

Noua garnitură este mult mai aproape de idealul dorit – o echipă după chipul și asemănarea lui Donald Trump. În același timp, se consolidează latura „America first”, suveranistă înainte de orice altceva, unilaterală, protecționistă, predispusă la războaie comerciale inclusiv cu aliații. Este un discurs pe care Trump vrea să îl proiecteze la toate etajele administrației și în spaţiul public într-un an cu miză electorală deosebită.

Din punctul de vedere al României ne așteptăm la schimbări majore?

Este încă prematur, dar totul va depinde de cum sunt absorbite undele de șoc la nivelul relației transatlantice. Pulsul său este însă departe de a fi unul firesc. Este foarte probabil ca distanța dintre Washington și Bruxelles să crească (iar o eventuală retragere a Americii din acordul cu Iranul va împinge relația în stratosferă), accentuând cursa de autonomizare strategică a UE.

Pentru mulți în Europa, Bolton la Casa Albă înseamnă reîntoarcerea unui stereotip, a unui anumit tip de memorie instituțională (care amintește de perioada în care la butoane se aflau Donald Rumsfeld și Dick Cheney) și care în 2003 avea să genereze o rană niciodată pe deplin vindecată – clivajul dintre Noua și Vechea Europă. Este încă o categorie operațională pentru John Bolton și care are toate șansele să prolifereze pe fondul euroscepticismului care se intensifică în capitalele Noii Europe sau al discuțiilor despre Europa cu mai multe viteze.

Lazăr Comănescu, fost ministru de Externe şi fost ambasador al României la Berlin şi pe lângă Comisia Europeană:

Probabil, teme prioritare pe agendă vor ramâne relaţia cu Rusia, Coreea de Nord, Iran sau Orientul Mijlociu (inclusiv perspectiva mutării ambasadei SUA la Ierusalim).

Bolton este caracterizat ca ultraconservator (hawk/hardliner) și, de aici, unele preocupări faţă de o posibilă înăsprire a abordărilor Washingtonului. Dincolo de exprimările sale, uneori mai contondente, cred, totuşi, că Bolton va continua, posibil de o manieră mai asertivă (şi, eventual, pe un ton mai abraziv), linia tradiţională a administraţiilor republicane, în care a lucrat, de altfel. Adaug experienţa sa diplomatică directă, pe care predecesorii săi în Administraţia Trump nu o aveau şi care ar putea deveni un ascendent în raport cu Departamentul de Stat.

Nu cred că vor fi schimbări semnificative în privinţa abordării relaţiilor cu aliaţii din flancul estic al NATO.

Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe, fost şef al Cancelariei Prezidenţiale:

Ambasadorul Bolton este un diplomat de carieră, militant determinat, uneori agresiv, în promovarea intereselor economice și militare ale SUA. În opinia mea, ar fi trei calități care l-au făcut pe Bolton eligibil pentru funcția de consilier pentru securitate națională al președintelui Trump.

John Bolton este un tactician profesionist, pentru care birocrația americană nu mai are nici un secret. Deosebit de predecesorii săi, Bolton este foarte experimentat în ceea ce privește folosirea uriașului mecanism instituțional, politico-diplomatic de la Washington.

Bolton este un negociator abil. Știe să aleagă bătăliile diplomatice din care interesele SUA ar avea de câștigat. S-a făcut cunoscut ca o personalitate aparte, dificilă, având uneori atitudini surprinzătoare (deși ambasador al SUA la ONU, se arată destul de nemulțumit privind eficienţa organizației), limbaj tranșant care favoriza decizia clară și mai puțin acomodarea unei soluții „învăluite” diplomatic.

Bolton este aplicat și metodic. Foarte rar am întâlnit negociatori capabili să dezbată în detaliu, la „mai multe mese de negociere”, subiecte foarte diverse privind interesele SUA.

Ne-am aflat pe poziții diferite cu ani în urmă privind tema Curții Penale Internaționale. L-am apreciat că un profesionist – meticulos și neobosit – în găsirea argumentelor politice și juridice și, surprinzător pentru noi, mai puțin interesat de folosirea diferențelor enorme, la acea dată, între profilul internațional al SUA față de cel al României.
Este de așteptat ca politica americană, mai ales în zonele de criză la nivel global, să dobândească o dimensiune mult mai categorică, orientată spre tranșarea rapidă a unor situații de conflict.

Diplomat experimentat, va gestiona cu atenție relația cu președintele Trump și anticipez că va fi mult mai influent decât ar fi putut fi vreodată Michael Flynn sau H.R. McMaster (foştii consilieri de securitate ai preşedintelui Trump – n.red.).
John Bolton este familiarizat cu contextul de securitate în care evoluează România, valoarea adăugată, dar și slăbiciunile țării noastre, și așa cum îl cunosc, dacă are încredere în sinceritatea și determinarea partenerilor români, ar putea reprezenta un sprijin esențial în promovarea unor politici explicite din partea Casei Albe în sprijinul României, mai ales în ceea ce privește amenințările de la Est.

Doneaza prin PayPal paypal icon
Donatie recurenta

Doneaza lunar pentru sustinerea proiectului G4Media

Doneaza prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Doneaza prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

2 comentarii

  1. Se misca ” placile tectonice”. Trump vrea sa echilibreze balanta comerciala a U.S. si aplica o politica neagreata de U.E.Macron ameninta la replici pe masura.Se indeparteaza astfel de UE se apropie de tarile din estul Europei, de Israel.
    Romania ramane in spagat intre US si UE. Viitorul este plin de schimbari si surprize.

    • as spune ca macron e principalul aliat si prieten al lui trump, anglia si germania fiind dusmani. tarifele lui trump afecteaza germania mai mult decat franta. asa merkel accepta mai usor o europa suprastat care sa dea bani sudului din banii nordului.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.