G4Media.ro

România, condamnată la CEDO pentru încălcarea libertății de exprimare în cazul Bumbeș/…

România, condamnată la CEDO pentru încălcarea libertății de exprimare în cazul Bumbeș/ Acesta a fost amendat în 2013 din cauza unui protest spontan în fața Guvernului pe tema Roșia Montană

România a fost condamnată azi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru încălcarea Articolului 10 din Convenție (libertatea de exprimare) în lumina Articolului 11 (libertatea de întrunire), în cazul Bumbeș versus România, se arată într-un comunicat al organizației APADOR – CH.  Cazul a fost susținut la CEDO de avocata Diana Hatneanu, membru APADOR-CH.

Vezi aici integral decizia CEDO

Redăm mai jos comunicatul APADOR-CH integral:

Faptele – un protest spontan din 2013

Cazul se referă la amenda primită de Mihai Bumbeș, activist civic, membru fondator al Asociației Mișcarea Civică Miliția Spirituală, pentru un protest din august 2013. Împreună cu alte trei persoane, Bumbeș s-a legat cu cătușe de una dintre porțile de acces în curtea Guvernului, în semn de protest față de hotărârea executivului de a aproba exploatarea minieră de la Roșia Montană. Întregul protest a durat câteva minute, până când jandarmii au tăiat cătușele și i-au condus pe cei patru la secția de poliție, unde i-au amendat. Un video cu protestul poate fi văzut aici.

Mihai Bumbeș a argumentat atunci că Guvernul a câștigat alegerile promițând că nu va autoriza proiectul de la Roșia Montană, dar a făcut contrariul în ședința din 27 august 2013, fără o dezbatere publică prealabilă. Protestul celor patru a fost spontan, în aceeași zi în care aflaseră din presă de adoptarea proiectului de către Guvern – pe 28 august 2013.

Deși jandarmii care i-au ridicat de la poarta guvernului au aplicat procedurile prevăzute în Legea 60/1991 (privind adunările publice), acuzându-i pe cei patru că participă la un protest neautorizat, în procesul verbal încheiat la secția de poliție s-a consemnat că protestatarii au fost amendați cu 500 de lei pentru huliganism, conform Legii 61/1991 (privind tulburarea ordinii publice).

Ce a spus instanța națională – protestele spontane trebuie anunțate cu 3 zile înainte

În septembrie 2013, Mihai Bumbeș a contestat în instanță amenda. El a susținut, citând jurisprudența CEDO, că protestul spontan este protejat de dreptul la libertatea de întrunire și a subliniat că protestul său a fost pașnic.

Judecătoria sectorului 1 i-a respins contestația, argumentând că atâta vreme cât reclamantul și-a asumat participarea la un protest neanunțat cu 3 zile înainte, așa cum prevede Legea 60/1991, înseamnă că făcut o faptă antisocială, deci ar fi fost corect amendat conform Legii 61/1991. Instanța națională a apreciat astfel că protestele spontane nu fac excepție de la regula anunțării cu 3 zile înainte, prevăzută de lege, și nu a făcut vreo referire la încălcarea dreptului la liberă exprimare.

Mihai Bumbeș a făcut apel la această hotărâre, în noiembrie 2014, la Tribunalul București, apel care a fost respins.

Ce spune CEDO – aplicarea normelor nu trebuie să devină un scop în sine

Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în hotărârea publicată astăzi, 3 mai 2022, că evenimentul din poarta guvernului a fost o formă de exprimare a nemulțumirii față de autorități, mai ales că a implicat doar patru persoane și a durat foarte puțin.

În plus, întrucât a fost rezultatul unei decizii spontane și nu a avut o popularizare prealabilă, este greu de conceput că un astfel de eveniment ar fi putut genera prezența altor participanți sau adunarea unei mulțimi semnificative, care să justifice măsuri specifice din partea autorităților, și deci să necesite o notificare.

Curtea observă că, în ceea ce privește susținerea instanțelor naționale, de solicitare a unei notificări prealabile a evenimentului organizat de reclamant, aceasta nu a fost însoțită de nicio considerație aparentă a faptului dacă, având în vedere numărul de participanți, o astfel de o notificare ar fi servit scopul de a permite autorităților să ia măsurile necesare precum cele descrise, pentru a garanta buna desfășurare a evenimentului.

Curtea observă, de asemenea, că aplicarea acestei reguli la diverse forme de exprimare – mai degrabă decât doar la adunări – ar crea o restrângere care este incompatibilă cu libera comunicare a ideilor și ar putea submina libertatea de exprimare.”

CEDO a constatat că instanțele interne nu au căutat să găsească acest echilibru între cerințele Articolului 11 și respectarea dreptului la exprimare, ci s-au concentrat doar pe lipsa notificării prevăzută de lege fără să examineze perturbarea reală pe care a provocat-o reclamantul cu protestul său. Prin urmare, nu au echilibrat dreptul la liberă exprimare cu necesitatea menţinerii ordinii publice. În mod efectiv, doar aplicarea normelor care reglementează adunările publice a fost un scop în sine în acest caz.

Acțiunile autorităților nu au luat în considerare accentul pus în mod repetat de CEDO pe faptul că aplicarea normelor care reglementează întrunirile publice nu trebuie să devină un scop în sine” – se mai spune în hotărârea CEDO

Curtea consideră că libertatea de exprimare și libertatea de întrunire pașnică sunt strâns legate în acest caz și a stabilit că acțiunile reclamantului și ale colegilor săi protestatari au fost de a atrage atenția publicului și a funcționarilor asupra proiectului minier Roșia Montană, un subiect de interes general.

CEDO a reiterat că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, care cuprinde nu numai ideile exprimate, ci și modul în care acestea sunt exprimate, și că uneori acest mod de exprimare poate fi mai neobișnuit, tocmai pentru a atrage atenția.

În sfârșit, Curtea a constatat că amenda aplicată protestatarilor, deși nu a fost mare, a avut un efect de descurajare asupra discursului public.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea a decis că ingerința în dreptul reclamantului la libera exprimare nu a fost „necesară într-o societate democratică”, conducând la o încălcare a Articolului 10 interpretat în lumina Articolului 11.

Cazul a fost susținut la CEDO de avocata Diana Hatneanu, membru APADOR-CH.

Diana Hatneanu – Faptul că te aduni cu doi prieteni și te duci în față la Guvern cu o pancartă – nu e adunare publică

Avocata Diana Hatneanu consideră că hotărârea CEDO clarifică distincția dintre exprimarea unor opinii în chestiuni de interes public și ce înseamnă o adunare publică, manifestare care are nevoie de notificare prealabilă conform legii. Notificarea se justifică administrativ numai când e vorba de adunări adevărate, care pot, de exemplu, să afecteze traficul.

  • Faptul că te aduni cu doi prieteni și te duci în față la Guvern cu o pancartă – nu e adunare publică. Atunci când există două-trei persoane care își exprimă opinia într-o chestiune de interes public, cu greu se poate vorbi de o adunare publică și atunci sancționarea lor, că nu a existat o notificare prealabilă a protestului, nu are justificare și nu poate fi un scop în sine. În cazul adunărilor publice, manifestațiilor mai largi, notificarea are scop administrativ – să permită autorităților să ia măsurile necesare pentru ca ordinea publică să nu fie deranjată, de exemplu traficul. În cazul unei forme de manifestare în care câteva persoane, în mod pașnic, și-au exprimat opinia, nu lipsa notificării trebuie să fie justificarea, iar o eventuală sancționare, chiar și cu amendă mică, are rolul de a descuraja participarea la viața cetății și trebuie luată numai în caz excepțional și bine justificată. În niciun caz lipsa notificării prealabile nu o transformă într-o activitate ilegală. Ca urmare, autoritățile naționale, poliția, jandarmeria dar și instanțele trebuie să aplice sau să mențină sancțiuni numai dacă există motive serioase cu privire la ordinea publică sau drepturile altor persoane, care depășesc ca importanță exercitarea dreptului la liberă exprimare. Dacă guvernul apreciază că pentru a respecta această hotărâre a CEDO se impune o clarificare a Legii adunărilor publice, rămâne să vedem.

Mihai Bumbeș – Orice cetățean care va merge în instanță poate invoca această decizie istorică

Mihai Bumbeș spune că este satisfăcut de hotărârea CEDO, pe care o consideră una istorică pentru mișcarea civică românească și nu numai:

  • Mi se pare o mare victorie pentru orice cetățean care vrea să manifesteze într-un fel sau altul în spațiul public. Pe de altă parte sper ca această decizie să conducă la modificarea Legii adunărilor publice și, mai practic, îmi doresc ca notificarea adunărilor publice să devină o excepție și nu o regulă cum e acum. În al doilea rând mi-aș dori să nu se mai suspende o manifestație pentru că un cetățean-doi-trei din grup sunt recalcitranți sau disturbă ordinea publică, ci să fie extrași aceștia din grup și nu suspendată adunarea. Consider că aceste amendamente ar trebui făcute imediat la Legea 61/1991. Chiar dacă în decizia CEDO nu e explicit Articolul 11, ci doar Articolul 10, cumva e destul de clar cum a gândit CEDO. Orice cetățean care va merge în instanță poate invoca această decizie istorică.”

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

7 comentarii

  1. Vandalizarea și blocarea unei instituții publice înseamna libertate de exprimare?

    • Vandalizare cum, prin legarea cu catuse de o bariera? Blocare cum, in Guvern sunt multiple intrari, una singura a fost afectata pe perioada limitata.

      Trebuie sa fii comunist in gandire ca sa pui problema asa.

    • trebuie să fii JANDARM … restul curge de la sine !

  2. Felicitări pentru lupta voastră și pentru câștigarea procesului.
    Legea românească a adunărilor publice reprezintă o rușine absolută. Toate aceste prevederi comuniste au întrat în vigoare în 1991, pe vremea lui Iliescu, a minerilor și bătăilor de stradă între români și maghiari.
    Au fost concepute în alt secol, când viața de zi cu zi nu semăna cu nimic față de cea de azi.
    Și totuși aceste prevederi au rămas în vigoare absolut intacte, fără nicio modificare de luat în seamă în ultimii 31 de ani.
    Iar politicienii și instituțiile de forță încă profită de această lege mizerabilă, pentru a băga pumnul în gură oamenilor care au un cuvânt de spus față de abuzurile autorităților.
    Cel mai absurd exemplu din lege: declararea în prealabil, cu 3 zile înainte, a adunărilor spontane. Încălcarea reprezintă contravenție și se aplică amendă.
    Dacă trece vreun politician pe la tine prin localitate și vrei să îl apostrofezi cu privire la anumite aspecte, nu ai voie conform legii. Trebuia să depui notificare la primărie cu 3 zile înainte. Cu 3 zile înainte să știi că el va trece pe strada ta.
    Și acesta este doar un singur exemplu.
    Urmare a acestei decizii, forțele democratice din Parlament sunt obligate moral sa depună de urgență un proiect nu de modificare a acestei legi neconstituționale, ci de înlocuire a ei cu o nouă lege, modernă, adaptată secolului în care trăim.

  3. Ma întreb câți știu de unde va lua statul bani ca sa plătească ? Unii nuci atât nu pot procesa și noi vrem infrastructura și legea sa se aplice pentru toți…

  4. Ce mai râd aia de la CEDO de noi, pa ce ca suntem vai de noi,mai dau și niște sentințe la mișto.

  5. Vai de noi suntem din cauza acestor legi castrate la democratie.Ele sunt date la misto,nu aceasta decizie din care emana chiar sbstanta libertatii.
    Din cauza televiziunilor unite nu cu Roma,ci cu coruptia,multi indivizi nu stiu cei aia libertate si nu inteleg nici rolul ei in societate.Ei cred ca libertatea inseamna libertinaj si il au ca model pe Gigi Becali sau Florin Salam.
    Dupa atata amar de ani constatam ca de fapt,in Romania,a fost ca si in Rusia,protestul spontan practic interzis. CEDO trebuie sa stie ca,din cauza numirilor a tot felul de analfabeti functionali,judecatori in stare sa faca asemenea rationamente,in Romania,vor fi din ce in ce mai putini si o sa se trezeasca cu hotarari judecatoresti,din ce in ce mai multe,ca fiind adevarate calamitati juridice.

    .