Ritualul băii turcești explicat: reguli, etape și semnificații

Cufundat în aburul cald al unui hamam, timpul pare să se oprească. Liniștea este spartă doar de șoapta apei curgătoare și de picăturile care cad ritmic din robinete, iar lumina difuză care pătrunde prin micile „ochiuri” ale cupolei desenează reflexii jucăușe pe marmura lucioasă. Atmosfera umedă și aproape mistică transformă baia turcească într-o experiență senzorială unică, una care transcende simplul act al curățeniei, conform CNN.

„În baie sau la duș ești singur, dar un hamam este un spațiu public”, explică arhitectul și istoricul Ahmet İğdirligil, expert în cultura băilor turcești. „Este un loc social, iar în trecut a fost singurul spațiu unde femeile puteau interacționa între ele în afara casei, fără permisiune.”

În epoca otomană, femeile din familii înstărite frecventau hamamul cu regularitate, unele aveau chiar unul propriu în locuință. Fiecare femeie își aducea obiectele personale: un tas de hamam, un vas metalic adesea gravat sau decorat cu pietre prețioase, folosit pentru a turna apă peste corp, și prosoape peștemal, țesute manual din bumbac fin, cu margini finisate cu dantelă.

De-a lungul secolelor, s-au cristalizat numeroase reguli legate de puritate, de la ritualurile după menstruație, naștere sau contact sexual, până la cele de pregătire pentru rugăciune ori căsătorie. Chiar și astăzi, în micile orașe turcești, femeile continuă să meargă la hamam pentru a se relaxa sau chiar pentru a căuta viitoare nurori pentru fiii lor.

Fiecare hamam este gândit ca un traseu al purificării, spune İğdirligil. Începutul are loc în sala de intrare, încălzită tradițional cu o sobă de lemne. Urmează o cameră semi-caldă, cu toalete și bazine de marmură, iar inima băii este göbek taşı, o platformă centrală de marmură fierbinte, înconjurată de alte bazine și, uneori, de mici încăperi laterale numite halvet.

„Structura în sine este parte din experiență”, adaugă el. „Cupolele cu deschideri în formă de stele dau senzația că privești cosmosul. Este o călătorie înspre interior și înapoi.”

Un exemplu emblematic este Cağaloğlu Hamam, construit în 1741 pentru a finanța biblioteca sultanului Mahmut. Interiorul de marmură albă dă impresia că plutești pe un nor. „Căldura, umezeala și sunetul constant, ca o bătaie de inimă, te fac să te simți ca în pântecul mamei”, spune İğdirligil.

Elif Kartal, manager de operațiuni la Zeyrek Çinili Hamam, explică faptul că majoritatea băilor oferă servicii similare, de la kese (scrub corporal cu o mănușă abrazivă) până la köpük masajı, masajul cu spumă turcească. Totuși, fiecare hamam are propriile particularități, adaptate structurii clădirii sau tradițiilor locale.

Din cele 237 de hamamuri din Istanbul, doar aproximativ 60 mai funcționează astăzi. În cele mici, femeile și bărbații folosesc aceleași spații în momente diferite. Cele istorice, precum Ayasofya Hürrem Sultan Hamam, construit în 1556 de arhitectul Mimar Sinan pentru Roxelana, soția lui Suleyman Magnificul, dispun de secțiuni complet separate, prima baie din lume cu zone feminine și masculine perfect simetrice.

Înainte de ritual, vizitatorii sunt sfătuiți să evite epilarea recentă sau produsele uleioase, pentru ca mănușa de kese să-și facă efectul. „Cel mai bine este să mănânci ușor și să nu consumi alcool”, spune Elif Tamtartar, natır (baiețăreasă) cu peste 25 de ani de experiență.

Spălatul de către altcineva este o formă de lux rar, un amestec între abandon și regresie, ca o întoarcere în copilărie. După ce ești înfășurat într-un peștemal, ești condus de natır sau, în cazul bărbaților, de tellak, către sala centrală.

Acolo, apa caldă curge peste corp, pregătindu-l pentru exfoliere. Nu există căzi în hamamurile tradiționale, apa nu trebuie să fie „murdărită”, conform credinței islamice, ci doar să atingă corpul pentru a-l purifica.

Urmează kese-ul, exfolierea intensă realizată cu o mănușă aspră, uneori din bumbac sau păr de capră. „Am învățat această meserie de la mama și bunica mea”, spune Tamtartar. „O practic de dinainte să împlinesc 15 ani.”

Straturile fine de piele moartă se desprind, iar pielea devine netedă, curată, aproape translucidă. Apoi urmează köpük masajı, o adevărată ploaie de spumă parfumată din săpun de măsline, care lasă pielea moale ca cașmirul. „Kese-ul deschide porii și accelerează regenerarea celulară, încetinind îmbătrânirea”, explică natırul.

După spălarea finală a părului, ești învelit în prosoape curate și condus spre camera rece, unde te așteaptă ceaiul. Ieșirea trebuie făcută lent, pentru ca trupul și mintea să se reacomodeze.

„Oaspeții uită de griji și de necazuri când vin la baie”, spune Tamtartar. „Noi îi tratăm cu dragostea unei mame. Energia apei, a băii și a celui care spală se contopesc. Iar când energiile devin una, timpul curge ca apa, sursa principală a vindecării.”

Astfel, experiența hamamului rămâne un ritual atemporal: o combinație între curățare, comuniune și catharsis, o renaștere a simțurilor în abur și lumină.