Riscă România să devină neguvernabilă?

O criză guvernamentală ar arunca în aer finanțele României. Finanțatorii externi – cei care cumpără datoria publică – urmăresc cu mare atenție deciziile pe care CCR și PSD le vor lua în următoarele zile. Opoziția față de reformele propuse de Ilie Bolojan – pensiile magistraților și administrația locală – ar putea duce la demisia premierului și declanșarea unei crize politice cu efecte economice certe.

Bolojan e acuzat de inflexibilitate dinspre PSD, UDMR, ba chiar și de președintele Nicușor Dan, dar nimeni nu vine cu soluții viabile pentru rezolvarea deficitului produs de guvernul Ciolacu. Președintele Nicușor Dan ne-a informat constant că nu a fost de acord cu creșterea TVA, dar nu a spus de unde ar fi luat rapid cele 4,6 miliarde de lei de care avea nevoie urgentă bugetul ca să nu fie oprite fondurile europene.

Sorin Grindeanu, Lia Olguța Vasilescu și alți lideri PSD se opun din răsputeri oricărei reforme reale din administrația locală și propun o iluzorie auto-limitare a bugetelor locale. Cine mai are însă încredere în miile de primari PSD și PNL că își vor gestiona corect fondurile, când timp de un deceniu majoritatea au produs un jaf continuu, drenarea banului public către firmele de casă și sinecuriștii din propriile partide?

Ce reformă e aceea în care toate pilele de partid stau pe loc, bugetele de salarii rămân la fel de obeze, dar pentru un an primarii își limitează achizițiile de telefoane și scaune de piele? Să spunem că, prin absurd, în 2026 ar scădea cu 10 procente cheltuielile în administrația locală. Dar ce garanție are societatea că în anul preelectoral 2027 și în anul electoral 2028 cheltuielile nu vor decola din nou ca în 2023-2024?

Ce propune Ilie Bolojan e o reformă structurală: scăderea reală a numărului de angajați și plafonarea prin lege, astfel încât cheltuielile cu salariile să nu devină o povară insuportabilă pentru buget.

Că Sorin Grindeanu are o problemă în partid cu această reformă, e evident. Cu congresul care-i bate la ușă, liderului interimar al PSD îi e greu să le explice sutelor de primari că trebuie să-și facă ordine în ogradă. Pe de altă parte, e timpul ca acest partid, sursa multor contrareforme, să se oprească odată din frânat societatea.

Adversarii și criticii îi reproșează lui Bolojan că are voluptatea concedierilor. Evident că lipsa lui de flexibilitate e o problemă. Fără dubiu că e nevoie de mai multă creativitate și de mai mult dialog când ai o astfel de responsabilitate politică. Dar să ne întoarcem la voluptatea furtului din bani publici ori la voluptatea minciunii PSD că bugetul e sac fără fund – asta nu e o soluție.

În cazul pensiilor magistraților, miza e clară. Majoritatea constituționaliștilor cu care am discutat spun că reforma e constituțională: e dreptul legitim al guvernului să facă politica fiscală și socială. Nu instanțele trebuie să decidă cuantumul și condițiile pentru pensiile și salariile magistraților, ci executivul.

De aceea a și spus Ilie Bolojan că o eventuală decizie CCR de stopare a reformei pensiilor magistraților ar duce la pierderea legitimității guvernului pe care-l conduce. Nu a pronunțat public cuvântul demisie pentru că ar fi declanșat imediat o criză politică. Dar, chiar dacă va rămâne în funcție, o decizie negativă a CCR i-ar fragiliza serios poziția.

O poziție pe care și-a subminat-o și singur cu decizii eronate precum cele din educație, unde măsurile luate de ministrul Daniel David au produs multă nervozitate, pe bună dreptate. Sau cu presiunea pusă aproape exclusiv până acum pe mediul privat și cetățeni, cu taxe și impozite mărite, fără o reformă în oglindă în mediul bugetar. Mediul privat nu mai poate fi singurul perdant al perioadei de austeritate, oricât ar vrea PSD, UDMR și facțiuni din PNL să-și protejeze baza de putere.

Cu două săptămâni înainte de Consiliul ECOFIN al UE la care România va fi din nou subiect principal, coaliția trece prin cel mai greu test de la instalare. Reforma administrației locale și centrale e punctul de inflexiune care ne va arăta dacă mai există vreo șansă de recuperare a acestui organism profund bolnav numit statul român.

La fel, CCR va dovedi dacă în noua componență s-a transformat într-o instituție mai reformistă sau a păstrat ADN-ul imprimat de Valer Dorneanu, Tudorel Toader și Mihai Enache.

Iar dacă guvernul Bolojan va pica în urma unei decizii CCR sau a refuzului PSD de a reforma administrația, România ar putea intra într-o zonă de instabilitate cronică, similară cu cea din Franța ori Bulgaria: Parlament fărâmițat, coaliții nefuncționale, guverne slabe și incapabile de măsuri decise.

Sigur că un premier PNL mai flexibil, gen Cătălin Predoiu, cum sugerează public liderii PSD, ar putea aduce iluzia unei stabilități politice mai mari decât sub rigidul Ilie Bolojan. Dar problema de fond rămâne: noul premier trebuie să își asume reforma statului pentru a scădea deficitul bugetar-record, iar PSD să o accepte. Ceea ce e o imposibilitate logică, din moment ce PSD refuză acum orice schimbare structurală.

Și mai este o întrebare la care deocamdată nu avem un răspus clar. Ce-și dorește președintele Nicușor Dan? Să treacă reformele unui premier pe care l-a contrat deja public de mai multe ori sau să le submineze pentru a scăpa de Ilie Bolojan cât mai repede?