Riscă liderul SUA să fie destituit? Dramele legale ale colaboratorilor săi redeschid discuţia despre punerea sub acuzare a președintelui SUA

Fostul şef al campaniei electorale a lui Donald Trump, Paul Manafort, a fost declarat vinovat marţi de opt infracţiuni legate de fraude bancare şi fiscale, juraţii tribunalului din Alexandria (Virginia) anunţând că nu pot ajunge la un consens asupra altor 10 capete de acuzare. În aceeaşi zi, la câteva sute de kilometri distanţă, în Manhattan (New York), Michael Cohen, fostul avocat personal al actualului lider de la Casa Albă, a recunoscut că a făcut plăţi pentru a influenţa alegerile din 2016 şi a încălcat legislaţia privind finanţarea campaniilor electorale.

Cohen a precizat că a aranjat plăţile „cu scopul principal de a influenţa alegerile,” la indicaţiile unui candidat la o funcţie federală, pe care nu l-a numit, dar despre care se ştie că este Trump. Dacă Cohen a încheiat o înţelegere cu procurorii și așteaptă în decembrie o sentință de până la cinci ani de închisoare, Manafort riscă până la 80 de ani de detenţie. Problemele legale ale celor doi foşti colaboratori apropiaţi ai lui Trump au redeschis discuţia despre punerea sub acuzare a preşedintelui american. Întrebarea care se pune în acest moment, şi care a provocat discuţii ample în ultimele zile în Statele Unite, este cât de mult riscă liderul de la Casa Albă să fie destituit?

Fără doar şi poate, marţi a fost una dintre cele mai negre zile pentru Administaţia Trump din toate cele 20 de luni scurse de la instalare. La intervale de doar câteva zeci de minute, Paul Manafort şi Michael Cohen au fost nevoiţi să dea ochii cu justiţia. Fost şef al campaniei electorale a lui Donald Trump, Manafort (69 de ani) a fost declarat vinovat de opt infracţiuni legate de fraude bancare şi fiscale. Judecătorul nu a fixat deocamdată data când va pronunţa sentinţa conform verdictului la care au ajuns juraţii. Manafort se află în arest preventiv din iunie, după ce i-a fost anulată cauţiunea în urma unor acuzaţii de influenţare a martorilor. Verdictul împotriva sa este primul succes al procurorului independent Robert Mueller, care anchetează amestecul Rusiei în alegerile prezidenţiale americane din 2016.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

Ce spune filozoful Gabriel Liiceanu despre liderii politici de azi: Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă și Klaus Iohannis

9:22

La rândul său, fostul avocat personal al lui Trump, Michael Cohen (51 de ani), a recunoscut marţi că a făcut plăţi pentru a influenţa alegerile din 2016. Acordul cu procurorii include recunoaşterea mai multor infracţiuni: determinare intenţionată a unei contribuţii financiare ilegale la campanie din partea unei firme, contribuţie financiară excesivă la campania electorală, cinci fraude fiscale, respectiv declaraţii false la o instituţie financiară. În principiu, Cohen a afirmat că a plătit o actriţă de filme porno (Stormy Daniels) şi un fost model Playboy ( Karen McDougal) la indicaţiile lui Trump. Cele două femei susţin că s-au culcat cu omul de afaceri devenit politician în urmă cu câţiva ani, iar banii le-au fost oferiţi cu scopul de a le împiedica să discute legăturile lor cu Trump într-un moment în care republicanul era angrenat în cursa pentru Casa Albă.

Cazurile lui Manafort şi Cohen au venit în aceeaşi zi în care congresmanul republican Duncan Hunter (California) şi soţia sa au fost puşi sub acuzare pentru utilizarea necorespunzătoare a fondurilor din campanie în scopuri personale, inclusiv pentru plata unor vacanţe şi a unor lucrări dentare. Hunter a fost unul dintre primii susţinători din Congres ai lui Trump. Nu este de aceea de mirare că, vorbind despre cele trei cazuri legale ce-i vizează pe apropiaţii liderului american, mulţi analişti au spus că a fost vorba de una dintre cele mai dificile zile din timpul preşedinţiei lui Donald Trump.

Aşa cum era de aşteptat, problemele legale ale lui Manafort şi Cohen au fost comentate, analizate şi întoarse pe toate feţele de analiştii şi politicienii de peste Ocean. Presa de stânga s-a grăbit să susţină că cele două cazuri dovedesc încă o dată că Donald Trump este un preşedinte ilegal, corupt şi înconjurat de o clică de infractori, iar ancheta procurorului special Mueller va scoate la lumină ajutorul pe care Rusia l-a oferit candidatului republican pentru a câştiga alegerile prezidenţiale din 2016. De partea lor, politicienii şi analiştii conservatori au afirmat că, cel puţin, verdictul în cazul lui Manafort nu are nicio legătură cu preşedintele Trump, că faptele pentru care a fost găsit vinovat au avut loc cu mulţi ani înainte ca el să se alăture campaniei lui Trump şi că Mueller nu încearcă altceva decât să-l forţeze să colaboreze cu ancheta specială împotriva liderului de la Washington. În cazul lui Cohen, susţin suporterii lui Trump, acesta inventează poveşti ca să-şi scape pielea, credibilitatea lui fiind aproape zero.

Dincolo însă de discuţiile înfierbântate care domină scena politică din Statele Unite de două zile, ce putem înţelege din cazurile lui Manafort şi Cohen? Iată câteva observaţii.

* Niciunul dintre cele două cazuri nu are legătură cu interferenţele Rusiei în alegerile din Statele Unite din 2016, însă ambele au fost declanşate ca urmare a anchetei procurorului special. În cazul lui Manafort spre exemplu, acuzaţiile au fost legate de activităţile sale de lobby în favoarea fostului preşedinte al Ucrainei şi nu cu acţiunile sale ca manager de campanie al lui Trump. Pentru mulţi democraţi, acest lucru nu are însă o relevanţă prea mare. Important este rezultatul, iar acesta, susţin ei, dovedeşte corupţia care domină Administraţia Trump.

* În cazul lui Cohen, cei mai mulţi dintre experţi cred că va fi dificil de demonstrat că Trump a încălcat legile federale privind finanţarea electorală. În principiu, va fi cuvântul lui Cohen împotriva preşedintelui Statelor Unite, iar fostul avocat nu mai poate fi considerat un martor imparţial, după ce, de-a lungul ultimului an, declaraţiile lui s-au schimbat continuu. S-ar putea însă ca procurorii care au făcut înţelegerea cu Cohen privind infracţiunile financiare să aibă un alt tip de as în mânecă, pe care să-l folosească la momentul potrivit. Avocatul lui Cohen, Lanny Davis, a indicat de altfel că clientul său este „fericit” să spună ce ştie despre implicarea Rusiei în campania electorală a lui Trump şi despre penetrarea informatică a serverelor Comitetului Naţional Democrat în vara anului 2016. Acest lucru ar explica, cred analiştii, de ce Cohen a acceptat înţelegerea actuală cu procurorii: în principiu, ca să poată colabora în ancheta mai importantă a lui Mueller şi să evite cu orice preţ soarta lui Manafort, târât în procese publice umilitoare.

* Evenimentele de marți sunt văzute ca o victorie semnificativă pentru ancheta condusă de Robert Mueller, chiar dacă cele două cazuri nu sunt legate de presupusa colaborare dintre echipa lui Trump şi Moscova și nici de posibila împiedicare a investigaţiei de către preşedintele american. „Condamnările pun presiune pe Trump,” a fost titlul de marţi al ziarului liberal Washington Post. Mueller a fost sub o presiune considerabilă pentru a oferi rezultate concrete, fiind acuzat că a irosit fonduri de milioane de dolari, timp şi resurse umane într-o anchetă care, până în urmă cu două zile, nu a oferit lucruri spectaculoase. De marţi însă, investigaţia a primit un impuls solid.

* Democrații s-au grăbit să profite de momentele dificile prin care trec Trump şi republicanii, lăsând să înţeleagă că scandalurile recente vor fi parte a discursurilor lor din campania electorală. Miercuri, democraţii i-au acuzat pe republicanii din Congres că au permis intensificarea culturii corupției sub administraţia președintelui Trump.

Unii democrați s-au referit la cazurile lui Manafort, Cohen şi Hunter ca o modalitate de a organiza și de a strânge bani pentru alegerile din luna noiembrie, când vor încearcă să câştige 23 de locuri în Camera Reprezentanţilor și două locuri în Senat pentru a obţine majoritatea şi a deraia agenda legislativă a lui Trump.

* Problemele legale ale lui Manafort şi Cohen au redeclanşat discuţia despre punerea sub acuzare a lui Donald Trump. Cu alegerile cruciale din noiembrie la mai puţin de 90 de zile distanţă, democraţii ar putea să fie tentaţi să îl acuze pe preşedintele republican de activităţi ilegale. Este însă o strategie cu două tăişuri, care ar putea să se întoarcă împotriva lor, susţin analiştii.

Oricât ar spera unii democraţi că preşedintele Donald Trump va putea fi înlăturat din funcţie înainte de a-şi finaliza mandatul – iar discuţiile au început chiar din prima zi a preşedinţiei sale -, strategia este una extrem de complicată. Nu e imposibilă, dar e foarte dificilă, în condiţiile în care foarte puţini dintre aleşii americani par dispuşi să o susţină. Nu puţini sunt experţii care afirmă răspicat că sunt şanse minime ca preşedintele Trump să fie demis, cel puţin atâta timp cât republicanii controlează Congresul de la Washington. Ei susţin că nici chiar faptul că a plătit o actriţă prono pentru a-i cumpăra tăcerea nu va fi suficient pentru ca Trump să fie pus sub acuzare (fostul secretar de presă al lui George W. Bush, Ari Fleischer, a spus de altfel că dezvăluirile despre Trump pot fi sordide, dar nu se încadrează în definiţia constituțională a „crimelor și delictelor”. „Să ai o aventură cu o starletă porno și un iepuraş Playboy şi să minţi despre ele nu este un lucru pentru care să fii acuzat; acesta este stilul lui Donald Trump”).

În principiu, înlăturarea celui de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ar trebui să se bazeze pe informaţii pe care cineva (Robert Muller sau alt investigator) le va obţine în urma anchetei sale şi care ar putea duce la punerea sub acuzare a liderului american. Există însă şi varianta ca investigaţia lui Mueller să nu reuşească să adune suficiente probe care să facă posibilă punerea sub acuzare a liderului de la Casa Albă. În plus, chiar dacă acest lucru s-ar putea întâmpla, cazul va ajunge în faţa Camerei Reprezentanţilor, unde republicanii sunt acum majoritari (unul dintre motivele pentru care alegerile din noiembrie sunt atât de importante este acela că democraţii ar putea recâştiga Camera Reprezentanţilor şi ar putea demara procedura de destituire a lui Trump în 2019). Iar dacă, totuşi, democraţii vor prelua controlul Camerei şi vor vota pentru înlăturarea lui Trump, cazul va merge la Senat, unde cu siguranţă va avea nevoie şi de voturile unor republicani, făcând astfel ca reuşita lui să fie puţin probabilă (o majoritate a Camerei trebuie să voteze pentru punerea sub acuzare, în timp ce două treimi dintre senatori trebuie să o susţină pentru ca Trump să fie înlăturat de la putere). Deocamdată, republicanii au făcut scut în jurul lui Trump, iar evenimentele de marţi nu par să le fi schimbat prea mult atitudinea în această chestiune.

Până în acest moment, Statele Unite nu şi-au înlăturat niciodată preşedintele cu ajutorul acestui mecanism. E adevărat că, de două ori de-a lungul istoriei, Camera Reprezentanţilor a pus sub acuzare formală doi preşedinţi (Andrew Jackson şi Bill Clinton), dar cazurile au fost respinse după ce Senatul nu a reuşit să strângă cele două treimi necesare condamnării şi înlăturării vreunuia dintre cei doi lideri.

Singura dată când un membru al Congresului actual a introdus pe ordinea de zi articole privind punerea sub acuzare a lui Trump (democratul Al Green, reprezentând statul Texas), în decembrie 2017, moţiunea sa a fost respinsă la pas – 364 de voturi vs. 58 de voturi. Chiar şi senatorul de Vermont Bernie Sanders, un critic constant al lui Donald Trump, a avertizat la vremea respectivă că discuţiile despre înlăturarea preşedintelui sunt „premature.” Aceeaşi poziţie au adoptat-o atunci şi Nancy Pelosi si Charles Schumer, liderii minorităţilor democrate din Camera Reprezentanţilor şi Senat. În noul context însă şi ţinând cont de cazurile Manafort şi Cohen, democraţii ar putea să-şi revizuiască atitudinea.

* Există apoi întrebarea legitimă dacă un preşedinte american în funcţie poate fi pus sub acuzare. Constituţia şi legea federală nu oferă răspunsuri clare, în timp ce Departamentul de Justiţie spune că nu.

Chiar dacă liderii democraţi nu vor încerca să declanşeze procedura de destituire a lui Trump, aşa cum le-o cere de exemplu miliardarul şi filantropul californian Tom Steyer, care de mai bine de un an duce o cruciadă neobosită de a-l destitui pe preşedintele american, se aşteaptă ca discuţia despre această chestiune să fie una dintre temele centrale ale campaniei electorale pentru alegerile din noiembrie.

* Deşi ar putea să nu aibă într-un final repercusiuni legale serioase pentru Trump, condamnarea lui Manafort şi înţelegerea făcută de Cohen cu procurorii aruncă, fără îndoială, o umbră de incertitudine asupra preşedinţiei sale. Acest lucru va avea efecte importante mai ales asupra felului în care republicanii, în special cei care candidează în toamnă, se vor poziţiona faţă de Trump. E adevărat, Partidul Republican este în prezent Partidul lui Trump, dar evenimentele recente ar putea să fie considerate de unii dintre candidaţii cel puţin ca fiind similare unui bagaj nedorit, de care vor încerca să scape. Gândirea lor e simplă: asocierea cu un preşedinte afectat de scandaluri de corupţie ar putea să aibă pentru ei consecinţe negative la urne.

* La fel de bine cum nu este exclus ca preşedintele Trump să iasă întărit în urma ultimelor drame legale, iar republicanii să primească un ajutor nesperat la urne (în acest moment, consensul este că Partidul Democrat va reuşi să preia controlul Congresului de la Washington în urma scrutinului din toamnă). Ideea că preşedintele este în pericol şi riscă să fie destituit ar putea să ajute la mobilizarea bazei sale electorale, făcând ca alegătorii republicani sau independenţii care preferă Partidul Republican să iasă în număr mare la vot în noiembrie. Donald Trump este un preşedinte complet atipic, iar susţinătorii săi nu privesc chestiunile politice şi scandalurile de la Washington așa cum fac analiştii, politicienii și elitele mass-media. Un eventual efort al democraţilor de a-l destitui pe republican ar putea să fie, aşadar, un lucru benefic pentru şansele lui Trump de a fi reales în 2020.

Aşa cum am explicat recent, rata de popularitate a liderului de la Casa Albă printre americani se menţine stabilă, încurajată de o economie puternică, de rata scăzută a şomajului şi de un optimism general al investitorilor. Potrivit sondajelor recente, economia, locurile de muncă, imigraţia, asigurările de sănătate şi eforturile împotriva terorismului sunt principalele chestiuni care-i preocupă pe americani. De aceea analiştii cred că felul în care Trump va gestiona economia va fi foarte probabil un factor mult mai important decât afacerile externe sau aventurile din trecut cu vedete porno. Pentru mulţi dintre votanţii săi republicani, Trump a făcut exact ceea ce a promis că va face în campania electorală, iar preşedenţia sa neconvenţională nu este altceva decât semnul autenticităţii sale. În opinia acestora, ultimele crize legale sunt parte a conspiraţiei stângii de a-l da jos cu forţa de la putere pe preşedintele ales în mod democratic. Atât şi nimic mai mult.

Surse: BBC, Euronews, Telegraph, Thee New York Times, Politico, Newsweek, The Hill, AP, Reuters

Foto: Casa Albă