Patriarhia Română se delimitează de „manifestările cu caracter legionar petrecute în apropierea Sfintelor Moaște” ale lui Ilie Lăcătușu, pe care l-a canonizat anul trecut: „Aceste manifestări contravin atât legilor în vigoare, cât și învățăturii de credință creștină”

Cine a fost preotul Ilie Lăcătușu

Conform BOR, născut în 1909, Ilie Lăcătușu a fost hirotonit preot pe 1 septembrie 1934, pe seama parohiei Osica de Jos, judetul Olt, potrivit site-ului crestinortodox.ro. El va sluji in aceasta biserica pana in luna noiembrie 1934, când este trimis in satul Buicești, tot din județul Olt. În anii 1930 el a fost șef de cuib în sânul Mișcării Legionare, iar în 1942 – 1943 a fost trimis misionar creștin-ortodox în Transnistria, teritoriu ocupat de la URSS de România condusă de Ion Antonescu, aliată cu Germania nazistă.

Arestat de regimul comunist în 1952 și trimis la Canalul Dunăre – Marea Neagră, el este eliberat în 1954, rearestat în 1959, condamnat la cinci ani închisoare și trimis în lagărul de la Periprava din Delta Dunării de unde a fost eliberat în mai 1964.

După eliberare a fost silit să lucreze ca zidar după care din decembrie 1964 a slujit ca preot la Gărdești, Teleorman, iar din 1970 până în 1978 când s-a pensionat la Răsuceni, Giurgiu.

Legea împotriva extremismului, ignorată de autorități peste 20 de ani 

Mișcarea neolegionară, discursul urii, antisemitismul și apologia fenomenului extremist au escaladat în România în ultimii ani, deși există o lege care interzice acest lucru încă din 2002, ba care chiar a fost consolidată printr-o lege din 2015.

Cu toate acestea, instalarea de monumente care elogiază criminali de război, festivități de comemorare, discursuri publice extremiste și alte forme de manifestare contrare legii au fost ignorate de autorități. 

Acestea au început să se uite atent la fenomen după ce candidatul pro-rus cu discurs legionar, Călin Georgescu, astăzi propunere de premier, a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale anulate din 24 noiembrie 2024. Curtea Constituțională a anulat, în 6 decembrie, scrutinul de atunci, acuzând vicierea procesului electoral în integralitatea sa.

G4Media a scris constant despre acest fenomen, a militat pentru schimbarea numelor străzilor care aminteau de criminali de război și a atras atenția în nenumărate rânduri asupra fenomenului antisemit din România.

De curând, G4Media a publicat un amplu documentar despre fenomenul extremist din România și originile sale postdecembriste, intitulat ”Cine sunt extremiștii”, structurat în trei părți. Acestea pot fi vizionate aici (I), aici (II) și aici (III).

Despre crimele Mișcării Legionare sub Corneliu Zelea Codreanu

Istoricul Daniel Citirigă, decan al Facultății de Istorie și Științe Politice din Constanța (Universitatea „Ovidius”), a arătat într-o analiză pentru Veridica, cum în 1923, în jurul lui Corneliu Zelea-Codreanu, se constituia un grup care avea scopul de a ucide proprietari de ziare și oameni politici:

• ”Deși evitate pe moment, asasinatele tot aveau să înceapă, cel mai răsunător caz în acei ani fiind cel al uciderii prefectului de Iași, Constantin Manciu, de către același Codreanu, în octombrie 1924. Doar că toți acești radicali aveau să fie achitați, într-o atmosferă cu săli de judecată pline cu susținători, cu jurați care-i admirau și judecători care, fie că erau simpatizanți, fie de frică, nu se opuneau. Drumul tineretului radical spre crimă politică nu era doar deschis, dar adesea era pavat cu complicitatea autorităților”, notează Citirigă. Citește aici analiza integrală „Listele morții”, crima politică și obsedanta fascinație a fascismului. 

Mișcarea Legionară a reprezentat cel mai toxic produs politic și ideologic al României anilor 1920-1930. Ideile principale vizau critica regimului democrat, a instituțiilor sale (în principal partidele politice și Parlamentul) și a legăturilor pe care România le avea cu statele europene democrate, în special Franța și Marea Britanie. Legionarii au ucis doi premieri în funcție, pe I.G. Duca și Armand Călinescu, și pe Nicolae Iorga, cel mai important intelectual al României în secolul al XX-lea.

Criticile Mișcării Legionare la adresa realităților politice și sociale din România erau îndreptate cu precădere la adresa comunităților etnice minoritare, și în special a evreilor. Pentru că nu a reușit să obțină o majoritate electorală în procesele electorale la care a participat, Legiunea a militat pentru asasinat drept principală acțiune politică. Citește detalii aici. 

Istoricul Florin Anghel a arătat pentru G4Media cum, după 1990, Mișcarea Legionară a profitat de toleranța propagandei din anii ’80 a lui Nicolae Ceaușescu (care încă funcționa în anii după Revoluție), referitoare la rescrierea evenimentelor legate de activitățile lui Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu, inclusiv a grupurilor de oameni politici și de intelectuali din jurul acestora. Cei mai mulți sfârșiseră în închisorile comuniste și figurau drept luptători și eroi anticomuniști. Propagandiștii lui Nicolae Ceaușescu nu au scris nicio lucrare referitoare la ocupația românească de dincolo de Nistru, după 1941, la Holocaust sau la genocidul romilor.

Educația din România a funcționat, după 1990, cu toleranță morală formidală față de lideri sau regimuri care au promovat crima drept armă politică sau ideologică, arată istoricul.

• ”Relativizarea vinovăției lui Ion Antonescu s-a transferat, după decembrie 1989, și asupra unei imagini din ce în ce mai luminoase a lui Corneliu Zelea Codreanu, care a fost prezentat drept doar o victimă a abuzurilor instituțiilor regelui Carol al II-lea. Justiția și instanțele politice de după 1990 au privit cu detașare și uneori cu simpatie figurile Mișcăriil Legionare, considerându-le drept „martiri”, „eroi”, „luptători” anti-sistem”.